Cetatea uitată în care au trăit regii daci. Blocurile de piatră ale „palatelor antice” sunt devastate şi lăsate de izbelişte
0
Blocuri antice s-au desprins şi s-au prăvălit din zidurile fostelor „palate” ale Cetăţii Costeşti, iar acoperişurile de protecţie montate în urmă cu patru decenii nu mai fac faţă intemperiilor.
Cetatea antică de la Costeşti, fostă reşedinţă a unor regi geto-daci, potrivit arheologilor, a rămas în ultimii ani în umbra Sarmizegetusei Regia, după ce şoseaua spre capitala dacilor a fost modernizată.
Cei mai mulţi dintre turiştii care ajung în ţinutul cetăţilor dacice din Munţii Orăştiei traversează satul Costeşti, înfiinţat la poalele Cetăţuii, şi se îndreaptă spre Sarmizegetusa Regia. De obicei, puţini dintre ei cotesc mai întâi pe drumul de pământ care urcă un kilometru până la cetatea Costeşti. Situaţia s-a schimbat în ultimele zile, pentru că Sarmizegetusa Regia este închisă publicului până la sfârşitul lunii februarie, pe durata tăierilor a peste 100 de arbori din situl UNESCO. Astfel, Costeştiul este o alternativă atractivă pentru călătorii care vor să rămână cu amintirea unei vizite într-o cetate a dacilor.
Cetatea nimănui
Lipsa de interes pe care autorităţile au arătat-o în ultimii ani faţă de Cetatea Costeşti a adus-o într-o situaţie dificilă. Oaspeţii îi găsesc cele două turnuri lăsate în voia sorţii, cu blocuri antice de calcar sparte, desprinse din construcţiile antice solide şi rostogolite pe pământ, unde zăpada, umezeala şi îngheţul le macină cu repeziciune. Nici ruinele aflate sub protecţia acoperişurilor de tablă nu sunt în siguranţă.
Montate la începutul anilor 1980, copertinele care protejează cele două turnuri - locuinţă s-au degradat aproape complet. Au ruginit, iar prin găurile lor curge apa de ploaie săpând gropi în cărămizile fostelor „palate” din Antichitate.
Pădurea ascunde rămăşiţele mai multor temple antice, ale unor ziduri şi turnuri de apărare cărăra le oferă o protecţie relativă. Din anii 1980, nu au mai avut loc lucrări majore de conservare a obiectivului aflat în patrimoniul mondial UNESCO, iar în ultimii cinci ani, intenţiile Consiliului Judeţean Hunedoara de a prelua în administrare situl nu s-au mai concretizat. Unii localnici au mai avut grijă de locul în jurul căruia s-a dezvoltat satul Costeşti, o cetate întinsă, cu istorie bogată.
Distrusă de romani
Cetatea Costeşti a fost, potrivit arheologilor, reşedinţa unora dintre regii geto-daci şi principalul avantpost al capitalei dacice Sarmizegetusa Regia.
„Distrusă în timpul primului război daco-roman, în 102 p. Chr., cetatea a fost grabnic refăcută şi apoi definitiv distrusă şi abandonată în anul 106 p. Chr., o dată cu invadarea Daciei de către romani. Ruinele ei au servit drept carieră de piatră pentru construirea castrului de la Bucium”, informează Institutul Naţional al Patrimoniului (cimec.ro).
Fortificaţia ei constă dintr-un val de pământ cu palisadă, care proteja partea superioară a dealului, platoul şi terasele. Ea era dublată de un zid masiv, prevăzut cu turnuri, lucrat din blocuri de piatră fasonată, legate între ele prin intermediul unor bârne de lemn, interiorul fiind umplut cu pietre şi pământ. Lăţimea lui era de trei metri.
Acestor întărituri li se mai adaugă şi o dublă palisadă care înconjura platoul şi două turnuri de pază situate pe coasta de N, un al 3-lea turn cu aceleaşi funcţii fiind găsit pe latura de E. Pe platou se află urmele a două turnuri-locuinţă, construite, la bază, cu temelii de piatră şi în partea superioară din cărămizi (chirpici). O scară monumentală, din piatră fasonată, lată de 3 m, ducea la unul dintre aceste turnuri. Pe laturi era prevăzută cu jgheaburi pentru scurgerea apei, iar în faţă cu o poartă de lemn, informează cimec.ro. Pe laturile de E şi de V ale cetăţii s-au găsit două cisterne de apă, la care se adaugă şi câteva gropi săpate în stâncă pentru strângerea apei de ploaie.
De la cele două turnuri, potecile coboară în pădure spre atracţiile ascunse ale Costeştiului: ruinele celor patru sanctuare antice.
„Pe terasele din jurul platoului au fost ridicate sanctuarele cetăţii, ale căror resturi constau din şiruri (aliniamente) de discuri de piatră de calcar, similare celor de la Grădiştea Muncelului - Sarmizegetusa Regia”, informau arheologii, în descrierea de pe cimec.ro. Din ele s-au păstrat doar plintele de calcar pe care ar fi fost ridicate coloanele din lemn, iar în ultimii ani au devenit deseori locuri pentru amatorii de meditaţii. Ruinele aşezării de la Costeşti erau vizibile în secolul al XIX-lea, iar primele săpături arheologice au avut loc în 1924, şantierul fiind condus de istoricii Vasile Pârvan şi D. M. Teodorescu.
Vă recomandăm să citiţi şi:
Ţinutul Hunedoarei a fost locul uneia dintre cele mai frumoase vacanţe de vară petrecute de regele Mihai I, în adolescenţă, scria Ion Conea, autorul volumului „Cum învăţa a-şi cunoaşte ţara Măria Sa Mihai”, publicat în 1936. Prinţul adolescent a vizitat marile vestigii ale Hunedoarei, şi a rămas impresionat de cetatea dacică de la Costeşti.
Cele mai preţioase comori arheologice descoperite în cetatea dacică Piatra Roşie din Munţii Orăştiei sunt o serie de scuturi antice, bogat împodobite cu reprezentări ale unor animale mitologice. Unele dintre aceste piese au ajuns pe piaţa neagră a antichităţilor, iar statul român a făcut eforturi mari pentru a le recupera.
Aşezarea de la Feţele Albe este considerată unul dintre cele mai misterioase locuri din Munţii Orăştiei, tărâmul vechilor cetăţi dacice. Oamenii povestesc despre ielele care ar fi trăit în templele de la Feţele Albe şi despre pădurea bântuită care înconjoară şi ascunde ruinele. În fiecare vară, în preajma sărbătorii de Sânziene (24 iunie), la monumentele de la Feţele Albe sunt organizate excursii sau meditaţii.
Se încarcă comentariile...
