Gorzo loveşte din nou. Artistul şochează pudibonderia şi gustul comun, printr-o expoziţie pe Calea Victoriei, care oferă falusuri cu duiumul

La galeria H'art Appendix (Calea Victoriei, nr.91-93) din buricul târgului, curatoriată de cunoscutul Dan Popescu, a fost vernisată o nouă expoziţie a artistului-şoc Dumitru Gorzo, stabilit de ceva vreme la New York. Ca de obicei, picturile artistului sunt studii asupra culorii şi formei plastice, dar oferă şi falusuri învârtoşate şi împreunări. În cei 20 de ani de carieră, artistul şi-a făcut un nume pe această nişă îngustă.

"Textele din expoziţii se scriu despre artă în general sau despre lucrări în particular, sau despre artist? Niciodată nu pot să-mi dau seama, e clar, nu sunt un partizan al retoricii discursului curatorial. Prefer să intru în hora personală a artistului şi, de acolo, să scriu ceva despre mine. Dacă implicarea a fost cinstită şi deschisă din partea mea, ea va elucida ceva. Pe Gorzo îl ştiu de la început. Cu el am început sarabanda galeriei acum 14 ani. Împreună cu el mi-am lămurit multe şi mi-am întărit caracterul, nu mă mai sperie mare lucru.

Deşi nu spune explicit, Gorzo ştie exact care e valuta forte în artă – puterea individuală. Ea nu se poate tranzacţiona, nu ţine de finanţe, de relaţii sau de aparenţe. Puterea în artă se cucereşte şi se fură zi de zi, e luciferică şi deci răzbunătoare dacă eşti delăsător şi neatent, îi place durerea, excesul bahic pe termen scurt şi postul prelungit după. E o concubină geloasă, pustieşte tot ce înseamnă viaţă aşezată. Urăşte vacanţa la mare sau la munte cu familia. E un înger exterminator. Puterea în artă înseamnă să pui paie pe foc. E o imolaţie (jertfire - nota red.) a lumii căzute ce produce la nesfîrşit carne inertă, materie şi acumulare delirantă de tip supermarket.

Să pui tot ce e cargo pe foc, pentru că asta e situaţia reală, imaginea budistă e foarte pe şleau – suntem cu casa în flăcări. Nu e un sadism sau o distrugere fără rost, e o creaţie în alt regim ontologic, unul invizibil. Focul, deşi element după greci, e foarte aproape de imaterialitate, e în acelaşi timp proces dar e şi prezenţă cît se poate de copleşitoare. Focul e cel mai adecvat simbol pentru caracterul inefabil al sufletului. (...)
Dincolo de viaţă şi accidentele ei inefabile, arta poate atinge o seamă de ecouri sufleteşti şi Gorzo le vizează şi le doreşte în practica de atelier. Femeile cu pulă, coconii roz, carcalacii zîmbitori, masca celui de-al treilea sex sau totemurile întunecate sunt obiecte ce au o utilizare sufletească dincolo de explicaţii, indicaţii şi alte complicaţii. Ele sunt dispozitive de accesat mormăiala ancestrală a lumii", spune curatorul expozitiei intitulate "La adapostul unor plante invazive", Dan Popescu.