Umbrele lui Grey, din perspectiva lui Christian Grey

Povestea spusă din perspectiva lui Christian Grey, din noul volum „Cincizeci de umbre ale lui Grey“ de E. L. James, a fost publicată anul acesta la Editura Trei, în colecţia Eroscop. Traducerea din limba engleză îi aparţine Oanei Duşmănescu.

Christian Grey controlează totul în jurul său. Lumea lui este ordonată, disciplinată şi pustie – până în ziua în care Anastasia Steele îşi face apariţia în biroul său. Christian încearcă să o uite, dar este cuprins de emoţii pe care nu le poate înţelege şi cărora nu le poate rezista. Spre deosebire de toate femeile pe care Christian le-a cunoscut vreodată, timida şi naiva Ana pare să vadă dincolo de omul de afaceri genial şi de stilul său de viaţă luxos, până în adâncul inimii sale rănite şi reci.

E rândul lui Christian să vorbească, pentru a-şi dezvălui gândurile şi visele. E. L. James oferă o perspectivă nouă asupra poveştii de dragoste care a încântat milioane de cititori din întreaga lume.

„Confesiunea sinceră a lui Christian Grey îi conferă celebrei poveşti o notă masculină, pasională şi mult mai sexy. Ana, aşa cum o vede Christian, e seducătoare, inteligentă şi plină de erotism. Mai realist şi mai picant decât tot ce a scris E L James înainte, Grey a meritat aşteptarea. Le dă celor trei volume anterioare o savoare bine-meritată“ , scrie publicaţia „Daily Express“.

După ce a lucrat 25 de ani în televiziune, E. L. James a hotărât să îşi urmeze visul din copilărie, acela de a scrie poveşti de care oamenii să se îndrăgostească. Aşa a apărut romanul „Cincizeci de umbre ale lui Grey“, urmat de cele două continuări: „Cincizeci de umbre întunecate“ şi „Cincizeci de umbre descătuşate“, o trilogie care a înregistrat vânzări de peste 125 de milioane de exemplare şi a fost tradusă în 52 de limbi. 

În 2012, E. L. James a apărut în seria Barbarei Walters, „Ten Most Fascinating People of the Year", în lista „Most Influential People in the World" a publicaţiei Time şi a fost numită „Person of the Year" de Publishers Weekly. „Cincizeci de umbre ale lui Grey“ a rămas pe lista de bestseller New York Times 133 de săptămâni consecutiv. 

FRAGMENTE

Bate cineva la uşă — bagajul meu şi room-service-ul au sosit în acelaşi timp. Mâncarea miroase delicios: roşii la grătar cu creveţi şi terci de porumb. Desigur, suntem în Sud.

Cât manânc îmi analizez strategia faţă de Ana. Aş putea să trec pe la mama ei pe-acasă mâine, la micul dejun. Să-i aduc covrigi. Apoi s-o plimb cu planorul. Acesta e probabil cel mai bun plan. Nu am vorbit deloc toată ziua, deci cred că e supărată. Îi recitesc ultimul mesaj după ce termin cina.

Ce mama naibii are cu Elena? Nu ştie nimic despre relaţia noastră. Ce-a fost între noi s-a întâmplat acum foarte mult timp, iar acum suntem doar prieteni. Cu ce drept este Ana supărată?

Şi, dacă n-ar fi fost Elena, Dumnezeu ştie ce s-ar fi ales de mine.

Bate cineva la uşă. E Taylor.

— Bună seara, domnule. Vă convine camera?

— Da, e-n regulă.

— Am aici actele pentru Asociaţia de Planorism.

Mă uit peste contractul de închiriere. Pare în ordine. Îl semnez şi i-l înapoiez.

— O să mă duc singur mâine. Ne vedem acolo?

— Da, domnule. Voi fi acolo de la ora şase.

— Te anunţ dacă se schimbă ceva.

— Să vă desfac eu bagajul, domnule?

— Te rog. Mulţumesc.

Dă din cap şi-mi duce valiza în dormitor.

