BILANŢ EDITORIAL Ce cărţi au apreciat criticii literari în 2012

BILANŢ EDITORIAL Ce cărţi au apreciat criticii literari în 2012

„Parabolele lui Iisus. Adevărul ca poveste“, de Andrei Pleşu, este unul dintre titlurile elogiate de criticii Dan C. Mihăilescu, Ioana Pârvulescu, Alex Ştefănescu şi Paul Cernat.

Ştiri pe aceeaşi temă

Patru dintre cei cinci critici contactaţi de „Adevărul“, Dan C. Mihăilescu, Ioana Pârvulescu, Alex. Ştefănescu şi Paul Cernat, pun în topul preferinţelor lor literare din 2012 volumul „Parabolele lui Iisus. Adevărul ca poveste“, editat de Humanitas. 

Criticul Dan C. Mihăilescu o consideră  „nu doar cartea anului, ci cartea vremilor noastre“:  „Slavă Domnului că Andrei Pleşu a reuşit să-şi încheie cartea despre «Parabolele lui Iisus». Ea merită din plin un dialog cinstit, vrednic, amplu şi reciproc luminător între Biserică şi energiile bunei-credinţe creştin-laice. Dacă lumea teologică va înţelege să-şi menţină prin aceeaşi trufaşă sfidare iluzoriul ascendent instituţional asupra bietelor noastre făpturi spirituale, nimic nu se va putea construi durabil în spaţiul duhovnicesc al  «neantului valah».

Dacă Alex Ştefănescu  o apreciază în măsura în care şi „Biblia“  poate fi tratată şi ca literatură, criticul Ioana Pârvulescu aşază „Parabolele lui Iisus. Adevărul ca poveste“, de Andrei Pleşu, pe primul loc în topul preferinţelor sale, spunând că este vorba de  „o carte care se cuvine citită lent, în porţii mici, zăbovind pe fiecare pagină: metabolismul adevărului e un proces îndelungat şi se face cu participarea directă, totală, a cititorului: e bine să intre în carte şi să trăiască în ea. Dacă reuşeşte, la ieşirea din carte ar trebui să fie schimbat“.

Despre "Parabolele lui Iisus", criticul Paul Cernat apreciază că e vorba de un "Andrei Pleşu at hist best, într-o carte care pune în relaţie - cu farmec eseistic inconfundabil - filosofia morală şi hermeneutica biblică".

„Eu votez DNA“

Criticul Dan C. Mihăilescu mai include în clasamentul personal  volumele „Albumul de piatră“, de Luiza Zamora – Şerban Bonciocat, „Hotel Universal“, de Simona Sora, şi „Viitorul începe luni“, de Ioana Pârvulescu.  „O pereche epică odihnitoare: «Hotel Universal», de Simona Sora, şi «Viitorul începe luni», de Ioana Pârvulescu. Două doamne «de altădată», care calcă mental cu sublimă nonşalanţă prin Gabrovenii şi Sărindarii din vremea lui Luigi Cazzavillan şi Costică Mille, cu gândul la Bucureştii lui 1990 şi 2020“.

Dan C. Mihăilescu menţionează în topul său şi cartea lui Andrei Pippidi, „Case şi oameni din Bucureşti“ ( „Plecăciune, boieriei sale, chit că suntem dărâmaţi (şi morţi) demult“, spune criticul), alături de două cărţi „bovaric-răzbunătoare pentru un viitor pe care-l doresc de-o intensă eficienţă“: Cristian Ghinea, „Eu votez DNA“, şi „Preţul adevărului“ (adică Dan Tapalagă în dialog cu Daniel Morar).

„Infinitul dinăuntru“

Criticul Ioana Pârvulescu spune că „dacă din punct de vedere politic, «anul Caragiale» a ilustrat «Năpasta»  (cum foarte exact şi spiritual a spus doamna Tia Şerbănescu), din punct de vedere literar nu ne putem plânge, a fost un an cu adevărat bun şi foarte bogat“.

