Povestea braşoveanului care a făcut inginerie, a fost speaker şi acum se ocupă de o ciocolaterie

O carieră de succes obţii atunci când îţi transformi un hobby, o pasiune, în slujbă sau chiar propria afacere. Este şi cazul braşoveanului Dorian Lungu.

S-a născut în data de 9 septembrie 1973, la Braşov. A absolvit Colegiul Naţional „Dr. Ioan Meşotă” şi Mecatronică, la Universitatea  Transilvania.

I-a plăcut de când era adolescent să se implice în acţiunile de voluntariat. „În timpul liceului m-am înscris în Junior Chambers International. De acolo am făcut mult voluntariat şi am început să călătoresc, mai ales ca student. Este cea mai numeroasă organizaţie neguvernamentală din lume. Are filiale aproape în toată lumea, unde activează oameni până în 40 de ani. Sunt oameni de afaceri care se implică în latura socială, dar şi politică, chiar dacă statul acesteia este apolitic, dar aici vorbim pe partea de lobby”, îşi începe povestea Dorian Lungu.

Un moment important în activitatea de voluntariat a fost înfiinţarea Mediatecii Norbert Detaye, de pe lângă Universitatea Transilvania din Braşov. Erau începuturile activităţilor ONG-urilor în România. atunci a susţinut prima conferinţă, la un eveniment organizat de Fundaţia Ana Aslan, unde erau prezenţi şefi de state, ambasadori, ca speaker. Era în clasa a XI-a.

„Ulterior, am început să mă pregătesc şi să mă autorizez ca formator. Am mers la Consiliul Europei şi am fost printre primii din ţară autorizaţi, pe interculturalitate şi project management. M-am întors în ţară şi am încercat să promovez partea de educaţiei nonformală, inclusiv în rândul Ministerului Tineretului şi Sportului. Peter Laritzen era reprezentatul CE pe probleme de tineret în România, la acea vreme, iar cu sprijinul lui am încercat să sprijin acreditarea meseriei de formator, trainer, cum se punea atunci, în România. Abia după nouă ani a apărut în nomenclatorul meseriilor”, ne spune Dorian.

Dezamăgit de angajatori, care una promit, alta fac

Tânărul om de afaceri spune că a fost preocupat întotdeauna de „experience learning”, să înveţe şi să-i înveţe şi pe alţii prin ceea ce fac, prin practică, pentru că „teoria o înveţi în mod individual”. Se declară adeptul modelului finlandez de învăţare, care este mult mai relaxat.

„M-am implicat mult în activităţile neguvernamentale. De asemenea, pe toată perioada facultăţii am lucrat la Direcţia Judeţeană de Tineret şi Sport, am fost preşedinte al ANSIT - Agenţia Naţională de Sprijinire a Iniţiativelor Tinerilor, pe care am înfiinţat-o. Ulterior, aceasta a fost acaparată de politic şi am părăsit Agenţia, pentru că nu am vrut să mă înscriu în partid. Ulterior, m-am autorizat ca broker, la Bursa de Valori Bucureţi şi Bursa de Mărfuri de la Sibiu, după facultate. Am făcut marketing la o tipografie. Aveam multe oferte de job-uri atunci, deşi era criză de locuri de muncă, pentru că am cunoscut multă lume”, îşi aminteşte Dorian.

Apoi a plecat la Bucureşti, unde a lucrat la Editura Nemira Media. Spune că i-a plăcut foarte mult, pentru că a avut ocazia să cunoască mulţi oameni, cum ar fi Silviu Brucan sau Marius Tucă, care erau pe val la acea vreme. S-a ocupat de partea de marketing, de lansarea de cărţi, pentru Editura Nemira.

S-a întors în Braşov în 2000, hotărât să îşi deschidă o afacere pe cont propriu.

„Aveam 235 de dolari, toţi banii mei, dar eram hotărât să nu mai lucrez pentru altcineva. Am avut multe dezamăgiri de genul că am avut parte de promisiuni că după 6 luni dacă faci target-ul avansezi. Am depăşit în permanenţă targetul cu mult, dar nu s-au ţinut de cuvânt. Vroiam să îmi deschid o sală de fitness. În cele din urmă am renunţat şi am decis să deschid o mică firmă în zona IT. Aşa am început să fac site-uri. În paralel am continuat şi activitatea nonguvernamentală şi am deschis Asociaţia Atelier, pe care am predat-o apoi, fiind o asociaţie de tineret. Făceam cursuri de formare şi în sistem voluntar, dar şi pe bani, mergeam pe partea de consultanţă”, a precizat Dorian Lungu.

Apoi, a început să se ocupe de proiecte mai mari, pentru că începuseră finanţările prin POSDRU.