Eu n-am astâmpăr şi trebuie să stabilesc exact ce-o să-i spun Anei. Mă uit la ceas; e nouă şi douăzeci. Am amânat asta foarte mult.

Poate că mai întâi ar trebui să beau ceva. Îl las pe Taylor să despacheteze şi mă hotărăsc să merg până la barul hotelului înainte să vorbesc din nou cu Ros şi să-i scriu Anei.

Barul de pe acoperiş e plin ochi, dar găsesc totuşi un loc la marginea tejghelei şi-mi comand o bere. E un loc elegant şi modern, cu o lumină plăcută şi o atmosferă relaxată. Studiez locul, evitând contactul vizual cu cele două femei care stau lângă mine… şi o mişcare îmi atrage atenţia: o întoarcere bruscă a unei coame castanii de păr care se reflectă în lumină. E Ana. La naiba. Stă cu spatele la mine, aşezată lângă o femeie care nu poate fi 

decât mama ei. Asemănarea e izbitoare.

Care erau şansele?

Şi iată-mă acum stând în maşină lângă magazinul Clayton’s, o afacere de familie din suburbiile oraşului Portland, acolo unde lucrează ea. Eşti un tâmpit, Grey. Ce cauţi aici?

Ştiam eu că aici se va ajunge. Toată săptămână… am ştiut că trebuie s-o reîntâlnesc. Am ştiut asta de când mi-a rostit numele în lift. Am încercat să-i rezist. Am aşteptat cinci zile, cinci zile plictisitoare, să văd dacă o pot uita. Iar eu nu aştept. Urăsc să aştept… orice.

Nu am urmărit niciodată o femeie. Femeile pe care le-am avut au înţeles ce aşteptam de la ele. Teama mea actuală este că domnişoara Steele să nu fie cumva prea tânără şi să nu fie interesată de ceea ce am eu de oferit. Sau va fi? Oare va fi o supusă bună? Clatin din cap. Deci iata-mă aici, un nemernic, stând într-o parcare din suburbiile posomorâte ale oraşului Portland. Faptul că i-am verificat mediul din care provine nu mi-a adus nicio revelaţie importantă — în afara ultimei informaţii, care mi-a rămas în minte. E motivul pentru care sunt aici. De ce nu ai niciun iubit, domnişoară Steele? Orientare sexuală necunoscută  — poate că e lesbiană. Pufnesc, gândindu-mă că aşa ceva este improbabil.

Îmi amintesc întrebarea pe care mi-a adresat-o în timpul interviului, stânjeneala ei, felul în care s-a îmbujorat… Am avut tot felul de gânduri neruşinate de când am cunoscut-o.

De aceea eşti aici.

Ochii aceia albaştri m-au bântuit, chiar şi în vis. Nu i-am povestit lui Flynn despre ea şi mă bucur, pentru că acum mă comport ca un hărţuitor. Poate că ar trebui să-l anunţ. Nu. Nu vreau să mă bată la cap cu cele mai recente terapii centrate pe soluţie. Am nevoie de ceva nou şi deocamdată singurul lucru nou pe care mi-l doresc lucrează ca vânzătoare într-un magazin de bricolaj.

Ai ajuns până aici. Să vedem dacă micuţa domnişoară Steele este la fel de atrăgătoare ca în amintirea ta.

Să facem spectacol, Grey.

Un clopoţel scoate un sunet electronic când intru în magazin. E mai spaţios decât pare din afară şi, deşi e aproape ora prânzului, locul este liniştit pentru o zi de sâmbătă. Sunt tot felul de culoare pline cu chestiile obişnuite. Uitasem câte are de oferit un magazin de bricolaj pentru cineva cum sunt eu. În principal eu fac cumpărături online pentru a-mi satisfice nevoile, dar, dacă tot sunt aici, poate că o să mă aprovizionez cu câteva articole: Velcro, inele secţionate… Da. O voi găsi pe delicioasa domnişoară Steele şi mă voi distra un pic. (Copyright Editura Trei)