Alături de  „Parabolele lui Iisus. Adevărul ca poveste“, de Andrei Pleşu, Ioana Pârvulescu mai numeşte, „fără pretenţii de obiectivitate“, în funcţie de preocupările sale  din acest moment, încă două titluri: „A doua carte pe care vreau s-o amintesc este «Infinitul dinăuntru. Şase povestiri despre om, societate şi istorie», de Vlad Zografi, care conţine idei despre viaţă gândite de-a lungul unei vieţi şi idei despre literatură gândite de-a lungul unei... biblioteci de capodopere.  A treia este o carte de poezie, «Vântureasa de plastic», de Marius Chivu, un volum ivit din transfigurarea unei experienţe zguduitoare“.

„Cum e să fii femeie?“

Cititorul de serviciu Alex Ştefănescu i-ar atrage atenţia unui tânăr cititor, în primul rând, asupra literaturii de non-fiction:  „Florin Constantin Pavlovici, «Tortura, pe înţelesul tuturor», editată de Fundaţia Academia Civică, (pagini memorialistice, de un zguduitor dramatism, reeditate în mod oportun de instituţia condusă de Romulus Rusan şi Ana Blandiana); Sanda Budiş, «Fata tatei şi mama fetei. Istoria unei vieţi între România şi Elveţia», Polirom (biografia unei mari femei – de ce să nu ne exprimăm astfel când există şi expresia „un mare bărbat”? –, mama eminentei militante pentru democraţie, Sandra Pralong); (…) Dan C. Mihăilescu,  «Ce mi se-ntâmplă. Jurnal pieziş», Humanitas, (carte scrisă cu o vervă îndrăcită şi... îndrăgită de numeroşii admiratori ai lui Dan C.Mihăilescu). Aş adăuga propria mea carte, nu pentru că e mea, ci pentru că e şi a interlocutoarei mele, poeta Lia Faur, care face dezvăluiri complete în legătură cu condiţia de femeie. Deci: Alex. Ştefănescu, «Cum e să fii femeie?», dialog cu Lia Faur, editată de  Maşina de scris“.

Prozele lui Petre Barbu

La rândul său, specialistul Paul Cernat pune pe primul loc în topul preferinţelor sale cartea lui  Ion Ianoşi, „Internaţionala mea. Cronica unei vieţi“,  editată de Polirom: „Spectaculoasă, dar deloc ostentativa cronică a vieţii unui eminent intelectual de stânga şi a istoriei controversate pe care a străbătut-o. În opinia mea - cartea anului“.

Două cărţi recuperează, pentru publicul de azi, nişte figuri excepţionale, consideră criticul Daniel Cristea-Enache: Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu („Scrisori către Monica“, I. 1947-1951, Humanitas şi M. Ivănescu („Măştile lui M.I.“, Gabriel Liiceanu în dialog cu Mircea Ivănescu, Humanitas).

În cazul lui Brumaru, apreciază Daniel Cristea-Enache, avem „«devoalarea» corespondenţei unui mare poet în viaţă, considerat minor de critici care fac confuzii majore între tematică şi registru («Opere, III. Cerşetorul de cafea», Polirom). Prozele lui Petre Barbu din «Până la capătul liniei» (Cartea Românească) sunt surpriza anului editorial. Le citisem în «Adevărul», dar împreună fac una dintre cele mai puternice cărţi de proză din 2012“.

În fine, dar nu în ultimul rând, în opinia lui Daniel Cristea-Enache, „poezia lui Vlad Moldovan din «Dispars» (Cartea Românească) trebuie citită de două ori (pasionaţii de poezie, de trei ori) pentru a putea vedea jocul pe spaţii mici al unui autor de o mare mobilitate. Iată două versuri: „câţi cu cv-ul care loveşte/ căsuţa angajatorului în sideral» în care încape drama multora“. 

 

Adevarul.ro vă prezintă textele integrale ale preferinţelor editoriale ale criticilor Dan C. Mihăilescu, Ioana Pârvulescu, Alex Ştefănescu, Daniel Cristea-Enache şi Paul Cernat.

