„Arta Braşoveană Interbelică” – expoziţie la Braşov

Expoziţia prezintă viaţa artistică din Braşov în perioada dintre cele două războaie mondiale

Muzeul de Artă Braşov organizează, în perioada 23 septembrie – 4 decembrie 2016, expoziţia „Arta Braşoveană Interbelică”.

Expoziţia îşi propune să ofere o imagine de ansamblu asupra direcţiilor şi tendinţelor stilistice din arta braşoveană interbelică şi asupra vieţii artistice locale dintre cele două războaie mondiale.

În expoziţie figurează 67 de lucrări de pictură de şevalet, acuarelă, pastel, desen, gravură şi sculptură, aparţinând celor mai importanţi artişti activi la Braşov în perioada interbelică: Hans Mattis-Teutsch, Hans Eder, Fritz Kimm, Eduard Morres, Hermann Morres, Ernst Honigberger, Margarete Depner, Grete Csaki-Copony, Gustav Kollár, Conrad Vollrath, Heinrich Schunn, Josef Strobach, Waldemar Schachl, Karl Hübner, Ernst Richard Boege, Valeriu Maximilian, Olga Branişte, Paraschiva Popa-Frunză, Waldemar Mattis-Teutsch (Ioan Mattis) şi Lukász Irina.

Vernisajul expoziţiei va avea loc vineri, 23 septembrie, ora 13.00, la sediul Muzeului de Artă Braşov din B-dul. Eroilor nr. 21 (lângă Hotel  „Capitol”).

Arta braşoveană interbelică  

Arta braşoveană interbelică se plasează în continuitatea manifestărilor artistice din anii anteriori războiului, multe dintre tendinţele conturate înainte de 1918 ajungând la maturitate acum. Centrul artistic braşovean şi-a păstrat specificitatea în raport cu arta românească, chiar dacă nu au lipsit şi unele influenţe.

Caracterul distinct a fost determinat şi de rolul important pe care expresionismul l-a jucat în creaţia artiştilor braşoveni. Alături de expresionism, alte curente artistice prezente în arta braşoveană interbelică sunt: impresionismul, postimpresionismul, „Noua Obiectivitate” şi constructivismul. Principalele genuri abordate de artiştii braşoveni erau peisajul şi portretul.

Hans Eder a practicat un expresionism figurativ, care a evoluat de la o expresie de o virulenţă extremă către apropierea de realismul „Noii Obiectivităţi”, ajungând spre sfârşitul perioadei interbelice la un „manierism expresionist”. Exemplul lui Hans Eder a influenţat artiştii din tânăra generaţie (Joseph Strobach, Karl Hübner, Friedrich Bömches). Alţi artişti apropiaţi de expresionism au fost Grete Csaki-Copony şi Ernst Honigberger.

Iniţial, în ciclul „Florilor sufleteşti” (1919-1923), Hans Mattis-Teutsch a îmbrăţişat expresionismul abstract. Ulterior, şi datorită contactelor cu mişcarea avangardistă românească, s-a orientat către constructivism.

După 1930 şi în pictura românească s-au afirmat „noile realisme”.  Tendinţa s-a resimţit şi în pictura braşoveană. Alături de Hans Eder, de „Noua Obiectivitate” s-a apropiat şi Karl Hübner, a cărui pictură a evoluat ulterior spre un „realism clasicizant”. Pe coordonate similare „Noii Obiectivităţi” s-au plasat grafica şi pictura lui Fritz Kimm. Tendinţe realiste, aflate în legătură cu preferinţa pentru o pictură de evocare a atmosferei locale (Heimatkunst), se regăsesc în creaţia lui Eduard Morres şi Friedrich Miess.

O mare parte a picturii braşovene interbelice a gravitat în sfera impresionismului şi postimpresionismului. Împărtăşind un interes şi o sensibilitate comune faţă de peisaj, cele două curente artistice au evoluat în paralel şi au interferat constant, în cadrul unui veritabil sincretism impresionism-postimpresionism.

Voga unui „impresionism provincial”, fenomen specific artei româneşti interbelice, s-a manifestat şi la Braşov. Printre pictorii care s-au încadrat, în grade diferite, acestor direcţii se numără: Valeriu Maximilian, Conrad Vollrath, Gustav Kollár, Friedrich Miess, Hermann Morres, Eduard Morres, Heinrich Schunn etc.

