Cum s-a ruinat unul dintre cele mai vechi baraje hidrotehnice din România. A fost inaugurat în 1884 VIDEO
0
Cel mai vechi baraj hidrotehnic al Hunedoarei a fost înfiinţat în urmă cu 140 de ani. Construcţiile sale puteau fi declarate monumente istorice, dar au fost lăsate pradă ruinării.
Rămăşiţele uneia dintre cele mai vechi amenajări hidrotehnice din Hunedoara se întind pe circa doi kilometri, pe valea râului Zlaşti, în vecinătatea Castelului Corvinilor şi a fostei uzine de talc şi dolomită din Zlaşti.
GALERIE FOTO - VALEA ZLAŞTULUI
VIDEO - VALEA ZLAŞTIULUI, IMAGINI AERIENE
Construcţiile vechi de 140 de ani au fost lăsate să se ruineze.
Staţia hidroelectrică, barajul lacului de acumulare de pe râul Zlaşti şi mai multe instalaţii hidrotehnice şi construcţii folosite pentru transportul apei necesare funcţionării Uzinelor de Fier au fost clădite înainte de 1884, anul în care inaugurării primul furnal al uzinelor din Hunedoara. Localnicii au numit barajul „Waserlaiter” (măsurătoare de apă).
Barajul lîn anii 1900. Fortepan.hu
„Pentru alimentarea cu apă s-a construit un baraj pe pârâul Zlaşti, situat la o distanţă de 2.154 metri de uzina în construcţie. Apa curgea liber pe un canal deschis, căptuşit cu scânduri, lat de doi metri şi înalt de un metru, care traversa valea Zlaştiului pe piloni zidiţi din piatră. Stâlpii apeductului pot fi văzui şi astăzi. Apa era colectată într-un decantor cu separator de nămol, lung de 44 metri şi lat de 8,5 metri, asigurând o cădere de apă de 22 metri. La debitul normal de 300 l/min, apa acţiona o turbină la o turaţie de 150 rotaţii/min, aburul tehnologic fiind asigurat de două cazane cu Ńevi având o suprafaţă de 70 metri pătraţi fiecare şi folosind drept combustibil gazul de furnal epurat sau mangalul mărunt”, arăta Romulus Ioan, în „A doua epistolă către hunedoreni”, volumul dedicat istoriei metalurgiei din Hunedoara.
Pilonul apeductului. Foto: Daniel Guţă. ADEVĂRUL
Râul Zlaşti a fost folosit timp de mai multe decenii pentru răcirea instalaţiilor şi a furnalelor din Uzinele de Fier, iar surplusul său era folosit de o micro-hidrocentrală, cu o putere de 65 KW, înfiinţată lângă digul lacului de acumulare Zlaşti.
Apeductul în 1900. Schoch Fryges. Fortepan.hu
Debitul râului era insuficient pentru a o alimenta, astfel că staţia hidroelectrică funcţiona rar. Doi dintre cei trei piloni ai apeductului au rămas în picioare, însă conductele şi structurile de fier ale acestuia, au dispărut, cu timpul.
Valea Zlaştiului. VIDEO: Daniel Guţă. ADEVĂRUL
De la mijlocul anilor ´50, priza de apă de pe râul Zlaşti nu a mai fost folosită pentru combinatul din Hunedoara, fiind destinată exclusiv alimentării cu apă industrială a uzinei de dolomită de la Zlaşti. După 1990, industria locală a intrat în declin, lacul de acumulare s-a colmatat, iar din vechiul baraj au rămas câteva ziduri, clădiri ruinate şi bazine scoase din uz. În ultimii ani, cele mai multe dintre componentele de fier ale sale, vechi de peste un secol, au fost jefuite şi distruse.
Zona unde se afla amenajarea de pe Valea Zlaştiului. Foto: Daniel Guţă. ADEVĂRUL
De-a lungul timpului, în jurul Hunedoarei, pe râurile Zlaşti, Cerna şi Runc (Govâjdia), au fost construite mai multe amenajări hidroenergetice.
Video, pe larg, cu amenajarea hidrotehnică.
Hidrocentrala veche de peste un secol
Una dintre cele mai vechi hidrocentrale din România a fost înfiinţată pe valea Govâjdiei, în satul Căţănaş, aflat la 10 kilometri de Hunedoara.
GALERIE FOTO - HIDROCENTRALA DE LA GOVÂJDIA
Amenajarea hidroelectrică proiectată în apropierea minelor de fier din Ghelari şi a Furnalului din Govăjdia, a demarat la sfârşitul secolului al XIX-lea, iar uzina a fost pusă în funcţiune în anul 1910. Hidrocentrala cu o putere instalată de 0,5 MW asigura energia electrică pentru instalaţiile minelor de la Ghelari şi pentru Uzinele de la Hunedoara. De ea beneficiau şi localnicii satelor din împrejurimi.