Dan C. Mihăilescu: "Parabolele lui Iisus", cartea "vremilor noastre"

1. Slavă Domnului că Andrei Pleşu a reuşit să-şi încheie cartea despre Parabolele lui Iisus. O consider nu doar cartea anului, ci cartea vremilor noastre. Ea merită din plin un dialog cinstit, vrednic, amplu şi reciproc luminător între Biserică şi energiile bunei credinţe creştin-laice.

Dacă lumea teologică va înţelege să-şi menţină prin aceeaşi trufaşă sfidare iluzoriul ascendent instituţional asupra bietelor noastre făpturi spirituale, nimic nu se va putea construi durabil în spaţiul duhovnicesc al „neantului valah”.

2. Albumul Piatră al minunatului cuplu de luptători visători Luiza Zamora – Şerban Bonciocat, urmând cu sfielnică melancolie Lemnul din 2011. Se alege cu jalnică fală praful din bisericile de lemn, culele şi casele sublim construite precum cuibul de rândunică în nordul Olteniei. Ce altceva să facă paseiştii ce suntem, de nu să le cânte, cu pieptoasă nobleţe, prohodul?

3. O pereche epică odihnitoare : Hotel Universal, de Simona Sora, şi Viitorul începe luni, de Ioana Pârvulescu. Două doamne „de altădată”, care calcă mental cu sublimă nonşalanţă prin Gabrovenii şi Sărindarii din vremea lui Luigi Cazzavillan şi Costică Mille, cu gândul la Bucureştii lui 1990 şi 2020.

4. Andrei Pippidi, Case şi oameni din Bucureşti. Plecăciune, boieriei sale, chit că suntem dărâmaţi (şi morţi) demult.

5.    Două cărţi bovaric-răzbunătoare pentru un viitor pe care-l doresc de-o intensă eficienţă : Cristian Ghinea, Eu votez DNA, şi Preţul adevărului (adică Dan Tapalagă în dialog cu Daniel Morar. Dacă nu am avut parte de un preşedinte al României în persoana unui Andrei Pleşu sau Mugur Isărescu, încai să sper pentru 2014 în Daniel Morar, nu ?        

 

Ioana Pârvulescu: "Din punct de vedere literar nu ne putem plânge, a fost un an cu adevărat bun şi foarte bogat"

Dacă din punct de vedere politic, „anul Caragiale” a ilustrat Năpasta (cum foarte exact şi spiritual a spus doamna Tia Şerbănescu), din punct de vedere literar nu ne putem plânge, a fost un an cu adevărat bun şi foarte bogat. 

Voi numi trei cărţi, în funcţie de preocupările mele din acest moment, fără pretenţii de obiectivitate: Parabolele lui Iisus. Adevărul ca poveste de Andrei Pleşu. În opinia mea este o carte care se cuvine citită lent, în porţii mici, zăbovind pe fiecare pagină: metabolismul adevărului e un proces îndelungat şi se face cu participarea directă, totală, a cititorului: e bine să intre în carte şi să trăiască în ea. Dacă reuşeşte, la ieşirea din carte ar trebui să fie schimbat.

A doua carte pe care vreau s-o amintesc este Infinitul dinăuntru. Şase povestiri despre om, societate şi istorie de Vlad Zografi, care conţine idei despre viaţă gândite de-a lungul unei vieţi şi idei despre literatură gândite de-a lungul unei... biblioteci de capodopere.

A treia este o carte de poezie, Vântureasa de plastic de Marius Chivu, un volum ivit din transfigurarea unei experienţe zguduitoare.

