Armenii din Timişoara, o mână de oameni care duc mai departe povestea fabricii de zahăr
0
La Timişoara trăiesc doar câţiva armeni, însă cei din comunitate merg în toate locurile din ţară, la evenimentele pe care le organizează, în încercarea de a nu-şi pierde tradiţiile şi de a le promova.
Despre micuţa comunitate de armeni din România nu se cunosc foarte multe. Numără cam 1.500 de oameni acum, dar istoria lor e complexă, pentru că au venit în perioade diferite pe teritoriul ţării noastre. Printre personalităţile de origine armeană se numără Spiru Haret, Gheorghe Asachi, Virgil Madgearu, Ana Aslan, Varujan Vosganian şi Harry Tavitian.
Un nume la fel de important, însă, este şi Frenkian Harutiun, un exponent de seamă al comunităţii armene din România interbelică, unde s-a refugiat din Anatolia natală din fata persecuţiilor turceşti din 1915.
S-a stabilit la Timişoara, unde a înfiinţat fabrica de zahăr (închisă după revoluţie), iar, la 90 de ani de la înfiinţarea acesteia, comunitatea a organizat, în premieră, un festival armenesc, week-end-ul trecut, cu concerte, dansuri tradiţionale, filme, teatru, gastronomie şi meşteşuguri.
O mână de armeni la Timişoara
Cea mai nouă filailă a Uniunii Armenilor din România a fost înfiinţată la Timişoara, în 2020, timpul pendemiei. Numără doar 13 membri şi are mai mulţi simpatizanţi.
Preşedintele filialei este Petru Papazian, conferenţiar la Universitatea Politehnica. Bunicul acestuia a fost administratorul fabrici de zahăr de la Timişoara, mâna dreaptă a fondatorului. Vicepreşedinte este Gabriel Stepanian.
“Soţul meu este armean. Tatăl lui a venit în România. Socrii mei s-au cunoscut aici, el a fost refugiat din Grecia. A lucrat la acea celebră fabrică de zahăr. S-a născut primul copil în România şi apoi au plecat în Armenia. Au trăit acolo până în 1976. Li s-au mai născut acolo doi copii. Printre ei şi soţul meu. Pentru că aveau dublă cetăţenie, la revenirea în România au primit, cu ordin de la Ceauşescu, apartament şi loc de muncă”, a declarat Agnes Stepanian, care s-a implicat în organizarea festivalului armenesc "Hayastani Sakar" de la Timişoara.
Armenii de la Timişoara alături de Varujan Vosganian
“Am fost o mână de patru oameni care a muncit. Uniunea Armenilor din România are 15 sucursale. Fiecare organizează mai multe evenimente, dintre care unul mai mare, vara. Este un eveniment pe care-l organizăm, să nu pierdem tradiţia. Am încercat şi noi să facem un eveniment anul acesta, nu a fost uşor, şi a ieşit ce a ieşit”, a declarat Agnes Stepanian.
De asemenea, rădăcini armeneşti mai au în Timişoara Cosmin Rafael Bălean, interpret la Filarmonica Banatului, care cântă cu instrumentul armenesc duduk. Mama profesorului Ivan Bogdanov, de la Poli, a fost armeancă din Negreşti.
Armenii au construit Gherla
La Timişoara trăiesc doar câţiva armeni, însă cei din comunitatea merg în toate locurile din ţară, la evenimentele pe care le organizează, în încercarea de a nu-şi pierde tradiţiile şi de a le promova, aşa cum s-a întâmplat şi la festivalul de la Timişoara.
Cei mai mulţi armeni din Ardeal locuiesc în judeţul Cluj. De altfel, oraşul Gherla a fost înfiinţat de coloniştii armeni, în anii 1700, primind şi numele de Armenopolis.
“Gherla a fost întemeiată de armeni. Episcopul Verzerescu, care a trecut de la religia apostolică la religia armeano-catolică, a adus un arhitect italian, care a trasat cu rigla oraşul. Gherla a fost primul oraş în care străzile erau numerotate, după a apărut Manhatanul. A foste bine organizată comunitata din Gherla. Oamenii se ocupau cu comerţul cu vite – cu asta au sosit în Transilvania, cu prelucrarea de piele, măcelari, pe urmă au îmbrăţişat şi alte meserii. Ei se ocupau de comerţul en-gross”, a declarat Anna Steib, reprezentanta comunităţii armenilor din Cluj.
