Tânăra din Basarabia care a plecat în SUA cu tricolorul la braţ: „Pentru mine acasă este acolo unde se vorbeşte româneşte“

Ruxandra alături de David, americanul îndrăgostit de România. Foto: Ruxandra Podlisnic

„Îmi plac plimbările. Plimbările lungi, chinuitoare, care îmi fac mintea să se-nfierbânte de-atâtea meditaţii. După aceste plimbări, adesea închei tratate de pace cu mine însămi, îmi stabilesc scopuri şi strategii, mă gândesc ce-aş putea face ca ziua de mâine să fie şi mai bună decât ziua de azi“. Aşa îşi descrie Ruxandra Podlisnic, o tânără basarabeancă, pasiunea pentru descoperirea locurilor noi.

Ruxandra Podlisnic este din Bălţi, un oraş aflat la 138 kilometri de Chişinău şi la 65 de kilometri distanţă de graniţa cu România. Pentru că este o fire extrem de curioasă, Ruxandra şi-a făcut valiza şi a venit la Galaţi pentru a studia Jurnalismul la Universitatea „Dunărea de Jos”. Este o tânără cum rar îţi este dat să întâlneşti, cu o puternică dragoste de ţară. Ruxandra spune că lecţia despre patrie a primit-o de la mama ei, profesoară de limba română.

„Trăim lucruri fireşti: iubim pătimaş, învingem sau suntem învinşi, avem momente de fericire şi de suferinţă. Toate aceste sentimente au o patrie, pe care noi, neamul geto-dacic, am primit-o la botez. Noi nu vom fi săraci niciodată, atâta timp cât calea ne este vegheată de tricolor”, spune Ruxandra cu mândrie.

În vară, studenta a plecat în Statele Unite ale Americii prin programul Work And Travel.

„Ceea ce mi-am propus eu, înainte de a pleca, a fost să le vorbesc oamenilor de pe o altă extremă a planetei despre România. Aşa că, mi-am luat cu mine tricolorul şi am pornit singură la drum. Mi-a fost foarte greu până am găsit un loc în care să mă simt într-adevăr împlinită. La început, mă gândeam că plimbările mele dintr-un stat în altul sunt un ghinion, după care mi-am dat seamă că, de fapt, acesta este cel mai bun dar pe care l-am putut primi, odată ce am cunoscut atât de mulţi oameni, care aşteptau cu sufletul la gură să le vorbesc despre România. De fiecare dată, scoteam cu mândrie harta ROMÂNIEI MARI din buzunar pentru a-mi continua povestea. Oamenii rămâneau surprinşi când vedeau cât de mult ţin la tricolorul nostru şi la acea hartă obosită de atâtea drumuri”, a povestit Ruxandra Podlisnic.

Caut mereu oameni buni şi am norocul chiar să-i cunosc

„Suprinzător este faptul că zeci de necunoscuţi mi-au configurat vechea busolă şi m-au ajutat cu o sinceritate nativă să mă orientez într-o lume străină. Nu pot să-l uit pe Jag, un bărbat de culoare, în vârstă de vreo 60 de ani, care m-a însoţit din Boston până în Portland, doar pentru a-i povesti cât mai multe despre ţara Nadiei Comăneci. Mereu o voi ţine minte şi pe Eileen, o femeie extraordinară şi un minunat doctor universitar. Cu această doamnă am avut o discuţie specială despre Mircea Eliade, în timp ce mă ajuta să-mi car valiza prin Hyannis. Încă îmi amintesc feţele acelor străini, ce nu aveau obligaţia, nici măcar morală, să mă ajute. Astăzi, în timp ce-mi permit să fac aceste comparaţii, înţeleg cât de puternic considerabilă este atitudinea americanilor faţă de un european rătăcit în ţara lor”, a spus Ruxandra Podlisnic.

Cu o lună înainte de a se întoarce acasă, Ruxandra simţea că nu şi-a împlinit visul în totalitate.

„Atunci mi-am amintit de David, un american, pe care l-am cunoscut acum vreo 5 ani, când venise în Republica Moldova pentru a călători împreună cu câţiva prieteni de-ai mei, care au fost şi ei în SUA în anul 2007. La acea vreme, prietenii meii au stat în casa lui. Nu ştiam prea multe despre activitatea acestui domn, pentru că, între timp, nu am mai păstrat legătura. Într-un final, l-am revăzut pe David, americanul care a vizitat peste 60 de ţări, printre care se numără şi România, vizitată de el de 16 ori, dar şi Republica Moldova, unde a fost de nouă ori, doar pentru că are o simpatie deosebită faţă de aceste ţări. Am trăit un sentiment indescriptibil de împlinire când acest domn îmi vorbea despre Sighişoara, Cluj, Timişoara, Iaşi, Bucureşti, Craiova, dar şi despre Soroca, Orhei, Cahul, Tiraspol, Chişinău, Lozova… Şi mai mare mi-a fost uimirea când am văzut la geamul lui, tricolorul nostru, atârnat în loc de draperie. Cu toată sinceritatea, David mi-a spus că ar vrea să revină la noi acasă, pentru că avem o imensitate de locuri de arătat şi o mare de cuvinte de spus. Ceea ce l-a cucerit în România sunt în primul rând oamenii prietenoşi, călătoriile cu trenul, mâncarea tradiţională şi nu în ultimul rând, frumuseţile naturii, care pot fi găsite într-un singur loc: munţii, marea, pădurile... O pasiune aparte o reprezintă pentru el şi oraşele mici, cu o arhitectură veche, ce-l reîntoarce în timp”, a povestit studenta Ruxandra Podlisnic.

„În această vară mi-am dorit foarte mult să plimb tricolorul în America de Nord. L-am plimbat într-un avion Cessna, l-am plimbat pe valurile oceanului, l-am dus la Harvard şi-apoi l-am readus acasă. De ce? Pentru că cele trei culori sunt o patrie minunată, de care nu m-aş putea despărţi niciodată. Pentru că tricolorul veghează românii de pe cele două maluri ale Prutului, ce mai poartă amintirea podului de flori”, povesteşte cu emoţii Ruxandra.

„Această dragoste de neam, de ţară, de reunire şi tradiţii nu este decât o moştenire de familie, pe care o păstrez cu sfinţenie. Este o regulă în familia mea, unde mama este profesoară de limba română, să promovezi valorile neamului românesc”, a mărturisit Ruxandra.

Astăzi, 30 octombrie, David, prietenul din America va reveni în România, iar de această dată vrea să viziteze Braşovul, Sighişoara, Galaţiul, va vizita iarăşi Bucureştiul, dar şi oraşe mici, încărcate de istorie.

Ruxandra îşi planifică o nouă călătorie, în care va urma acelaşi plan: va merge la braţ cu tricolorul şi va povesti oamenilor despre o Românie Mare.