Romanul ar merita un loc de cinste, pentru că de mult n-au mai apărut atâtea romane contemporane româneşti în acelaşi an. Dar nu pot face încă un top, pentru că cele mai multe abia au ieşit de sub tipar, iar mie îmi place să citesc încet. Anul Caragiale a adus, de asemenea, nenumărate titluri, dar cel mai mult suflet şi-a pus în el Dan C. Mihăilescu. (Şi, dintre muzicieni, Dan Dediu). Aş ţine să mai semnalez un eveniment literar frumos: deschiderea unei noi librării în fosta clădire Gambrinus de lângă Cişmigiu, unde, de altfel, fiecare îşi poate face un clasament personal al cărţilor apărute în 2012.

 

Alex Ştefănescu: "Cititor de serviciu. Cărţile anului 2012"

Iată ce cărţi i-aş recomanda unui tânăr, dintre cele apărute în 2012. I-aş atrage atenţia, în primul rând, asupra literaturii de non-fiction:

Florin Constantin Pavlovici, Tortura, pe înţelesul tuturor, Bucureşti, Fundaţia Academia Civică, 2012  (pagini memorialistice, de un zguduitor dramatism, reeditate în mod oportun de instituţia condusă de Romulus Rusan şi Ana Blandiana); Sanda Budiş, Fata tatei şi mama fetei. Istoria unei vieţi între România şi Elveţia,  Iaşi, Ed. Polirom, 2012 (biografia unei mari femei – de ce să nu ne exprimăm astfel când există şi expresia „un mare bărbat”? –, mama eminentei militante pentru democraţie, Sandra Pralong); Dennis Deletant, România sub regimul comunist, Bucureşti, Fundaţia Academia Civică, 2012 (autorul face parte dintre străinii care ne cunosc mai bine decât ne cunoaştem noi înşine); Vladimir Tismăneanu, Lumea secretă a nomenclaturii. Amintiri, dezvăluiri, portrete, Bucureşti, Ed. Humanitas (ca de obicei, Vladimir Tismăneanu ne cucereşte, prin luciditate, francheţe şi prin remarcabilul său talent literar) Florina Ilis, Vieţile paralele, roman, Ed. Cartea Românească, 2012 (extraordinar roman al vieţii lui Mihai Eminescu – bazat pe o documentaţie imensă, pe intuiţie şi pe o imaginaţie care face posibilă călătoria în timp); Dan C. Mihăilescu,  Ce mi se-ntâmplă. Jurnal pieziş, Bucureşti, Ed. Humanitas, 2012 (carte scrisă cu o vervă îndrăcită şi... îndrăgită de numeroşii admiratori ai lui Dan C.Mihăilescu). Aş adăuga propria mea carte, nu pentru că e mea, ci pentru că e şi a interlocutoarei mele, poeta Lia Faur, care face dezvăluiri complete în legătură cu condiţia de femeie. Deci: Alex. Ştefănescu, Cum e să fii femeie?, dialog cu Lia Faur, Bucureşti, Ed. Maşina de scris, 2012.

Dintre cărţile de poezie, singurele pe care le-am citit cu plăcere şi nu din obligaţie profesională sunt: Nicolae Prelipceanu, La pierderea speranţei, poeme, Bucureşti, Casa de Pariuri Literare, 2012 (autorul, talentat şi experimentat, se află în plenitudinea manifestării sale ca poet)  şi Markó Béla, Lauda monotoniei, sonete, ediţie bilingvă maghiaro-română, versiunea românească de Paul Drumaru, Bucureşti, Ed. Curtea Veche, 2012 (intensitatea trăirilor şi eleganţa stilului se combină fericit în această carte tradusă inspirat de Paul Drumaru).

