FOTOREPORTAJ. Când filmului nu-i mai ajunge Clujul
0
De cum ajungi în gară, Clujul se arată mai colorat: afişe ale filmelor, bannere cu actori, ba parcă şi mirosul care te întâmpină are un „aer cinematografic“. Pentru că de 14 ani încoace, în oraşul de pe Someşul Mic se întâmplă Festivalul Internaţional de Film Transilvania (TIFF), cel mai mare festival de film de la noi.
„Vinovat“ este tot un clujean, Tudor Giurgiu, încăpăţânat ca orice ardelean veritabil, hotărât să pună oraşul natal pe harta europeană a festivalurilor de gen. Ediţia cu numărul 14 a festivalului se încheie duminică, după zece zile de maraton cinematografic (29 mai - 7 iunie).
La capătul străzii Horea, care leagă gara de centrul oraşului, priveliştea se deschide spre frumoasa biserică Sf. Mihail, construită spre sfârşitul anilor 1300. În imediata apropiere, în Piaţa Unirii, grupul statuar care îl reprezintă pe Matei Corvin priveşte către ecranul de proiecţie montat pentru a 14-a dechidere a TIFF-ului. Peste 2.000 de scaune de plastic, aliniate pentru cinefili odată cu lăsarea serii, completează peisajul sărbătoresc al zonei. Lumea se adună rapid, cozile la bilete nu mai sunt, pentru că acestea s-au epuizat rapid. Cei care nu au mai apucat aruncă priviri peste bannerele care delimitează spaţiul de proiecţie.
Când ajungi la TIFF, prima grijă este să-ţi procuri programul festivalului, care se găseşte în diverse puncte din oraş. Urmează un studiu atent, apoi dilemele: cum să te împarţi şi cum să te „clonezi“, să apuci să vezi cât mai multe filme? E greu, iar cinefilii înflăcăraţi grăbesc pasul prin oraş, de la o sală la alta. După câteva zile îi recunoşti uşor: sunt mult mai obosiţi, încercănaţi, dar totuşi entuziaşti în faţa unui asemenea eveniment.
În premieră în România, la TIFF a fost organizată o vizionare de film într-o piscină. De 1 iunie, cinefilii au avut ocazia să vadă poveşti din lumea fotbalului plutind în apă la Cine-Piscina. Cei prezenţi au putut urmări mai multe filme reunite sub titlul de "Short plays", realizări ale unor regizori cunoscuţi, printre care Gaspar Noé, Carlos Reygadas, Vincent Gallo sau Karim Aïnouz.
PREMIERĂ: Proiecţie de film cu spectatori în piscină, la TIFF
Primul weekend (29-31 mai) a adus mii de oameni la Castelul Banffy din Bonţida (foto jos). Aici au avut loc proiecţia filmului documentar „Kurt Cobain: Montage of Heck“, un cine-concert Zenzile, care acompaniază live documentarul „Berlin: simfonia unui mare oraş (1927)“, precum şi o serie de ateliere şi jocuri pentru copii, sub numele „Cetatea micilor antreprenori“. Un spectacol deosebit, care a adunat minute de aplauze, a fost cel al trupei de teatru stradal Compagnie des Quidams, care a revenit în România după patru ani. Actorii au prezentat noul lor spectacol muzical şi vizual unic: „FierS à Cheval“. Cinci cai frumoşi – dar gonflabili şi luminaţi – au nechezat la palat, mânuiţi de actorii care i-au „născut“ cu ajutorul aerului.
Şi pentru că tot a venit vorba de Castelul Banffy, acesta este cel mai mare castel din Transilvania, una dintre atracţiile baroce majore ale Transilvaniei. Situat la 30 de kilometri de Cluj, este atestat documentar de la începutul secolului al XIV-lea.
În 1387, clădirile şi terenul înconjurător au intrat în posesia familiei Banffy printr-o danie din partea regelui Sigismund, iar în 1680, un raport militar consemnează existenţa unor fortificaţii. Între 1740 şi 1750, la ordinul lui Deneş Banffy, castelul a suferit modificări, fiind refăcut în stil baroc şi adăugându-i-se galeria de statui, obligatorie pentru o reşedinţă aristocratică la acea vreme. Printre noile clădiri se numărau manejul, grajdurile, remiza şi locuinţele servitorilor.
În 1944, castelul era spital militar iar la sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial, soldaţii nazişti, aflaţi în retragere, au pârjolit castelul, distrugând mobilierul, biblioteca şi galeria de tablouri. Pe vremea comuniştilor, ansamblul de clădiri a fost utilizat ca şcoală de şoferi, C.A.P. şi spital pentru copii.
