Cristina Hermeziu, la lansarea volumului  „Parisul nu crede în lacrimi“:  „Atâta vreme cât există poezia, mai există un spaţiu şi un timp al iubirii“

Autoarea Cristina Hermeziu (stânga), alături de Doina Jela şi criticul Vasile Spiridon, la lansarea volumului de poezie "Parisul nu crede în lacrimi"

Jurnalista şi scriitoarea Cristina Hermeziu şi-a lansat ieri, la Gaudeamus, primul volum de poezie: „Parisul nu crede în lacrimi", la Editura Junimea, în colecţia Atrium. La lansare a participat şi scriitoarea Doina Jela. Ioan Holban a scris şi cuvântul însoţitor al cărţii.

Scriitoarea Doina Jela a spus la lansarea cărţii „Parisul nu crede în lacrimi":  "O cunosc pe Cristina Hermeziu de când i-am editat cartea Revolutia din departare, la editura Curtea Veche, in 2011, cu marturiile celor care au plecat din tara dupa 1989. A fost una din cele mai comentate si mai dezbatute cărţi, în presă, pe Facebook şi pe reţelele sociale, Ar fi meritat un al doilea volum numai din comentariile stârnite. Cu volumul Parisul nu crede în lacrimi , autoarea surprinde prin decupajul precis, în spirit de haiku, al cuvântului poetic. Poezia Cristinei Hermeziu e ca un inel subţire cu un brilant perfect tăiat în mijloc. Limpezi, poemele cuprind un sâmbure ermetic." Exemplu:

"Pahar gol: ca un sâmbure de lămâie/lipit de/pereţii de sticlă//rămân agăţată/de uterul mamei."

sau :

coaja subtire a lumii (VIII) Parisul nu crede in lacrimi copilul trage pe sanie ingerul degerat la aripi

Autoarea Cristina Hermeziu a subliniat: "Poetul Lucian Vasiliu, directorul editurii Junimea, îmi face bucuria şi onoarea de a primi acest volum în colecţia Atrium, dupa ce cu ani în urma, studentă fiind, debutam la cenaclul Junimea pe care îl păstorea la Casa Pogor din Iasi.

Am înnodat timpul, cred, cu aceste momente de introspectie în căutarea unui antidot la singurătate. Nu e vorba de o singuratate personală, ci probabil de o calitate a timpurilor încordate pe care le traim. Dar atâta vreme cât există posibilitatea poeziei, ceva senin şi salvator e încă posibil, încercarea de a lărgi, în lume, un spaţiu şi un timp al iubirii. Nu, Parisul nu crede în lacrimi," a spus  autoarea Cristina Hermeziu.

Cristina Hermeziu, Parisul nu crede în lacrimi, poezie, editura Junimea, colecţia Atrium, Cuvânt însoţitor de Ioan Holban, 72 de pagini

Născut in exil din încordarea paroxistică a prezentului, volumul de poezie "Parisul nu crede în lacrimi" (Junimea, 2016) explorează câteva din teritoriile de acută singurătate contemporană: singurătatea exilatului, dar şi a celui care rămâne în ţară şi nu pleacă; singurătatea europenilor « pur sânge » şi singurătatea refugiaţilor pe care nu-i vrea nimeni; singurătatea Parisului - oraş al iubirii - desfigurat de atentate, şi până la urmă singurătatea oricărei fiinţe umane care, în aşteptarea unui like, pe Facebook, vânează, de fapt, o clipă de iubire.

Sub formă de viniete, crochiuri în spirit de haiku sau scrisori, luând drept decor fie străzi şi locuri din Parisul « exilului », fie peisaje urbane din Iaşul natal,  poeziile din Parisul nu crede în lacrimi sunt momente de introspecţie în căutarea unui antidot la singurătate. Găsindu-l în propriul său demers, poezia îşi autogenerează un spaţiu al iubirii, decupat şi înrămat din realitate.  

Matei Visniec, scriitor : "Mă bucur să o descopăr pe Cristina Hermeziu în chip de poetă cu o sensibilitate de seismograf uman, urban şi cosmic."

Ovidiu Nimigean, scriitor:

« Parisul nu crede în lacrimi, deşi de vreo doi ani ar avea toate motivele s-o facă. În cartea cu acest titlu a Cristinei Hermeziu, apărută recent la Junimea, Parisul este, de altfel, un personaj de fundal şi de contrast, e fluxul mundan din care te retragi pentru a respira, pentru a te reculege, pentru a-i contrapune imaginile matriciale ale propriei personalităţi (Parisul vs tablourile arhaice, rurale, dar fără nimic păşunist, ale spaţiului natal, memoria cîtorva ritualuri, punctate cu discreţie).Poezia Cristinei Hermeziu înseamnă o pauză scurtă de respiraţie, suficientă însă pentru relegitimarea ontologică şi distanţarea estetică, încît o lume atît de obosită ca a noastră, fie pe Sena, fie pe Bahlui, să-şi descopere, în instantanee de haiku, atît unghiurile inedite, cît şi substanţa perenă. »

Radu Bata, poet:
« Parisul nu crede în lacrimi e o culegere de poeme scurte în care Cristina Hermeziu se oglindeşte: tuşe de lumină, haştaguri cu tâlc, viniete artistice, domestice, dorinţe întrezărite, frânturi din actualitate, trenuleţul ei afectiv se opreşte ici şi colo pentru un stop cadru care ne interpelează. Sena, RER-ul, Parisul sunt sincope topografice, decor lingvistic şi social, pretexte pentru momente de viaţă, pentru supravieţuire. Şi Dumnezeu apare printre rânduri, şi refugiaţii, şi «coaja subţire a lumii», într-o înşiruire de viziuni fulgurante din mijloace de transport care trec rapid din cer sub pamânt şi invers. »

Ioan Holban, critic literar: « Cristina Hermeziu trăieşte cu „Paris” care e o fiinţă vie, tandră, afectuoasă (...) Parisul e viu, palpită, e într-o relaţie aproape erotică, într-o acroşantă ambiguitate. »

Cristina Hermeziu este jurnalist literar şi traducător, Doctor în Filologie al Universităţii Cuza din Iaşi din 2004. Până în 2005, când s-a stabilit la Paris, a fost realizatoare de emisiuni la TVR Iaşi, reportajele sale fiind distinse cu numeroase premii. Între 2004 şi 2006 a urmat studii postdoctorale în semiologia mass media la Université Panthéon Assas Paris 2 - l’Institut Français de Presse. Din 2006 este corespondent de presă scrisă pentru mai multe publicaţii din România şi Franţa, eseist şi mediator cultural. Împreună cu Institutul Cultural Român organizează, în 2011, colocviul internaţional « Cioran – le pessimisme jubilatoire », iar în 2013 iniţiază si organizează evenimentul « Les Lettres roumaines à l’honneur » - România ţară invitată de onoare, în cadrul Salon du livre de la Paris. Iniţiază şi coordonează volumul « Revoluţia din depărtare » (Curtea Veche, 2011), despre migraţia recentă, cu 30 de mărturii ale unor români exilaţi după 1989. Publică volumul de versuri « Parisul nu crede în lacrimi » (Junimea, 2016).