VIDEO Theodor Stolojan: „PDL are o problemă de credibilitate"

Theodor Stolojan crede că partidul său poartă o mare parte din vina pentru pierderea încrederii în guvernare. El dă drept exemplu politizarea administraţiei publice locale, cerută şi de PDL-işti. Dacă în iulie 2008 Theodor Stolojan spunea „La masa Adevărului" că îşi doreşte o funcţie executivă la nivel central, astăzi susţine că este rândul unei generaţii mai tinere să se afirme. Între timp, actualul prim-vicepreşedinte al PDL a renunţat la funcţia de premier după ultimele alegeri parlamentare şi a devenit eurodeputat. Nu mai vrea să candideze pentru niciun post de conducere în cadrul partidului şi se arată conştient de faptul că a produs insatisfacţie în rândul românilor care-l voiau prim-ministru. În ceea ce priveşte economia românească, Theodor Stolojan apreciază că a venit timpul să se pună ordine în sectorul de stat. El este convins că Emil Boc şi cabinetul său au făcut ceea ce trebuia făcut prin tăierea pensiilor şi a salariilor, însă critică politizarea administraţiei publice locale. În rândurile de mai jos, dar şi în forma video a dialogului, veţi afla părerile unuia dintre liderii cu greutate ai PDL despre situaţia economică şi politică a României.

CARTE DE VIZITĂ

- Theodor Stolojan s-a născut la 24 octombrie 1943, la Târgovişte.

- A absolvit ASE Bucureşti în 1966.

- Din 1972 şi până în 1989, ocupă mai multe funcţii în cadrul Ministerului Finanţelor, preluând conducerea acestuia în cabinetul Roman.

- A fost prim-ministru în perioada octombrie 1991 - noiembrie 1992.

- A lucrat pentru Banca Mondială.

- La algerile prezidenţiale din 2000 s-a clasat pe locul al treilea, cu 11,78% din voturi.

- În perioada 2002-2004 a condus PNL.

„Ştiu că am produs insatisfacţie multor oameni"

Theodor Stolojan recunoaşte că, în cadrul PDL, foarte mulţi se gândesc la viitorul lor politic FOTOGRAFII: PETRICĂ TĂNASE

„Adevărul": Potrivit unui sondaj IMAS comandat de „Adevărul", 10,6% dintre români au încredere în Theodor Stolojan, deşi nu a mai deţinut demult o funcţie executivă. Care-i „secretul" faptului că lumea încă se gândeşte la dumneavoastră?

Theodor Stolojan: De-a lungul timpului, oamenii capătă încredere într-o persoană şi în momentul în care acea persoană strânge un capital important de încredere, el se pierde mai greu. Te poţi duce la televizor, te poţi duce la diferite evenimente populare, capeţi o anumită popularitate, dar aceasta se pierde foarte rapid. În momentul în care reuşeşti să capeţi respectul oamenilor atunci, sigur, încrederea e mai rezistentă în timp. Faptul că nu particip des la emisiuni de televiziune şi de radio este din cauză că, pe de o parte, sunt angajat pe deplin în cadrul Parlamentului European, cu activitate şi, pe de alta, pentru că am luat decizia să nu mai particip la alegerile care vor avea loc în PDL, în luna mai, pentru o funcţie de conducere.

Citiţi şi:

Şeful PDL să fie şi premier

Deocamdată sunteţi prim-vicepreşedinte al PDL. De ce aţi ales să aveţi o atitudine rezervată în interiorul partidului?

Într-un fel este consecinţa faptului că, în momentul în care preşedintele României a considerat că trebuie să-mi încredinţeze mandatul de a forma Guvernul, am luat o decizie care eu am considerat că a produs insatisfacţie multor oameni care ar fi dorit ca eu să conduc Guvernul României. Într-un fel simţeam această dezamăgire şi mi-am spus că e de bună cuviinţă să nu ies atât de des la televizor sau la radio. Pe de altă parte însă, aveam convingerea că am făcut un lucru ce trebuia făcut. Asta pentru că, în momentul în care noi negociam formarea coaliţiei de guvernare PDL-PSD, am văzut mai bine ceea ce doreau ambele partide. Mi-am dat seama că, practic, dacă nu erai preşedintele partidului, ar fi fost foarte greu să menţii un echilibru atât la nivelul partidului din care faci parte, cât şi la nivelul guvernului. Aş vrea să vă dau un singur exemplu de tensiune care s-ar fi creat imediat, în cazul în care primul ministru nu era preşedintele partidului de guvernare. De pildă, membrii PDL care aveau funcţii în administraţia locală aşteptau de la partidul ajuns la guvernare să primească finanţări pentru proiectele pe care comunităţile locale le doreau. Primul ministru are datoria să le spună că, în afară de primarii PDL există şi alţi primari în România, din partea PSD, din partea PNL, din partea altor partide şi deci, oricât ar dori să răspundă cerinţelor îndreptăţite ale primarilor din PDL, el trebuie să menţină acest echilibru în cadrul coaliţiei şi în afara coaliţiei vizavi de ceilalţi primari. Ori, dacă primul ministru n-ar fi fost şi preşedintele partidului, se ajungea instantaneu într-un conflict. Dar nu e vorba numai de un asemenea exemplu. Au fost mult mai multe cerinţe care pentru mine ar fi fost greu de adus la îndeplinire ca prim-ministru, în timp ce pentru persoana care era preşedintele partidului ar fi fost mult mai uşor să-i convingă şi pe unii, şi pe ceilalţi.