În 1963, castelul Banffy a fost folosit ca decor pentru filmările la “Pădurea spânzuraţilor”, în regia lui Liviu Ciulei. Cum era nevoie de un foc, scenografii au aprins una dintre clădiri, cu toate că incidentul ocupa doar câteva minute de film. Distrugerile provocate au fost masive.
În 1990, a fost declarat monument istoric, iar în 1999 au început lucrările de restaurare şi reabilitare, cu sprijinul mai multor instituţii şi organizaţii româneşti şi străine, sub înaltul patronaj al Prinţului Charles, care a vizitat de câteva ori castelul.
Săptămâna aceasta a avut loc, în premieră la TIFF, proiecţia filmului „Comoara“, regizat de Corneliu Porumboiu, recent întors de la Festivalul de Film de la Cannes cu premiul „Un Certain Talent“. Peste 300 de oameni au asistat în răcoarea serii la proiecţia ce a avut loc la Vlaha, comună din apropierea Clujului, încercând langoşi făcute ca la mama lor acasă, pizza ungurească la cuptorul cu lemne, gulaş gustos la ceaun, toate stropite cu vin sau bere. Toate acestea, în mirosul pădurii de pin care străjuieşte de pe deal aşezarea luminată feeric, presărată cu sculpturi uriaşe în fân.
Locul nu a fost întâmplător ales, atmosfera parcului cu sculpturi în fân fiind asemănătoare celei în care se desfăşoară acţiunea filmului.
Tot mai des distribuit de regizorii români, actorul Toma Cuzin („Aferim“!, „Câinele japonez“, „Funeralii fericite“) este de această dată Costi, un funcţionar la primărie, care duce o viaţă normală, alături de soţia şi fiul lui, căruia îi citeşte seara poveşti cu Robin Hood. Totul până în ziua în care vecinul Adrian (interpretat de Adrian Purcărescu) îi cere bani cu împrumut. Şi pentru că suma de 800 de euro este prea mare pentru posibilităţile lui Costi, Adrian îi propune un târg: să închirieze un detector de metale, pentru a căuta împreună comoara ascunsă de străbunicul său în curtea casei de la ţară. Cei doi apelează astfel la un angajat „descurcăreţ“ al firmei de echipamente de căutare şi se pun pe treabă. Dacă găsesc sau nu comoara – asta urmează să descopere doritorii de film românesc premiat, pe marile ecrane, unde este deja difuzat filmul lui Porumboiu.
Dacă Hitchcock ar mai fi trăit, cu siguranţă ar fi aplaudat în picioare filmul lui Matthieu Delaporte, „Ilustrul necunoscut“. Pentru că dincolo de intriga filmului, distribuţia completează magistral un thriller psihologic întunecat, atmosferic, plin de suspans şi de situaţii neprevăzute.
Personajul Sebastien Nicolas este un agent imobiliar retras, cu o viaţă anostă, cu importante tulburări de personalitate, ajunse la un asemenea nivel încât duce o viaţă dublă, secretă, copiind la propriu alte persoane şi asumându-şi identitatea lor. Ba chiar şi vieţile lor. Totul chiar până la înlocuirea fizică a „clientului“ vizat. În rolul principal îl găsim pe Matthieu Kassovitz, un actor cu un joc precis, cameleonic şi bine calibrat. El dă tensiune şi credibilitate unui film imprevizibil, care l-ar face şi pe Cronenberg să aprecieze stilul.
La Cannes-ul transilvan sunt aşteptate şi anul acesta numeroase vedete. După regizorul norvegian Bent Hamer (foto sus), la Cluj, vineri vin şi actorii Natalia Tena (cunoscută pentru rolul din Harry Potter), Isaach de Bankole (foto jos) (actorul preferat al lui Jim Jarmusch) şi cunoscuta Nastassja Kinski, cea care primeşte în acest an Premiul TIFF pentru Contribuţia adusă Cinematografiei.
Până duminică, vor mai sosi Marin Moraru (foto jos), Cristi Puiu, Corneliu Porumboiu, Ada Solomon, regizorii Grímur Hákonarson, Alexandru Solomon şi Alexander Nanău, dar şi numeroşi actori români, care onorează distribuţiile filmelor „noului val“. Marin Moraru, unul dintre cei mai îndrăgiţi actori români, cu o carieră în film şi teatru ce se întinde pe şase decenii, va fi distins cu Premiul de Excelenţă. Trofeul îi va fi decernat sâmbătă, 6 iunie, la gala de închidere de la Teatrul Naţional din Cluj.
Cunoscut drept un actor extrem de rezervat, care nu oferă interviuri presei, Marin Moraru a acceptat o discuţie cu "Adevărul", iar un interviu în exclusivitate va putea fi găsit în ediţia de luni a ziarului.
Se încarcă comentariile...