Lista de romane care merită citite este mai mare: Adrian Cioroianu, Adulter cu smochine şi pescăruşi, Bucureşti, Ed. Curtea Veche, 2012 (primul roman al lui Adrian Cioroianu, după unsprezece cărţi de non-fiction; exotic, atrăgător, greu de uitat); Constantin Abăluţă, Viaţa în 3 litere (istorii cu maşini bucureştene), Bucureşti, Ed. Cartea Românească, 2012 (labirint narativ din care n-ai mai vrea să ieşi); Stelian Tănase, Skepsis. Cartea cu poveşti, Bucureşti, Ed. Trei, 2012 (joc al imaginaţiei, dar şi spectacol de erudiţie istorică; comparabil prin arta trecerii dintr-o epocă istorică în alta cu Adam şi Eva al lui Liviu Rebreanu); Claudia Golea Sumiya, În numele câinelui, roman, prefaţă de Lucian Vasilescu, Bucureşti, Ed. Minerva, 2012 (nonconformism sfidător, cruzime, dar şi duioşie, cunoaştere dintr-o experienţă directă a modului de viaţă japonez); Doru Kalmuski, Spre vest prin nord-est. Afacerea Chardonnay, Bacău, Ed. Deşteptarea, 2012 (roman de inspiraţie istorică, remarcabil prin sobrietate şi clarviziune); Simona Sora, Hotel Universal, Iaşi, Ed. Polirom, 2012 (sinteză de balcanism, de tragedie, melancolie şi plăcere de a trăi); Ioana Pârvulescu, Viitorul începe luni, roman, Bucureşti, Ed. Humanitas, 2012 (o nouă incursiune în secolul nouăsprezece, realizată cu ingeniozitate epică şi farmec literar).

Proză cu totul neconvenţională găsim în volumele: Matei Vişniec,  Cabaretul cuvintelor. Exerciţii de muzicalitate pură pentriu actorii debutanţi, Bucureşti, Ed. Cartea Românească, 2012 (cuvinte româneşti redefinite într-un stil liber şi seducător, amintind de muzica de jazz) şi Lucia Verona, Moartea zboară cu low cost, Bucureşti, Ed. Tritonic, 2012 (un joc de-a proza poliţistă, practicat cu graţie şi umor).

Sunt demne de interes două volume de teatru: Eugen Şerbănescu, A doua scrisoare pierdută sau Trenul Togolez nu opreşte la Paris, comedie post-caragialiană în patru acte, Bucureşti, Ed. Palimpsest, 2012 (inteligentă rescriere a piesei lui I. L. Caragiale) şi Radu F. Alexandru, Teatru 7, cuvinte în faţa cortinei de Alexa Visarion şi Silviu Purcărete, Bucureşti, Ed. Cartea Românească, 2012 ( sarcasm, sentimentalism violent, capacitatea de a trăi idei şi talentul de a-i face şi pe alţii să le trăiască).

O carte-eveniment este, fără îndoială, lucrarea de mare anvergură a lui Mihai Cimpoi, Mihai Eminescu – dicţionar enciclopedic, Chişinău, Ed. Gunivas, 2012. Alte volume născute din spuma literaturii: Gelu Negrea, Caragiale. Marele paradox,  Bucureşti, Ed. Cartea Românească, 2012; Nicholas Catanoy, Oglinzile lui Narcis, portrete, Cluj-Napoca, Ed. Napoca Star, 2012 şi – în măsura în care şi Biblia  poate fi tratată şi ca literatură – Andrei Pleşu, Parabolele lui Iisus. Adevărul ca poveste, Bucureşti, Ed. Humanitas, 2012.

Dintre sutele de traduceri din literatura străină, ar trebui citite cel puţin: Mo Yan, Obosit de viaţă, obosit de moarte, Bucureşti, Ed. Humanitas, 2012; Nikos Kazantzakis, Raport către El Greco, cuvânt înainte de Eleni N. Kazantzaki, traducere din neogreacă de Alexandra Medrea-Danciu, Bucureşti, Ed. Humanitas, 2012 şi Ismail Kadare, Spiritus, traducere din albaneză de Marius Dobrescu, Bucureşti, Ed. Humanitas, 2012. Aceste cărţi, de mare valoare, sunt atât de bine traduse, întrucât versiunile româneşti aparţin şi literaturii române.

Daniel Cristea-Enache, despre consistenţa şi efervescenţa momentului cultural actual

„Topul” meu pentru cititorii Adevărului dă o idee despre consistenţa şi efervescenţa momentului cultural actual.