Acuarela, grafica şi sculptura au ocupat un loc important în arta braşoveană interbelică. Mulţi artişti au preferat acuarela, în care surprindeau peisaje din Braşov şi împrejurimi: Valeriu Maximilian, Gustav Kollár, Emil Honigberger, Hermann Morres, Lukász Irina şi Heinrich Schunn. Un rol semnificativ a îndeplinit grafica în creaţia lui Fritz Kimm, Hans Mattis-Teutsch, Joseph Strobach, Ernst Honigberger, Margarete Depner etc. Fritz Kimm a excelat în tehnica cărbunelui. Sculptura a fost reprezentată de Hans Mattis-Teutsch, Margarete Depner, Oskar Netoliczka, Hans Guggenberger şi Ernst Richard Boege.

Artiştii braşoveni interbelici

În perioada interbelică, la Braşov au fost activi peste 40 de artişti. Viaţa artistică a fost dominată de un grup de artişti, care a debutat înainte de 1914, dar s-a afirmat în anii interbelici: Hans Mattis-Teutsch, Hans Eder, Fritz Kimm, Eduard Morres, Hermann Morres, Ernst Honigberger, Margarete Depner şi Gustav Kollár.

O altă generaţie de artişti a debutat după 1918: Heinrich Schunn, Josef Strobach, Waldemar Schachl, Karl Hübner, Hans Guggenberger, Oskar Netoliczka, Artur Leiter, Valeriu Maximilian, Olga Branişte, Harald Meschendörfer, Helfried Weiss, Waldemar Mattis-Teutsch (Ioan Mattis), Lukász Irina etc.

În general, artiştii braşoveni au studiat în cadrul academiilor de artă central-europene, mai ales la München şi Budapesta. Această orientare s-a menţinut şi în perioada interbelică, mulţi dintre artişti din tânăra generaţie urmând acelaşi parcurs formativ. Treptat, artiştii tineri s-au îndreptat şi spre şcolile de arte frumoase din România: Karl Hübner, Artur Leiter, Olga Branişte, Waldemar Mattis-Teutsch (Ioan Mattis).

Unii artişti şi-au desfăşurat activitatea ca profesori de desen (Valeriu Maximilian – Liceul „Andrei Şaguna”, Kollár Gustav – Gimnaziul romano-catolic, Heinrich Schunn – Gimnaziul „Honterus”, Hermann Morres – Şcoala Germană de Fete, Dumitru Teodorescu-Bădia – Liceul „Dr. Ioan Meşotă”). Alţi artişti au ales să rămână liber-profesionişti: Hans Mattis-Teutsch, Hans Eder, Fritz Kimm, Karl Hübner etc.

Viaţa artistică

După război, constituirea societăţii „Das Ziel” (Ţelul) a contribuit la revigorarea activităţii expoziţionale. Între aprilie şi octombrie 1919, „Das Ziel” a organizat opt expoziţii de artă. Un nou impuls a primit activitatea expoziţională în 1924, odată cu înfiinţarea „Klingsor”. Între anii 1924-1929 în salonul de artă „Klingsor” au fost organizate peste treizeci de expoziţii. Au expus mai ales artişti braşoveni şi transilvăneni. În anul 1924 „Klingsor” a organizat o mare expoziţie de artă românească.

Alături de expoziţiile organizate periodic de artiştii braşoveni, s-au deschis şi numeroase expoziţii personale şi colective ale unor artişti din alte oraşe (Oradea, Timişoara, Arad, Baia Mare, Bucureşti). Au fost organizate constant şi expoziţii colective: expoziţiile artiştilor saşi (1919, 1922, 1924-1926, 1930), expoziţia pictorilor români prilejuită de serbările „Astrei” (1933), expoziţiile naţionale ale „Breslei artiştilor germani din România” (1937-1938) şi ale secţiunii Braşov (1939, 1941, 1943) şi „Expoziţia artiştilor plastici maghiari ardeleni”(1943).