Dorian recunoaşte că a încercat să cocheteze şi cu zona politică, mai ales că a scris mai multe proiecte pentru partidele politice, precum şi crearea unor activităţi specifice: „Am văzut ce e acolo, am şi candidat la Primărie la un moment dat, dar scopul meu era să merg la europarlamentare. Nu a fost să fie, dar a fost o experienţă de viaţă...”. Din acest moment, a ieşit total din viaţa politică, după ce a văzut cu ce „se mănâncă în plan local”.

„Dacă am un regret este acela că nu am învăţat să cânt la chitară, deşi am primit una cadou de la soţie. Iar anul viitor am zis că învăţ cu fiul meu. Am jucat fotbal mult, am făcut şi schi, de perfomanţă, şi aveam nevoie de multă energie. Iar ciocolata de pe piaţă era foarte proastă”, ne mărturiseşte Dorian.

O afacere dulce

Aşa se face că, în 2011, a luat o decizie surpinzătoare pentru cunoscuţii săi: a pus bazele unui atelier de ciocolaterie, de care se ocupă în paralel cu afacerea din domeniul IT.

„Mama făcea o ciocolată de casă extraordinară, pe care o ascundea în bibliotecă, să o lase la răcit. Eu, cu fratele meu, ne trezeam în noaptea de Crăciunşi o căutam, iar până nu o găseam nu ne culcam. Restul, a doua zi, ce mai rămânea, o îmbrăcam în staniol şi o puneam în pomul de Crăciun. Dar, de cele multe ori, în băduţ rămânea rapid doar staniolul...”, râde braşoveanul la amintirea acelor momente.

La început nu avea ideea de business, ci să facă o ciocolată bună pentru familie, mai ales că soţia tocmai născuse. Apoi, prietenii au început să-i roage să le facă şi lor prăjituri şi praline. Presiunea a crescut tot mai mult, pentru că şi amicii lor aveau nevoie pentru cadouri şi aşa a ajuns să deschidă primul magazin în 2011, lângă Prefectura Braşov.

La un moment s-a întâlnit cu un belgian, care l-a invitat în Belgia. A ajuns acolo şi a văzut cum funcţionează o ciocolaterie. După ce s-a căsătorit, soţia sa, Aura, care are un străbunic cofetar, a decis să meargă la o specializare la Institutul Callebeaut din Belgia.

Apoi, a decis să se concentreze pe zona corporate, mai ales că s-a preocupat să se dezvolte pe partea de imagine şi  design. Anul acesta a aniversat cinci ani, în 30 octombrie, de când a lansat oficial afacerea cu ciocolată, iar la această oră este deschis încă un magazin în Centrul Istoric al Braşovului şi un punct de vânzare, inclusiv a îngheţatei artizanale, făcută cu ingrediente naturale.

Vara,  compensează cu gelaterie italiană

„Când am început să ne mărim un pic ca afacere, am avut nevoie de oameni care să lucreze. Însă, vara scade consumul de ciocolată  şi am încercat să suplinesc cumva, să nu îi concediez, şi am mers în Italia şi am vorbit cu un gelatier bătrân şi m-am întors să facem acasă o gelată clasică, fără prafuri, cu fructe, lapte şi frişcă. Folosim foarte multe ingrediente româneşti, singurele de import sunt cele de genul fisticului”, dezvăluie Dorian Lungu unul din secretele afacerii sale.

Revenind la ciocolaterie, braşoveanul spune că totul se face manual. Crema se pune manual, cu poşul, în alveolele de ciocolată. Doar baza, importată din Belgia, se temperează cu maşini. Spune că nu „un bussiness”, dar e o afacere care creşte încet, pentru că lumea învaţă cum să mânânce.

„Avem şi reţete proprii. Am făcut o ciocolată caldă pe băţ, într-o formă şi o organizare pe care am gândit-o ca să fie accesibilă de la copii la adulţi, din ingrediente naturale. Se bagă în lapte fierbinte şi o amesteci până se topeşte. Nu are amidon sau agenţi de îngroşare. Pralinele le facem cu reţete româneşti, avem ciocolată neagră iute, cu chilli, cu seminţe de dovleac, cu seminţe de kia, cu cânepă, pentru sportivi, dar şi praline cu cardamon, cu influenţe asiatice, care merg la o cafea, ciocoalată albă şi neagră. Pe lângă reţetele clasice de creme, cu ghimbir de exemplu, am dezvoltat şi bazate pe gusturi româneşti. Am făcut şi multe prezentări. De exemplu, am fost primii care am făcut degustări de ciocolată cu vin”, mai spune Dorian Lungu.

Când a demarat afacerea, spunea că face praline cu ciocolată belgiană, din cauză că lumea se ferea că sunt preţuri mai mari şi lumea nu cumpăra. Acum prezintă produsele ca fiind praline hand-made din Braşov, mai ales că lumea a înţeles care e diferenţa între o pralină proaspătă şi una veche, vândută în cutii la magazine.