Controversă: Este influenţat comportamentul românilor de gramatică?
0
Profesorul american Keith Chen, de la Universitatea Yale, susţine că limba îşi pune amprenta asupra obiceiurilor economice ale unui popor. Lingviştii români îi demontează teoriile.
Limba română intră în categoria limbilor care fac clar diferenţa între prezent şi viitor, cu tendinţe mai slabe de economisire şi o preocupare mai redusă faţă de sănătate, se spune într-un studiu, citat de Mediafax, al profesorului de economie comportamentală Keith Chen de la Universitatea americană Yale.
Românii sunt predispuşi să economisească mai puţin spre deosebire de germani, japonezi sau chinezi, sunt mai tentaţi să fumeze şi au o înclinaţie mai redusă pentru sport, din cauza modului în care gramatica le-a format percepţia asupra prezentului şi a viitorului. Astfel, popoarele a căror gramatică asociază prezentul cu viitorul tind să aibă o abordare orientată mai puternic spre viitor, potrivit acestui studiu, care împarte limbile vorbite în lume în două categorii în funcţie de cum este perceput conceptul timpului.
Predispoziţie pentru obezitate
Astfel, un român va economisi mai puţin decât un german sau un japonez şi are o predispoziţie mai ridicată pentru fumat şi obezitate, reiese, potrivit Mediafax, din studiul „Efectele limbii asupra comportamentului economic: Dovezi din rate de economisire, comportamentul privind sănătatea şi activele la retragerea din activitate“.
„Actul economisirii depinde fundamental de înţelegerea faptului că persoana ta din viitor – pentru care economiseşti – este într-un fel echivalentă cu persoana ta din prezent. Dacă limba diferenţiază între prezent şi viitor, pare că te determină să disociezi uşor faţă de situaţia actuală de fiecare dată când vorbeşti. Asta face mai grea economisirea“, a declarat Chen pentru BBC Business Daily, citat de Mediafax.
În studiu se arată că, spre deosebire de popoarele cu forme gramaticale clar definite pentru viitor, popoarele unde distincţia nu este evidentă economisesc probabil cu 39% mai mult până la sfârşitul vieţii. De asemenea, potrivit Mediafax, vorbitorii care folosec forme de prezent în referirile la viitor au o probabilitate cu 24% mai redusă să fumeze şi cu 13% mai mică să fie obezi, în timp ce şansele să fie activi fizic sunt cu 29% mai ridicate.
Aurora Liiceanu: „vorbele fac realitatea“
„Limbajul modelează schemele mentale. Felul în care este incorporat gândul ne influenţează comportamentul. Cuvintele creează realitatea”, susţine psihologul Aurora Liiceanu. „Chinezii se pare că nu folosesc verbele la viitor, în engleză există trecutul recent, în antopologia cognitivă există studii care arată că aceste timpuri verbale ne influenţează modul de a fi. Românii au un raport prost cu timpul, în general. Noi încurcăm idealul cu realul. Românii nu prea se uită la ceas, deşi amânarea e hoţul timpului“, explică psihologul. „Limbajul are întotdeauna valori subliminale şi influenţează mentalul. Cred că specialiştii de la Yale au dreptate“, subliniază Aurora Liiceanu.
„Oamenii ancoraţi în prezent sunt mai puţin meditativi, mai puţin reflexivi. Românul nu e reflexiv, e externalist. Culturile orale procesează vorba altfel decât culturile cu tradiţie în scriitură, consideră psihologul.
Expresia „a fost să fie“, amestecul între prezent şi viitor sunt pline de semnificaţii privind felul în care gândim, în timp ce în limba engleză nu foloseşti în aceeaşi propoziţie trecutul şi prezentul, existând nuanţe ale trecutului, susţine Aurora Liiceanu.
„Aceste speculaţii produc ştiri de senzaţie“
Profesorii Rodica Zafiu şi Emil Ionescu, specialişti în lingvistică, nu sunt de acord cu concluziile studiului de la Universitatea din Yale.
