VIDEO „Muzica oaselor“, ascultată de hipsterii ruşi ai anilor '50, era înregistrată pe radiografii medicale
0
În Rusia anilor 1950, tinerii ascultau ritmurile de jazz şi rock ‘n’ roll din Occident, înregistrate printr-o metodă ingenioasă: piesele erau stocate pe planşe de radiografii umane, tăiate în formă rotundă şi arse în centru cu ţigara. Deşi aveau o calitate slabă, înregistrările se vindeau la un preţ bun – cel mult o rublă şi jumătate.
Un tribut adus hipsterilor sovietici de la jumătatea secolului trecut a apărut în urmă cu câţiva ani, sub forma unei piese numite „Stilyagi“, a membrilor trupei lo-fi Puro Instinct, reproducând muzica de atunci, se arată pe site-ul openculture.com. Versurile cântecului vorbesc despre un tip care le impresionează „pe toate fetele din cartier“ cu magnitizdat său (metoda clandestină a ruşilor de a înregistra muzică pe radiografii) şi cu chitara.
În anii '50, Stilyagi, o subcultură postbelică care imită stilul filmelor hollywoodiene, al jazzului şi rock'n'roll-ului american, a produs şi a distribuit muzică de contrabandă în URSS. Înainte să existe magnetofoane şi viniluri de bună calitate, ruşii foloseau planşele de radiografii de care nu mai aveau nevoie cadrele medicale pentru a înregistra diverse genuri muzicale: jazz interzis în acea perioadă, boogie-woogie şi rock ‘n’ roll. Procesul prin care luau naştere aceste discuri improvizate este prezentat în prima scenă a musicalului rusesc intitulat „Stilyagi“ (care a fost tradus în engleză „Hipsters“, cuvântul însemnând, ad litteram, „obsedat de modă“).
Filmul „Stilyagi“, apărut în anul 2008 :
Înregistrări slab calitative, vândute la preţ mic
Aceste înregistrări se numeau roentgenizdat (presă de raze X) sau, mai simplu, „muzica oaselor“. Autoarea Anya von Bremzen le-a descris ca fiind „muzică occidentală interzisă, stocată pe interioarele cetăţenilor sovietici“. „Tăiau planşele de radiografie în forma unui cerc imperfect, cu ajutorul foarfecelor de manichiură, iar în mijloc le făceau o gaură cu ţigara. Îl ascultai pe Elvis pe plămâni, pe Duke Ellington pe un creier scanat...“, spune autoarea.
Conform lui Artemy Troisky, autorul lucrării „Back in the URSS: The True Story of Rock in Russia“, aceste înregistrări erau considerate nişte rebuturi. „Calitatea lor era groaznică, dar preţul era mic – o rublă sau o rublă şi jumătate. Cel mai adesea, înregistrările le aduceau surprize cumpărătorilor. După câteva secunde de rock ’n’ roll american, se auzea o voce batjocoritoare în limba rusă: Şi, credeai că o să asculţi cele mai noi melodii?, urmată de câteva epitete adresate fanilor pe ritmuri elegante, apoi linişte“, povesteşte autorul.
Aşa arătau discurile improvizate din planşe de radiografii, create de hipsterii ruşi:

Datorită companiei Wanderer Records, înregistrările de la acea vreme pot fi ascultate şi astăzi. Preţul unui disc costă între 100-200 de dolari, un preţ corect, am spune, dat fiind faptul că vorbim despre nişte artefacte atât de rare. Valoarea lor financiară a fost totuşi „umflată“ şi pentru că au jucat un rol important în stradă, în timpul Războiului Rece.