Ce este pragul critic şi cum afectează organismul uman. Meteorologii vorbesc despre o lună august foarte călduroasă

Adesea auzim, în zilele caniculare, vorbindu-se despre pragul critic şi despre faptul că ar trebui să adoptăm măsuri suplimentare pentru a ne proteja de efectele negative ale creşterii temperaturii mediului ambiant.

Deşi în această perioadă calendaristică, regiuni întregi sunt încă sub semnul furtunilor de vară, meteorologii prognozează o lună august călduroasă şi chiar un început de toamnă cu caracteristicile verii. Temperaturile vor creşte simţitor, iar cele mai expuse categorii ale populaţiei rămân vârstnicii şi copiii, exact în această ordine.

Specialiştii Direcţiei de Sănătate Publică Olt au dat publicităţii un material informativ în care populaţia este sfătuită cum să se apere de efectele nedorite ale caniculei, cu măsuri specifice pentru fiecare afecţiune în parte.

Pragul critic, diferit de la o regiune la alta

Resimţim diferit creşterea de temperatură, în funcţie de zona în care locuim. Cu toate acestea, specialiştii au convenit, în urma studiilor, medii ale valorilor la care apar modificări influenţând negativ sănătatea. Astfel, spun specialiştii DSP Olt, exista câteva valori ale pragului critic ale patologiei termogene în funcţie de autori care au publicat studii în acest domeniu, iar acestea sunt:

• o temperatură în timpul zilei superioară la 40,6°C şi/sau temperatura în timpul nopţii de minimum 26,7°C timp de cel puţin 48 de ore;
• o temperatură egală sau superioară la 32,2°C timp de trei zile consecutiv;
• pentru fiecare grad peste 38,5°C mortalitatea creşte cu 4%, cu o incidenţă particulară la femeile de peste 75 de ani; peste 41°C, mortalitatea globala creşte cu 51% la persoanele de ambele sexe cu vârste peste 75 de ani ;
• temperatura peste 35°C timp de două zile, care survine după o noapte „tropicală“, cu temperatura de peste 22°; 
• supramortalitatea intervine în cazul regiunilor expuse de la 2 la 5 zile la temperaturi înalte (+ 52%) şi în cele expuse timp de 6 zile sau mai mult la + 83%.   În toate situaţiile factorii: vârsta, durata caniculei, gradul de urbanizare, poluarea atmosferică  -  acţioneaza sinergic. „Variabilitatea valorilor pragurilor propuse arata că nu se poate vorbi de praguri de referinţa. Acestea depind de o zonă geografică sau alta, de latitudine, de nivelurile temperaturilor ridicate ale acesteia şi, în mod special, de percepţia, rezistenţa şi adaptarea populaţiei“, precizează specialiştii, notând că în cazul americanilor valul de căldură cu riscuri înseamnă temperaturi pornind de la 40,8 grade Celsius care se menţin timp de 2-3 zile, în timp ce pentru Ţările de Jos acesta reprezintă creşteri de peste  27,5°C care se menţine timp de 5 zile.

De la insolaţie şi dermatită, la epuizare şi şoc termic

Sunt persoane cu o sănătate bună pe care nici chiar temperaturile foarte înalte nu le afectează foarte mult, însă riscurile de a dezvolta diverse afecţiuni cresc în funcţie de categoria de vârstă, de patologiile existente etc. Căldura poate astfel determina de la patologii minore, cum este insolaţia, până la cele de maximă gravitate, iar aici vorbim de şocul caloric, o urgenţă medicală de cod roşu. Iată cum se manifestă fiecare şi ce avem de făcut ca măsuri de prim-ajutor:

• Dermita de caldură - se prezinta ca o erupţie eritematoasă, maculopapuloasă, iritantă, pruriginoasă. Apare pe pielea acoperită de îmbrăcăminte şi este mai frecventă la copii şi adulţi. Este pusă pe seama unui exces de sudoraţie în perioadele calde şi umede şi se poate suprainfecta secundar cu stafilococi.
Ce facem:  scoaterea pacientului din mediu supraîncalzit şi plasarea într-un loc răcoros şi mai puţin umed. Nu se vor aplica creme sau pudre care pot bloca glandele sudoripare; în caz de prurit se administreaza antihistaminice şi clorhexidina pentru toaleta şi desinfecţia zonei afectate.

• Edemul extremitaţilor – rezultă din vasodilataţia ca răspuns la caldură – creşterea debitului cu largirea diametrelor vaselor şi consecutiv, creşterea presiunii hidrostatice. Apare la persoanele cu alterări vasculare determinate de hipertensiune şi diabet, arteriopatii periferice, deci la purtatori de boli cronice, cel mai adesea fiind vorba de persoanele vârstnice, ca şi la persoane puţin obişnuite cu temperaturi exterioare înalte. 
Ce facem: se indică ridicarea gambelor şi plasarea pacientului într-un loc răcoros. Exerciţii blânde periodice, de mers, pentru a favoriza întoarcerea venoasă; nu se vor administra diuretice, deoarece nu şi-au probat eficacitatea. 

