Ce şansă extraordinară să poţi asculta şi vedea mulţi dintre artiştii pe care îi ascultam pe MEZZO: minimalismul din gesturi al lui Zubin Mehta, prestaţia uluitoare a lui Kavakos, captivantul dans al lui Eschenbach dirijând Simfonia a V-a a lui Mahler, excelenta interpretare a Orchestrei Naţionale de Tineret şi Corului Filarmonicii G. Enescu a Simfoniei a lX-a de Beethoven, să ai şansa unui moment estetic incredibil cu Philippe Jaroussky, Celine Scheen şi L’Arpeggiata în Biserica Evanghelică din Sibiu, dar şi la Ateneu, să asişti la spectacolul legendarelor Sophie Mutter şi Martha Argerich, a renumitelor orchestre Royal Concertgebouw (cu Liviu Prunariu solist), Filarmonica della Scala, sau London Philarmonic Orchestrea cu Vladimir Jurowski, sau excepţionala Pittsburgh Symphony Orchestra (ca să enumăr doar câţiva dintre artiştii pe care i-am văzut concertând), dar şi talentaţii noştri artişti şi orchestre şi mulţi, foarte mulţi alţi artişti care au uimit şi bucurat miile de spectatori participanţi la concerte.

În ultima seară, după încheierea festivalului, mă gândeam că nu îmi pot explica cum de a fost posibil un eveniment ca acesta, un adevărat miracol, în lumea de azi care trăieşte din ce în ce mai mult sub spectrul haosului! Impactul Festivalului George Enescu este imens: asupra prezenţei culturii româneşti în plan naţional şi internaţional, al promovării operei enesciene, al promovării artiştilor români şi în special al tinerelor talente şi nu în ultimul rând al atragerii turiştilor. Poate cea mai importantă contribuţie a întregului festival este modul în care noi, spectatorii, ne-am raportat la eveniment şi am ajuns, în cele din urmă, să fim realmente transformaţi în chiar fiinţa noastră. La ieşirea din sală, după ultimul spectacol, un prieten m-a întrebat: „Nu simţi că te-ai schimbat după festivalul ăsta?!“ Da, într-adevăr festivalul m-a schimbat şi cred că astfel s-a împlinit scopul ultim al oricărui act artistic!

Mulţumim echipei Festivalului George Enescu: Zubin Mehta (Preşedinte de onoare), Vladimir Jurowski (Director artistic) şi Mihai Constantinescu (Director Executiv)! Mulţumim întregii echipe Artexim, „marilor anonimi” ai festivalului, care fac posibilă desfăşurarea în condiţii excelente a acestui minunat eveniment.

Din echipa Artexim au făcut parte mulţi studenţi ai Facultăţii de Comunicare şi Relaţii Publice, iar unii dintre ei au acceptat să împărtăşească pe acest blog al studenţilor câteva impresii despre ce a însemnat pentru ei implicarea într-un eveniment de o asemenea anvergură. Această consemnare, aici pe blogurile Adevărul, se doreşte a fi un mic gest de mulţumire pentru fantastica lor muncă, care ne-a produs atât de multă bucurie!

Giulia Tudor

Am învăţat în ultimul an că nimic nu este imposibil, iar totul depinde de noi şi până unde suntem dispuşi să mergem pentru a ne îndeplini visul. Dacă la început îmi doream să ajung la un spectacol din cadrul festivalului, să îmi încânt sufletul cu muzică clasică pentru câteva ore, mai târziu urma să aflu că acest plan îmi va fi năruit; dar pot spune cu mâna pe inimă că mă bucur enorm că paşii mei au fost ghidaţi pe alte drumuri şi nu am fost un simplu auditor într-o mare de oameni. Am avut parte de momente greu de explicat şi definit, dar pe care le-am trăit cu adevărat: am avut privilegiul de a sta cu marii artişti ai lumii, de a povesti cu ei la orice oră, de a-i ajuta, însă una dintre cele mai mari satisfacţii este aceea când eforturile tale sunt recunoscute, iar persoanele respective îţi mulţumesc pentru tot ceea ce ai făcut pentru ele.Toate evenimentele care s-au petrecut în această lună au reuşit să îmi

testeze limitele, să mă pună în faţa unor probleme cu care nu aş fi crezut că mă voi confrunta vreodată, m-au învăţat să îmi păstrez răbdarea şi calmul indiferent de presiunea din jur, să găsesc cele mai bune soluţii, să comunic rapid şi eficient, dar şi să mă bucur de fiecare secundă în care am muncit şi, nu în ultimult rând, să mă descopăr constant. M-am simţit şi mă simt norocoasă şi mândră că „am trecut” pe acolo şi sunt „vinovată”, alături de colegii mei, pentru tot ceea ce s-a întâmplat în cele trei săptămâni. În sfârşit pot fi vinovată şi fericită în acelaşi timp.

PS: Revin peste doi ani să experimentez alte emoţii, asta e sigur! 

„If you want something, go get it” este motto-ul care îmi poate defini experienţa unică trăită în cadrul Festivalulul „George Enescu”.