"Asemenea generalizări sunt greu, dacă nu imposibil de acceptat de către lingvişti. În primul rând, orice simplificare tipologică ascunde numeroase variaţii şi diferenţe, care pot deveni contraexemple. De exemplu, româna are forme de viitor bine marcate, dar foloseşte mult şi prezentul cu valoare de viitor (“Mâine merg la moară”): asta ar însemna că, totuşi, românii suprapun în minte prezentul şi viitorul şi sunt mai tentaţi să economisească ? În realitate, anumite forme gramaticale au mai multe valori, ceea ce nu duce la confundarea sensurilor: contextul poate indica perfect ceea ce nu e marcat printr-un instrument gramatical.
Existenţa unei legături între gândire şi limbaj e mai uşor de susţinut în domeniul vocabularului decât în cel – abstract şi convenţionalizat – al gramaticii. În linia de gândire a profesorului de economie Chen, ne-am putea propune să cercetăm dacă absenţa din limbă a unor diferenţe de gen gramatical (a unor terminaţii specifice de feminin la adjective) îi face pe englezi să nu mai perceapă foarte bine diferenţele dintre femei şi bărbaţi. Sau am presupune că limbile în care se foloseşte ca auxiliar de perfect compus doar verbul a avea produc vorbitori mai posesivi decât cele care în care e folosit în acest scop şi verbul a fi (franceză, italiană etc.). Româna, bulgara, albaneza şi suedeza au articol hotărât postpus substantivului, în vreme ce franceza, spaniola, engleza şi greaca au articol hotărât antepus: putem deduce de aici asemănări şi diferenţe în modul de gândire şi de viaţă al vorbitorilor acestor limbi?
Funcţionarea limbii ne fascinează pe toţi (ceea ce e bine), dar speculaţiile de acest gen produc doar efemere ştiri de senzaţie. Cred că factorii culturali şi în special tradiţia şi educaţia explică mult mai bine decât gramatica obiceiurile de economisire şi stilul de viaţă al locuitorilor din anumite zone ale lumii.
La rândul său, profesorul Emil Ionescu de la Universitatea din Bucureşti afirmă că speculaţiile profesorului de la Yale nu pot fi luate în serios de niciun lingvist care se respectă:
"Clasificarea limbilor e greşită, iar folosirea statisticii e abuzivă,dintr-un motiv ştiut de toată lumea care are noţiuni de statistică: statistica îţi va spune întotdeauna ceva despre o corelaţie pe care o stabileşti chiar şi arbitrar. Dacă de pildă vrei să ai o corelaţie statistică între persoanele cu ochi verzi şi cele care fac cancer statistica îţi va spune ceva despre această corelaţie stabilită de la început absurd (căci ştiinţa medicală nu a putut niciodată proba o asemenea corelaţie). Şi anume îţi va spune că bolnavii de cancer care au ochi verzi sunt mai puţini sau mai multi decit bolnavii de cancer care au o alta culoare a ochilor. Aşa şi aici cu corelaţiile dintre gramatica, obezitate şi zgârcenie. Ele nu valorează nimic tocmai pentru ca a stabili o corelaţie între apucături economice şi tendinţe de folosire a formelor gramaticale este arbitrar. Nu mă miră că profesorul in cauza nu menţionează nimic despre adevarata problemă a timpului viitor în limba. Care este această: de unde se formează în limbi viitorul şi noţiunea lui. Aici da, avea ceva de zis, dar nu ştie să caute şi nici să pună problemă", subliniază lingvistul Rodica Zafiu.
Românii sunt predispuşi să economisească mai puţin decât germanii sau japonezii, potrivit studiului realizat de profesorul Chen.
Mentalul, influenţat de limbă
Potrivit studiului Universităţii din Yale, chiar şi între limbile din Europa există diferenţe gramaticale clare în privinţa modului de raportare la evenimente viitoare.
Limbile care fac clar diferenţa între timpurile prezent şi viitor, alături de limba română, sunt bulgara, ceha, engleza, franceza, greaca, maghiara, italiana, poloneza, rusa, sârba, slovaca, spaniola, turca sau ucraineana.
Ebraica este, de asemenea, inclusă în aceast grup, la fel şi limba moldovenească.
La polul opus se află limbile în care diferenţa prezent-viitor nu apare clar şi depinde de interpretarea din context. Printre acestea se află o serie de limbi din Europa, precum daneza, olandeza, germana, finlandeza, flamanda, islandeza şi norvegiana; din Asia, precum mandarina, indoneziana şi japoneza; respectiv din Africa, precum swahili.
Se încarcă comentariile...