Anna Steib de la Cluj-Napoca Foto Ştefan Both
Armenii din Gherla au început să plece după 1920, când Transilvania a fost alipită României, iar armenii se temeau de comunitatea puternică de turci din Dobrogea – după genocidul armean din Turcia din 1915. La fel ca trendul naţional, şi comunitatea armenilor se împuţinează de la o zi la alta.
“Armenii s-au speriat că vor suferi ca în Turcia şi şi-au luat catrafusele şi au plecat. Au plecat în toată lumea. Pe urmă, când a venit comunismul au plecat şi alţii. Noi avem o mare sărbătoare la Gherla – Sfântul Grigore Luminătorul – el a creştinat armenii, în 301, şi acolo toţi gherlenii care au plecat revin. Vin în jur de 500 de persoane în fiecare an”, a mai spus Anna Steib.
Armenii care au venit în România după genocidul din Turcia
După genocidul din Turcia, unde au murit între 600.000 şi un milion şi jumătate de armeni, multe familii au început să vină în România. Cei care sunt la Constanţa şi la Bucureşti, marea lor majoritate sunt veniţi după 1920. Ei au fugit de genocide. Bunicii Ermonei Martaian s-au stabilit la Gherla, în 1920.
“Bunicii mei au venit din Anatolia şi Kaiseri. Au venit cu vaporul până la Constanţa, de acolo la Cluj şi apoi la Gherla, auzind că e un oraş întemeiat de armeni şi că sunt mulţi armeni. Erau aproape 100 la sută comunitate de armeni. Bunicii s-au ocupat cu ţesutul covoarelor, au înfiinţat şi o fabrică în Gherla, unde lucrau peste o sută de persoane. După naţionalizare au închis şi au lucrat de acasă. Nimeni nu a dus mai departe această îndeletnicire, eu mă ocup de pictură şi miniaturi armeneşti pe sticlă”, a declarat Ermone Zabel Martaian.
Ermone Zabel Martaian Foto Ştefan Both
Şi Ermone a părăsit România, în urmă cu 20 de ani, stabilindu-se în Ungaria.
“Lucrez la Centrul Cultural Armean din Budapesta şi mă ocup de problemele culturale. Mama şi fratele au rămas la Gherla, unde mai sunt cam o sută de persoane cu rădăcini armeneşti. Dar eu vin des acasă, nu stau aşa de departe”, a mai spus Ermone Zabel Martaian.
Ermone Zabel Martaian Foto Ştefan Both
Comunitate sosită după anii '90
Dar există şi armeni care au venit în România după Revoluţia din 1989. Una dintre familii se ocupă de producţia de mănuşi de piele. Este o afacere dusă mai departe de Lilit Adamian.
“Noi suntem mai noi în România. Eu sunt aici de 20 de ani. Suntem din Armenia, din capitala Erevan. În anii '90 a venit cumnatul, după aceea şi-a adus aici toată familia. El a început să facă comerţ cu mănuşile, iar apoi a deschis o fabrică, la Târgu Mureş. Majoritatea mănuşilor mergeu la export. Dar acum fabrica nu mai există, însă, eu am vrut să continui şi am făcut un atelier mai mic, nu fac stoc mare, lucrez doar individual şi personalizat. Am şi un magazin online”, a afirmat Lilit Adamian.
Lilit Adamian Foto Ştefan Both
La festivalul de la Timişoara au fost prezenţi atât ambasadorul Republicii Armenia în România, Sergey Minasyan, cât şi preşedintele Uniunii Armenilor din România, Varujan Vosganian. În Parcul Rozel a concertat celebra interpretă Corina Chiriac, care are rădăcini armeneşti din partea mamei.
Corina Chiriac
Vă mai recomandăm să citiţi:
FOTO Mărirea şi decăderea oraşului bulgarilor bănăţeni, Theresiapolis
FOTO Ţinutul Cehesc din Banat: O enclavă care se încăpăţânează să supravieţuiască istoriei
Se încarcă comentariile...