Raţă Diana-Loredana

Cred că fiecare persoană trăieşte diferit momente identice, vede într-o manieră proprie lucrurile sau situaţiile prin care trece. Cu toate acestea, se întâmplă, uneori, ca oameni diferiţi, cu stiluri de viaţă şi pasiuni distincte, să fie uniţi de un eveniment sau chiar de un pretext, aş zice. În cazul multora dintre noi, de aici şi până la realizarea unor amintiri deosebite a fost nevoie doar de puţină magie, de magia Festivalului George Enescu.

Pe toată perioada desfăşurării festivalului, am simţit că fiecare zi aduce cu ea ceva nou. Oamenii cu care am interacţionat, situaţiile unice cu care m-am confruntat sau lucrurile inedite pe care le-am descoperit au contribuit într-un mod aparte la formarea mea. Acest festival a schimbat cu adevărat vieţile tuturor persoanelor care, fie au fost spectatori, invitaţi, ori artişti, fie organizatori sau responsabili de buna desfăşurare a acestuia. S-au legat prietenii, s-au împărtăşit gânduri, impresii, am avut responsabilităţi, am colaborat şi ne-am încurajat, au fost momente amuzante şi, mai ales, am avut oportunitatea să trăim sentimentul unic de a face parte din acest tablou cultural.

Ana Elena Ţugui

Voi începe prin a mărturisi că implicarea în echipa de organizare a Festivalului ,,George Enescu’’ a fost o onoare! Tema acestui an a fost ,,lumina’’ şi cred cu tărie că nu exista alta mai potrivită căci a reuşit să-mi trezească la lumină, pe de o parte, emoţii şi sentimente, iar, pe de altă parte, conştiinţa propriilor capacităţi şi dorinţa ca pe viitor să fac parte din Staff-ul evenimentelor, dacă nu chiar să le organizez.

Deşi nu am fost familiarizată cu muzica clasică, numeroasele orchestre şi talentaţii artişti au reuşit să îmi facă ,,pielea de găină’’, să îmi ridice părul de pe mâini, ba chiar să îmi fure lacrimi. În plus, plăcerea a fost cu atât mai mare cu cât am avut privilegiul de a fi în preajma unor oameni atât de talentaţi, de a-i privi repetând, de a le fi de ajutor şi de a schimba impresii cu ei. Am fost plăcut surprinsă să descopăr puţină tristeţe odată cu plecarea către aeroport a fiecărui autocar căci ajunsesem să îndrăgesc toate orchestrele, dar şi pentru că sfârşitul festivalului se apropia cu paşi rapizi.

Mai mult decât atât, experienţa festivalului m-a ajutat să îmi descopăr potenţialul, căci a fost prima oară când depăşeam acţiunea voluntariatului unde greşeala este cu mai multă uşurinţă trecută cu vederea şi chiar munceam. Un alt fel de presiune atârna pe umerii mei în prima zi de lucru, căci grandoarea unui asemenea eveniment impunea un comportament impecabil. Însă, cu fiecare zi ce trecea descopeream o evoluţie clară: emoţiile scădeau şi erau doar constructive, iar problemele le rezolvam cu uşurinţă. Acest lucru a fost posibil mai ales pentru că nu eram singură, ci întotdeauna am simţit că fac parte din echipă şi ştiam că pot apela la sprijinul celorlalţi. Acum, că totul s-a terminat, privesc cu nostalgie la zilele încheiate cu concertele de la miezul nopţii ţinute la Ateneu sau la Sala Palatului, dar cu mândria că am luat parte la cel mai mare festival de muzică simfonică din Europa şi cu nerăbdarea de a participa şi la ediţia de peste doi ani!

Petruţa Daniela Podaru

Description: D:\EnescuFest\student\New folder\22016962_321741758289202_1016018425_o.jpg

Experienţa din cadrul Festivalului George Enescu a fost pentru mine, fără doar şi poate, memorabilă. Spun asta pentru că am făcut parte, timp de douăzeci şi două de zile, dintr-o echipă compusă din oameni frumoşi şi speciali de la care am avut de învăţat foarte multe lucruri. Cred foarte tare că această experienţă m-a schimbat, întrucât am interacţionat cu oameni diverşi şi a trebuit sa fac faţă unor noi provocări, fapt ce m-a determinat să ies din zona mea de confort.

Cât despre public, au fost multe persoane ce m-au impresionat, oameni pasionaţi ce nu au ratat nici măcar un spectacol, oameni ce veneau în fiecare zi cu zâmbetul pe buze, cuprinşi de magia festivalului şi uniţi de un singur lucru, muzica. În ce a constat „magia festivalului” pentru mine? În momente unice, memorabile, momente în care ţi se tăia respiraţia şi toată lumea vibra odată cu muzica... în ropote de aplauze. Prin intermediul festivalului am legat noi prietenii şi ne-am promis unul altuia că vom reveni şi la ediţiile următoare.

Echipa Artexim (foto Andrei Gîndac)

 

A consemnat,
Mihai Vacariu