• Crampele musculare de căldură – sunt spasme dureroase ale muşchilor scheletici care apar în special la braţe şi gambe şi, de asemenea, la muşchii abdominali. Apar la cei ce desfaşoara activitaţi fizice în mediu supraîncalzit şi sunt resimţite la oprirea activitaţii; sunt cauzate de fluctuaţiile în sectoarele intra- şi extra celulare ale concentraţiilor în sodiu, potasiu, magneziu şi calciu.
Ce facem:  plasăm pacientul în repaus într-un loc răcoros; lichide per os pentru rehidratare. Corectarea dezordinilor hidroelectrolitice per os sau intravenos în situaţiile când s-au putut efectua determinari de laborator.

• Sincopele de căldură: sunt provocate de hipotensiunea ortostatica şi survin, de asemenea, ca urmare a unui efort fizic într-un mediu supraîncalzit. Pot fi precedate de prodrome constând din greţuri, ameţeli, pierderea cunoştinţei de scurta durata, ne avertizează medicii. Persoanele vârstnice sunt supuse şi acestui risc, datorită scaderii elasticitaţii şi, consecutiv, răspunsului cardiovascular inadecvat la stresul termic.
Ce facem: plasăm persoana afectată într-un loc răcoros şi efectuăm hidratare perorala.

• Epuizarea de căldură –este cea mai invalidantă dintre patologiile de caniculă şi, deşi nu este mortală, reprezintă o urgenţă teraputică. Este provocată de o pierdere excesivă de apă şi săruri, ca urmare a unei expuneri intempestive la căldură. Temperatura corpului poate depaşi 38°C, fara a atinge limita de 40°C. Simptomatologia mai include – asteno-adinamie, epuizare extrema,cefalee, vertije, greţuri şi vomismente, tahicardie, hipotensiune şi tahipnee, transpiraţie profuza.

Ce facem: plasăm persoana afectată în repaus în clinostatism şi o scoatem din mediul supraîncalzit care a generat starea de epuizare. Răcorirea pielii cu apa rece. Administrăm băuturi – apă, sucuri de fructe – per os, eventual aplicarea de gheaţă pe cap, ceafă, axile şi abdomen.

• Şocul caloric - este o urgenţă medicală, în cazul în care nu se intervine prompt fiind în joc viaţa pacientului. Simptomatologie: creşterea temperaturii corporale centrale, asociată cu o alterare a conştienţei (comă, delir) şi/sau convulsii.

Şocul caloric care nu este asociat unui efort fizic afecteaza în mod special persoanele vârstnice fragile cu sau fara suferinţe cronice, care sunt în tratamente cu medicamente care  influenţează reglarea temperaturii centrale şi a echilibrului hidroelectrolitic.   Hipertermia deteriorează ţesuturile şi sistemele funcţionale ale multor organe. Funcţia hipotalamusului, de reglare a eliminarii surplusului de caldura, este afectată, ceea ce duce la o insuficienţa multiviscerala şi chiar la deces.  La vârstnici şocul caloric poate evolua insidios, spun medicii, pulsul devine lent şi filiform, tensiunea arterială scade şi poate devein imperceptibilă.

În faza de debut semnele sunt: cefalee intensă, vertije, greţuri, confuzie, pierderea conştienţei, hipertermie, peste 39°C;  tegumentele pot fi roşii, calde,uscate sau, dimpotrivă, umede, pulsul rapid.
În perioada de stare: hiperpirexie peste 42°C; disfuncţie severă a sistemului nervos central – convulsii, delir, chiar letargie sau comă; pierderea cunoştinţei poate fi prima manifestare, adăugându-se polipnee, greţuri, vomismente, uneori diaree. Hipotensiunea severa şi un sindrom de detresa respiratorie acută se instaleaza şi avertizeaza asupra unui prognostic sever. Se instalează de asemenea manifestări renale, manifestări musculare etc.

Ce facem: primul gest, ne sfătuiesc medicii, este „răcorirea“ urgentă şi rapidă, care pentru a fi eficace trebuie să coboare temperatura corpului sub 39°C într-o oră şi să pună sub control efectele secundare ale hipertensiunii. Cum obţinem răcorirea: plasarea persoanei într-un spatiu climatizat; aspersiuni cu apă rece (15°C).Utilizarea unui ventilator pentru completa răcorire prin evaporare. Pacientul va fi plasat în decubitus lateral pentru a expune la aer o cât mai mare suprafaţa cutanata posibila. Nu se va coborî temperatura ambiantă sub 15°C, spre a nu favoriza o vasoconstricţie care ar limita eficacitatea masurilor de răcorire.
Utilizarea de prosoape, lenjerie, umezite, racite, veste refrigerante, bureţi şi perdele umezite. Îmbaieri la temperatura apei cu 3°C sub temperatura corporala timp de 10 minute. Pungile cu gheaţa în axile, pe abdomen şi gât sunt recomandate de unii specilişti şi considerate neconcludente de alţii, mai spun specialiştii DSP Olt.