Două cărţi recuperează, pentru publicul de azi, nişte figuri excepţionale: Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu (Scrisori către Monica, I. 1947-1951, traducerea din franceză de Gabriela Creţia, ediţie îngrijită de Astrid Cambose, Humanitas), şi M. Ivănescu (Măştile lui M.I. Gabriel Liiceanu în dialog cu Mircea Ivănescu, Humanitas).

În cazul lui Brumaru, avem „devoalarea” corespondenţei unui mare poet în viaţă, considerat minor de critici care fac confuzii majore între tematică şi registru (Opere, III. Cerşetorul de cafea, prefaţă de Livius Ciocârlie, Polirom).

Prozele lui Petre Barbu din Pînă la capătul liniei (Cartea Românească) sînt surpriza anului editorial. Le citisem în Adevărul, dar împreună fac una dintre cele mai puternice cărţi de proză din 2012.

În fine, dar nu în ultimul rînd, poezia lui Vlad Moldovan din Dispars (Cartea Românească) trebuie citită de două ori (pasionaţii de poezie, de trei ori) pentru a putea vedea jocul pe spaţii mici al unui autor de o mare mobilitate. Iată două versuri: cîţi cu cv-ul care loveşte/ căsuţa angajatorului în sideral” în care încape drama multora.

 

Topul criticului Paul Cernat

 

  1. Ion Ianoşi, Internaţionala mea. Cronica unei vieţi, Polirom. Spectaculoasa, dar deloc ostentativă cronică a vieţii unui eminent intelectual de stînga şi a istoriei controversate pe care a străbătut-o. În opinia mea - cartea anului.
  2. Simona Sora, Hotel Universal, Polirom. Un roman puternic şi dublu rafinat, despre (între altele) lumea studenţească a anilor ‘90 şi fantomele unei tradiţii bucureştene uitate
  3. Mihai Iovănel, Evreul improbabil. Mihail Sebastian, o monografie ideologică, Cartea Românească. Un debut editorial de excepţie al unui spirit alarmant de critic, doctor în Mihail Sebastian şi în capcanele istoriei recente, literare şi ideologice deopotrive.
  4. Gelu Negrea, Caragiale. Marele paradox, Cartea Românească. În anul Caragiale, o „revizuire” îndrăzneaţă a autorului Momentelor dublată de un eseu complex despre umanitatea caragialiană. Recomandabilă pentru punerea în mişcare a inteligenţei critice. 
  5. Gabriel Liiceanu în dialog cu Mircea Ivănescu, Măştile lui M.I., Humanitas. Confesiunea testamentară a unui mare poet, „moşită” pieziş, dar eficient de un filosof aparent incompatibil cu el.
  6. Eugen Simion în dialog cu Andrei Grigor, În ariergarda avangardei, Univers Enciclopedic. În care un critic canonic, provocat de un discipol mai radical, coboară în arena vieţii publice şi se autodefineşte cu fermitate elegantă, aruncîndu-le mînuşa detractorilor din ultimele două decenii.
  7. Andrei Pleşu, Parabolele lui Iisus, Humanitas. Un Andrei Pleşu at hist best, într-o carte care pune în relaţie - cu farmec eseistic inconfundabil - filosofia morală şi hermeneutica biblică
  8. Victor Rizescu, Tranziţii discursive. Despreagende culturale, istorie intelectuală şi onorabilitate ideoilogică sub comunism, Corint. Debutul editorial al unui eminent politolog şi istoric al ideilor, care destabilizează, cu sagacitate, multe din ideile primite de-a gata şi din poncifele canonului intelectual postdecembrist.   
  9. Filip Florian, Toate bufniţele, Polirom. O nouă, surprinzătoare şi deloc dezamăgitoare faţetă a unui artist-marcă înregistrată a prozei noastre contemporane.
  10. Lucian Boia, Explorarea imaginară a spaţiului, Humanitas. O carte seducătoare şi informată despre imaginarul anticipaţiei, pe nedrept pusă în umbră de superficiala De ce este România altfel?

 

 

 

citeste totul despre: