VIDEO Secretele cetăţii Costeşti: templele antice din pădure şi „palatele dacice” fac din locul neglijat un colţ de Rai
0Cea mai veche cetate dacică din Munţii Orăştiei îşi primeşte vizitatorii într-o atmosferă de poveste. Chiar dacă autorităţile nu s-au îngrijit de soarta ei, aşezarea antică de la Costeşti oferă încă numeroase motive de satisfacţie celor care o explorează.
Cetatea Costeşti este considerată de arheologi drept cea mai veche aşezare dacică din Munţii Orăştiei. A fost ridicată în vremea regelui Burebista şi a servit ca fort militar, dar şi ca reşedinţă pentru căpeteniile strămoşilor noştri. A fost devastată în anii războaielor de cucerire a Daciei de către romani (101 - 106).
Mai multe dintre construcţiile sale (două turnuri locuinţă, bastioane, patru sanctuare, ruinele unei cisterne de apă, ziduri) sunt vizibile şi în prezent, deşi s-au degradat, mai ales în ultimii ani. Au fost vandalizate de turiştii care fie şi-au scrijelit numele blocurile de calcar folosite la ridicarea lor, fie au rupt bucăţi din monumente, pe care le-au luat ca amintire. Totuşi cetatea a rămas, în ansamblul ei, un loc conservat care oferă încă numeroase indicii despre modul de viaţă al strămoşilor noştri.
Cetatea îşi întâmpină turiştii la marginea satului Costeşti, pe dealul înconjurat de un drum de pâmânt şi pietriş, lung de circa doi kilometri. Drumeagul porneşte din zona podului peste Apa Grădiştii, trece pe lângă un post al Jandarmeriei montane, lasă în urmă o tabără şcolară şi numeroasele vile şi pensiuni ridicate în ultimii ani în zonă. Se opreşte la mai puţin de 50 de metri de intrarea în sit, de unde vizitatorii trebuie să îşi continue urcuşul pe o potecă abruptă. Intrarea pe teritoriul cetăţii este marcată de trei panouri. Două indică faptul că aici se află un monument istoric, înscris în patrimoniul mondial UNESCO, iar al treilea prezintă regulamentul de vizitare.
Templele ascunse
Un bastion masiv este primul obiectiv văzut de turiştii care intră în aşezarea antică, însă nimic în afară de o plăcuţă inscripţionată „turn bastion” nu oferă detalii despre el.
Cele mai faimoase monumente din cetate sunt cele două turnuri locuinţă, aflate la circa 100 de metri unul de celălalt pe culmea dealului. „Palatele” folosite ca reşedinţe pentru căpeteniile dacilor au fost ridicate din blocuri de calcar, continuând apoi pe verticală cu un zid din cărămizi arse, pentru acoperiş folosindu-se ţigle masive din lut ars, susţin arheologii.
Integritatea lor este pusă în pericol din cauza degradării accentuate în ultimii ani, a actelor de vandalism, a stării proaste a acoperişurilor de protecţie montate la începutul anilor 1980, a vacilor care deseori au fost lăsate să pască în jurul lor, însă autorităţile nu au luat măsuri pentru conservarea lor.
De la cele două turnuri, potecile coboară în pădure spre atracţiile ascunse ale Costeştiului: ruinele celor patru sanctuare antice. Trei dintre cele patru temple patrulatere, din aliniamente de coloane, se află pe terasele estice ale dealului, iar al patrulea pe o terasă de pe panta de nord, în apropierea unui turn. Din ele s-au păstrat doar plintele de calcar pe care ar fi fost ridicate coloanele din lemn, iar în ultimii ani au devenit deseori locuri pentru amatorii de meditaţii. La fel ca în cazul celorlalte monumente ale aşezării, nici în zona edificiilor de cult nu sunt panouri de informare prin care turiştii să le afle povestea. În ciuda neglijenţei cu care este tratată cetatea, ea este în continuare una dintre cele mai importante atracţii istorice ale Hunedoarei.
Descoperită în secolul al XIX-lea
Ruinele aşezării de la Costeşti erau vizibile în secolul al XIX-lea, iar primele săpături arheologice au avut loc în 1924, şantierul fiind condus de istoricii Vasile Pârvan şi D. M. Teodorescu. „Înainte de a veni profesorul Teodorescu de la Cluj şi a începe săpăturile care au dus la dezgroparea cetăţii, moş Matei umblase pe Cetăţuia în toate părţile şi chipurile. Mirosea el că pe cioaca asta au trăit cândva oamenii şi căutase, drept aceea, să dea de vreo comoară îngropată în coastele ei; dar n-a nimerit niciuna. A găsit, în schimb, multe cioburi de oale şi alte „nimicuri”. I le-a arătat pe toate profesorului Teodorescu, căruia – tot timpul, în toate verile când s-au făcut săpături, i-a fost gazdă şi călăuză pe înălţimile de pe aici, purtătoare de vechi aşezări omeneşti”, scria Ion Conea, într-un volumbiografic despre copilăria regelui Mihai, volumul „Cum învăţa a-şi cunoaşte ţara Măria Sa Mihai”. În anii 1930, cetatea devenise un loc preferat al prinţului Mihai I. Tot atunci, au continuat săpăturile arheologice de la Costeşti şi acţiunile de reabilitare a acesteia.
Reabilitată în anii 1980
Cele mai ample lucrări de consolidare şi conservare a monumentului istoric au avut loc la începutul anilor 1980, potrivit unui proiect elaborat de arheologi şi de Institutul de Proiectări Hunedoara. Atunci au fost montate acoperişurile de protecţie pentru cele două turnuri locuinţă. Tot atunci a fost refăcută scara de piatră din vecinătatea unuia dintre turnuri. Zidul de piatră al cetăţii a fost conservat, iar zidăria a fost completată cu blocuri de piatră din exploatarea de la Podeni.
Spre deosebire de Sarmizegetusa Regia, în Costeşti s-au folosit puţine blocuri pentru a completa locurile unde acestea au lipsit sau au fost distruse. A fost realizat un sistem de scurgere al apelor pluviale, iar arheologii au propus chiar realizarea unui lapidariu, cu replici de unelte şi obiecte de uz curent din vremea dacilor, care să mobileze celor două turnuri. Proiectanţii au propus, de asemenea, realizarea unui circuit de vizitare, prin amenajarea unor alei pietonale începând de la baza dealului până în incintă , realizarea unor coloane de lemn în sanctuare, tratarea chimică a monumentelor antice pentru a împiedica deteriorarea lor şi împrejmuirea sitului. Doar o parte din lucrările propuse au fost realizate, iar de la proiectul din 1980 şi până în prezent cetatea nu a mai beneficiat de lucrări de restaurare.
Vă recomandăm să citiţi şi:
Ţinutul Hunedoarei a fost locul uneia dintre cele mai frumoase vacanţe de vară petrecute de regele Mihai I, în adolescenţă, scria Ion Conea, autorul volumului „Cum învăţa a-şi cunoaşte ţara Măria Sa Mihai”, publicat în 1936. Prinţul adolescent a vizitat marile vestigii ale Hunedoarei, şi a rămas impresionat de cetatea dacică de la Costeşti.
Cele mai preţioase comori arheologice descoperite în cetatea dacică Piatra Roşie din Munţii Orăştiei sunt o serie de scuturi antice, bogat împodobite cu reprezentări ale unor animale mitologice. Unele dintre aceste piese au ajuns pe piaţa neagră a antichităţilor, iar statul român a făcut eforturi mari pentru a le recupera.
Aşezarea de la Feţele Albe este considerată unul dintre cele mai misterioase locuri din Munţii Orăştiei, tărâmul vechilor cetăţi dacice. Oamenii povestesc despre ielele care ar fi trăit în templele de la Feţele Albe şi despre pădurea bântuită care înconjoară şi ascunde ruinele. În fiecare vară, în preajma sărbătorii de Sânziene (24 iunie), la monumentele de la Feţele Albe sunt organizate excursii sau meditaţii.
Se încarcă comentariile...
