Andrei Pleşu, la Gaudeamus: „Suntem tot mai comunicativi şi tot mai singuri“ VIDEO

Andrei Pleşu şi Gabriel Liiceanu, la sesiunea de autografe, după lansarea de la Târgul Gaudeamus.  Foto: Florin Ghioca

Sâmbătă, de la ora 13.00, la Târgul de Carte Gaudeamus, a avut loc lansarea volumului „Dialoguri de duminică”, semnat de Andrei Pleşu şi Gabriel Liiceanu. La eveniment, au vorbit autorii şi criticul literar Dan C. Mihăilescu.

Printre temele fundamentale abordate în carte se numără: speranţa, prostia, invidia şi ura, frica, calomnia, trufia, iubirea, educaţia, moartea,toleranţa şi intolerabilul, râsul şi umorul.

Dan C. Mihăilescu: Este cea mai grea lansare de carte din viaţa mea. (....) Am o sarcină deopotrivă paradisiacă şi infernală. Citind această carte, am avut senzaţia că este cu totul altceva la lectură decât la televizor. Vă spun din capul locului că aici aveţi aproape dublu efectul. (...) Mi-am dat seama că această carte trebuie să stea în raftul bibliotecii mele, lângă „Învăţăturile lui Neagoe Basarab pentru fiul său”. Alături de această carte, este cea mai amplă acumulare de înţelepciune, de rânduială. 

Pleşu şi Liiceanu sunt cele mai teribil deosebite şi cele mai perfect complementare fiinţe din gândirea şi existenţa culturală românească de astăzi. (...) Destinatarul perfect al acestei cărţi este, în sintagma lui Noica, „omul simfonic”. Veţi afla că nu contează ce gândim, dacă nu ştim ce trăim. 

Este împletirea perfectă între gândire şi existenţă, cu care, îmi place să cred, cei doi autori aduc după ei tot interbelicul românesc, toată acea categorie de trăirism, care a fost persiflată şi diabolizată de stângism şi dictatură. Când spuneai trăirism, spuneai brusc legionarism, nazism. Am avut un existenţialism românesc, trăirismul, înainte de cel al lui Sartre. (...) Andrei Pleşu şi Gabriel Liiceanu vor să desfluşească nodurile existenţei. (...) 

Pledoarie pentru umor. Găsim formule precum: „În România se bat două forme de putere. Prostia puterii şi prostia opoziţiei”. (...) Amândoi autorii au o natură catalitică extraordinară. Cum spunea Blaga, dacă nu poţi transmite emoţii, degeaba transmiţi informaţii.  (...) Să nu credeţi că e o carte care ne mângâie. Se dau şuturi pe sub mese, se dau coate. (...) Aici este şi un text despre moarte, în care se atinge credinţa din viaţa de apoi. Dacă o ai, dacă nu o ai. (...) În această carte, poţi să râzi în hohote, dar ţi se dau şi nişte divini pumni în stomac.

Andrei Pleşu: În 2011, am făcut o serie de emisiuni la televiziunea naţională, care au durat vreo patru sau cinci luni, după care ne-am oprit. Nu noi am cerut să mergem la televiziune, dar noi am cerut să ne oprim. Am auzit vorbe că ne-am băgat pe gâtul televiziunii, ca să ne îmbogăţim, ca să monopolizăm cultura ţării, ca să obligăm lumea să ne ia în serios numai pe noi. (...) Lumea ne întreba pe stradă de ce nu am mai continuat. Am auzit şi comentarii că ar trebui să ne oprească, că nu avem rating. (...) Am luat foarte în serios aceste emisiuni. Le-am pregătit, nu a fost o spumă spontană, un mod de a improviza. (...) Nu am vrut nici să cădem în pedanterie sau în dicurs acadmic ţeapăn sau sfătos. (...) S-a creat ideea că, dintre Gabriel şi mine, el e omul serios, iar eu sunt cel cu umorul. E invers. (...) Două lucruri mi se par importante în efortul de a scrie această carte, reabilitarea a două deprinderi: statul de vorbă şi căzutul pe gânduri. Lumea nu mai stă de vorbă. Ori schimbă replici gata făcute, ori îşi dă sms-uri, ori îşi dă like-uri. Suntem tot mai comunicativi şi tot mai singuri. Eu şi Gabriel Liiceanu am vrut să reabilităm taclaua. 

Gabriel Liiceanu: Un om care se formează în orizontul filosofiei, dacă are o urmă de bun simţ în el, trebuie să îşi dea seama că ceea ce trăieşte e drama de a fi neînţeles. (...) Gândul meu şi al lui Andrei Pleşu a fost de a obţine o anumită inteligibilitate a spuselor şi de a rispi prejudecata că filosofia e ceva groaznic, care nu poate fi înţeles. Despre lucrurile foarte serioase se poate vorbi cu comprehensibilitate maximă. (...) Filosofia şi discuţia despre temele grave ale vieţii nu înseamnă a vorbi pe neînţeles despre teme înalte, ci a vorbi despre lucruri care privesc pe toată lumea. Lucrurile din cartea asta nu numai că privesc pe toată lumea, sunt ţesutul însuşi al vieţii noastre. Am pornit de la ideea că e păcat că, dacă unii dintre noi s-ar încumeta să interpreteze sau să facă vizibil ţesutul lumii, oamenii să nu fie curioşi să afle din ce e făcută stofa vieţii.

Andrei Pleşu şi Gabriel Liiceanu lansează "Dialoguri de duminică" la Gaudeamus