Uzina hidroelectrică de pe Valea Govăjdiei, înfiinţată în secolul al XIX-lea. VIDEO: ADEVĂRUL
Hidrocentrala a funcţionat timp de un secol, până la mijlocul anilor 2000, când turbinele Voith din hidrocentrală, fabricate în 1909, la Sankt Pölten (Austria), au fost scoase definitiv in uz. Dintre rămăşiţele acesteia, un apeduct, barajul fostei uzine şi sala maşinilor (clădirea principală) care adăpostea turbinele, toate cu o vechime de peste 120 de ani, ar putea fi clasate cu uşurinţă ca monumente istorice, însă – la fel ca şi în cazul amenajării de la Zlaşti - autorităţile le-au neglijat importanţa.
Apeductul în 1900. Schoch Fryges. Fortepan.hu
„Staţia hidroelectrică de la Căţănaş, aflată pe valea Govăjdiei, la 10 kilometri de Hunedoara, putea asigura 500 de KW, prin cele două generatoare puse în funcţiune de turbine Voith. Barajul ei este situat la Govâjdia, în vecinătatea furnalului. O conductă din beton, cu diametrul de un metru şi cu lungimea de 4.370 de metri transportă apa la turbine. Diferenţa de nivel este de 78 de metri, iar debitul apei de 820 litri pe secundă. Curentul electric este transportat la uzinele din Hunedoara şi Ghelari, cu o tensiune de 5.250 Volţi”, informa inginerul Constantin Lazu în monografia bilingvă (franceză şi engleză) „Minele şi Uzinele siderurgice ale Hunedoarei”, publicată în 1928 de Ministerul Industriei şi Comerţului din România.
Barajul uitat de pe râul Cerna
Din primele decenii ale secolului XX, datează şi amenajarea hidrotehnică de pe râul Cerna, aflată în apropiere de Castelul Corvinilor. Aici a fost înfiinţat un baraj şi o staţie hidroelectrică şi, ulterior, o priză de apă a Combinatului Siderurgic din Hunedoara.
GALERIE FOTO CU VECHEA AMENAJARE
Vechea captare de apă aflată la intrarea în Hunedoara dinspre Teliucu Inferior a funcţionat din primii ani de comunism, când combinatul siderurgic a început să se extindă. Construcţia ei datează din anii 1950 – 1951. În trecut, aici era filtrată apa din Cerna, înainte de a fi redistribuită în uzinele Hunedoarei. Construcţiile au fost abandonate după 1990, iar zona s-a transformat într-un teren viran, ocupat de ruine. În apropierea vechilor bazine, fosta clădire a pompelor de apă, aflată pe malul râului Zlaşti, la vărsarea acestuia în Cerna, s-a ruinat şi ea, în timp ce instalaţiile sale au dispărut.
Barajul uitat al Hunedoarei, pe râul Cerna. ADEVĂRUL
Barajul CInciş - Cerna
La începutul anilor ´60, la circa 10 kilometri de Hunedoara, pe râul Cerna, a fost construit barajul lacului de acumulare Cinciş, care avea să devină pentru următoarele decenii sursa primară de alimentare cu apă a Combinatului siderurgic şi a Hunedoarei. De atunci, micile amenajări hidrotehnice de pe râurile Hunedoarei au contat tot mai puţin în economia locală.
Aflat la mai puţin de 10 kilometri de Hunedoara, barajul Teliuc - Cinciş a fost construit în timp record în anii 1962 - 1963, în 15 4 luni, într-o vreme în care combinatul siderurgic din Hunedoara, pe care urma să îl deservească, se afla în plină dezvoltare, fiind unul dintre cele mai mari din sud-estul Europei, iar mii de oameni erau angajaţi la exploatările miniere de fier din zonă.
Barajul Lacului Cinciş în 1962. Foto: Arhiva CSH
Lacul de acumulare are o întindere de peste 250 de hectare şi o capacitate de aproape 30 de milioane de metri cubi de apă şi a înghiţit în anii ´60 vetrele satelor Cinciş, Valea Ploştii, Baia lui Crai, Moara Ungurului şi Ciuleni, aşezări vechi din Ţinutul Pădurenilor, cu o istorie de peste jumătate de mileniu, unele păstrătoare ale unor vestigii antice.
Barajul Lacului Cinciş. FOTO: Daniel Guţă. ADEVĂRUL
Barajul Lacului Cinciş, considerat un baraj de importanţă deosebită, a fost construit în numai 14 luni, în perioada 1962 - 1963, şi inaugurat în 1964.
Lacul Cinciş, în amonte de baraj, ADEVĂRUL
Vă recomandăm să citiţi şi:
Porţile spre adâncuri de la Ghelari. Locul emblematic al uriaşei mine din ţinutul fierului VIDEO
Se încarcă comentariile...