În anii crizei economice mondiale artiştii s-au confruntat cu dificultăţi materiale, care s-au resimţit şi în plan expoziţional. După 1930, chiar dacă intensitatea vieţii artistice s-a redus treptat, activitatea expoziţională şi-a păstrat continuitatea. Începând din 1939, din cauza izbucnirii războiului mondial, dar şi în legătură cu influenţa tot mai mare a Grupului Etnic German asupra vieţii culturale, numărul expoziţiilor de artă s-a redus semnificativ.

Expoziţiile de artă erau organizate în sălile Redutei, salonul „Klingsor”, salonul librăriei Zeidner şi sala de expoziţii a „Astrei”. Profesorii de desen obişnuiau să expună în liceele în care predau. Expoziţii erau găzduite şi în sălile unor instituţii (Prefectura, Cercul Militar, Cazinoul German), în alte clădiri (Casa Negustorilor, Pavilionul de patinaj, Palatul Scherg), dar şi în spaţii neconvenţionale (atelierele artiştilor, cafenele, cinematografe, cabinete notariale etc.). În anul 1932 costul unei expoziţii era estimat la valoarea de 7100-7500 lei (1931 – salariul mediu al unui muncitor din Braşov = 2984 lei).

Critica şi cronica de artă

Activitatea artistică era reflectată în paginile publicaţiilor din oraş. Kronstädter Zeitung a acordat spaţii largi cronicii şi criticii de artă. Un interes mai redus pentru viaţa artistică au dovedit Gazeta Transilvaniei şi Brassói Lapok. Revistele Das Ziel (1919), Das neue Ziel (1919-1920) şiKlingsor (1924-1939)se remarcă prin spaţiul generos acordat artei plastice.

Preocupări artistice se găsesc şi în paginile revistelor Braşovul literar şi artistic (1931-1935) şiPrometeu (1934-1939). Semnează cronici de artă: Hans Wühr, Heinrich Zillich, Eugen Jebeleanu, Ioan Alexandru Bran-Lemeny etc.

Colecţii publice de artă şi monumente de for public

Eforturile de înfiinţare a unor galerii de artă nu au dat roade. După 1920 „Muzeul Săsesc al Ţării Bârsei” adăpostea o sală dedicată artei plastice, reunind lucrările unor artişti saşi. Ulterior, sala a fost desfiinţată. Colecţia de artă a Muzeului „Astra”, inaugurat în 1937, nu a fost expusă.

Nu au lipsit preocupările pentru dotarea oraşului cu monumente de for public. Au fost ridicate monumentele eroilor din Bartolomeu (1921) şi Piaţa Unirii (1939) şi busturile poeţilor Ştefan Octavian Iosif (1929) şi Cincinat Pavelescu (1935). Proiectul de înălţare a unui monument dedicat lui Andrei Mureşianu nu a fost înfăptuit.

Participarea artiştilor braşoveni la viaţa artistică din România interbelică

În primii ani după război artiştii braşoveni au expus mai ales în oraşe din Transilvania, cel mai frecvent la Sibiu şi Cluj. Ulterior, s-au integrat şi în viaţa artistică a capitalei. O prezenţă activă la Bucureşti au avut pe parcursul anilor ’20 doar Hans Eder şi Hans Mattis-Teutsch. După 1929 numărul artiştilor braşoveni care au figurat în expoziţiile deschise la Bucureşti a crescut simţitor, atât prin participări la Saloanele Oficiale, cât şi prin expoziţii personale: Hermann Morres, Eduard Morres, Gustav Kollár, Margarete Depner, Fritz Kimm, Karl Hübner, Heinrich Schunn, Olga Branişte etc.

Prin poziţia geografică şi tradiţia culturală, Braşovul se situa între cei doi poli ai picturii româneşti interbelice: Balcic şi Baia Mare. Balcicul, cu farmecul său oriental, a reprezentat o tentanţie mai puternică. Hans Eder a fost primul artist braşovean care „a descoperit” Balcicul (1925).

La Balcic au mai lucrat: Gustav Kollár, Hermann Morres, Heinrich Schunn, Artur Leiter, Olga Branişte şi Dumitru Teodorescu-Bădia. La Baia Mare au fost activi Hans Mattis-Teutsch, Waldemar Mattis-Teutsch (Ioan Mattis) şi Hermann Morres.