Slatina:Marin Ciungulescu păstrează tradiţia olăritului în Oboga

A făcut primele oale de lut când avea numai 10 ani şi a îndrăgit atât de mult acest meşteşug popular încât confecţionează vase din ceramică decorativă pentru iubitori de artă din toată ţara.

Talentul şi îndemânarea le-a moştenit de la tatăl său, Grigore Ciungulescu, devenit cunoscut în lumea întreagă pentru obiectele decorative pe care le realiza din ceramica de Oboga. „La noi în familie olăritul a fost o tradiţie. De când eram copil, tatăl meu m-a învăţat să modelez lutul. La 10 ani ştiam deja să lucrez la roată, iar de la 14 ani am început să pictez vasele. Nu mi-a fost greu să învăţ, pentru că mi-a plăcut această meserie. După ce am terminat opt clase, am vur să merg al o şcoală de olărit, dar părinţii mi-au zis să merg la liceu. Am făzut Liceul de Electronică, dar tot la roată am ajuns“, îşi aminteşte artistul popular.

Lucrează doar ceramică decorativă

Dacă la început lucra vase simple, acum are propriile modele de obiecte decorative. „Avem multe comezi, în special de la magazine din zone turistice ale ţării. Acum nu lucrez decât ceramică decorativă şi căni din lut pentru vin. Mi-am dat seama că este mai bine să faci obiecte mai puţine, dar de calitate. Când bag vasele la cuptor nu le pun grămadă, să li se strice forma, ci le pun pe fiecare în câte un suport. Le ard de două ori, ca să fie mai rezistente“, spune olarul din Oboga. Ulcioarele de apă, ulcioarele de nuntă în formă de colac, cu şerpi sau păsări sunt numai câteva dintre vasele din lut pe care Marin Ciungulescu le realizează zilnic, din plăcere.

Ceramica de Oboga, la mare căutare

Marin este cel mai tânăr olar din Oboga, o comună vestită cu ani în urmă pentru vasele din ceramică realizate manual. În timp ce meşterii bătrâni găsesc cu greu piaţă de desfacere pentru obiectele din lut, Marin Ciungulescu spune că nu poate onora toate comenzile pe care le primeşte de la magazinele din ţară. „Sunt foarte căutate cănile pentru vin, seturile de ceşti sau farfurii din ceramică, oalele de gătit din lut. Ţin legătura cu patronii de magazine din Horezu, cărora le dau marfă «en-gross». Mai livrez şi în Bucureşti şi în alte zone unde vin turişti. Nu am putere să fac atâtea obiecte câte mi se cer de la clienţi“, poveteşte meşterul.
Vrea să ducă mai departe meşteşugul moştenit de la tatăl său şi îi învaţă pe copii din Balş să facă vase din ceramica de Oboga. „Îi aduc pe copii aici, la atelierul meu, la Oboga. Mă bucur că îi pot învăţa şi pe cei mai tineri olăritul, pentru că, poate, o parte dintre copii, vor practica această meserie care acum este pe cale de dispariţie. La mine în familie soţia pictează vasele, iar băiatul cel mare ştie şi el să lucreze, dar nu este pasionat de această îndeletnicire. Cel mic preferă să lucreze la patron, în alte domenii, decât să stea la roată“, spune, dezamăgit, Marin Ciungulescu.