Concret, la ce vă referiţi?

 De exemplu, s-a discutat foarte mult despre politizarea administraţiei locale. Eu întotdeauna am avut convingerea că un director al unei Direcţii de Finanţe Publice Locale trebuie să fie un om competent şi un om angajat pe criterii profesionale, nu un om de partid care întâmplător îndeplineşte şi criteriile de competenţă profesională. Sau care nu le îndeplineşte...

 Din nefericire asta s-a întâmplat la nivelul întregii administraţii...

Se întâmplă de fiecare dată. La fiecare ciclu electoral. Această problemă trebuie odată şi odată închisă. Vom vedea care dintre partidele politice ajunse la guvernare va avea această inteligenţă de a opri acest proces.

Am luat o decizie care eu am considerat că a produs insatisfacţie multor oameni care ar fi dorit ca eu să conduc Guvernul României.

„Am propus încă din 2008 îngheţarea salariilor şi a pensiilor"

La 15 decembrie 2008, atunci când aţi renunţat la funcţia de premier, s-a afirmat că aţi fi propus o listă cu ministeriabili, listă care v-ar fi fost respinsă. E adevărat?

Nu am ajuns în această situaţie la vremea respectivă, deşi ştiam care sunt miniştri doriţi de către partid. Problema care mi-a fost clară era că o serie de decizii grele de luat nu ar fi putut fi duse la îndeplinire de către un prim-ministru care nu era şi preşedintele partidului. Şi vreau să vă mai dau un exemplu. La vremea aceea, în decembrie 2008, când eu încă eram prim-ministru desemnat, le-am propus, într-una din şedinţele în care se negocia programul economic al coaliţiei, îngheţarea salariilor şi a pensiilor. Asta având în vedere ce urma să vină.

 Dar urma anul electoral 2009...

Categoric. Şi vreau să vă spun că propunerea respectivă a fost aşa, un fel de surpriză. Mi-am dat seama cât de departe eram de acceptarea unei asemenea propuneri. Iată că pe urmă viaţa a demonstrat că sunt necesare măsuri mult mai dure decât simpla îngheţare a salariilor şi a pensiilor.

 Mai mult decât atât, la acel moment, preşedintele a promulgat legea de creştere a salariilor profesorilor cu 50%.

Da. Din păcate, la vremea respectivă, prognozele făcute nu numai de către specialiştii PDL, dar şi de către Banca Naţională a României şi de către alte instituţii, arătau o creştere de 2% în anul 2009. Pe această prognoză s-a făcut bugetul care a fost adoptat de Parlamentul României. Ulterior, sigur că am ajuns la căderea de producţie din 2009.

„Propunerea de îngheţare a salariilor şi a pensiilor a fost un fel de surpriză."

„România are o problemă de subdezvoltare"

Care ar fi prima măsură pe care aţi lua-o acum în calitate de premier?

 Prima măsură... Sunt, aş spune, un grup de trei măsuri care ar trebui luate. E vorba de un program de dezvoltare a României care trebuie făcut şi printre măsurile pe care eu le-aş vedea ar fi, în primul rând, susţinerea dezvoltării capacităţii productive de export a ţării. România şi noi, românii, trebuie să înţelegem că suntem o ţară mică din punct de vedere economic. Foarte mică!

În sensul că nu producem mai nimic...

Producem, dar suntem şi din punctul de vedere al productivităţii, şi din punctul de vedere al forţei noastre economice, cu mult în urma altor ţări. Suntem în urma Ungariei, care are o productivitate de 23 de ori mai mare decât a noastră.

Asta din cauza greşelilor succesive făcute din 1989 încoace...

Una dintre măsurile care ne pot scoate din această situaţie este aceea de a susţine dezvoltarea capacităţii de export a României. Iată cum văd lucrurile: orice avantaj pe care-l pot da, ca guvern, unui investitor, îl dau dacă îndeplineşte acest criteriu. Toţi investitorii sunt bine veniţi: şi cei care vor să facă mall-uri, şi cei care vor să dezvolte sistemul bancar, sistemul de asigurări, deci, cu alte cuvinte, cei care interesează piaţa internă a României. Dar eu, ca guvern, având resurse limitate, mă interesează să-i susţin pe cei care pot să scoată cât mai mult România la export. Până la urmă, e o cale de a dezvolta România mai rapid. În al doilea rând, să nu uităm că România are această problemă a subdezvoltării. Repet, nu-i vorba despre o ţară în curs de dezvoltare, este vorba despre o problemă de subdezvoltare care înseamnă zona rurală. Din punct de vedere al dotărilor minime pe care Uniunea Europeană ni le cere.

40% din populaţie este în mediul rural...

Exact. De asta vorbesc de subdezvoltare. Noi avem zone de subdezvoltare. Lipsa de apă potabilă, lipsa de canalizare, lipsa de gropi ecologice şi alte astfel de probleme sunt dovada. Dar acum avem bani de la Uniunea Europeană pentru a rezolva aceste probleme, avem o bună parte din finanţare.

Vreo 30 de miliarde de euro...

 Tot programul pentru perioada 2007-2013 este de 32-34 de miliarde de euro. O bună parte din banii ăştia sunt pentru aceste destinaţii.

Gradul de absorţie este de 1,3%...

Categoric. Practic, în afara de banii ăia care-i dăm pe hectar şi care merg foarte bine, suntem la 2% din fondurile structurale absorbite. Mai avem încă doi ani în care putem să decontăm facturi pe programele finanţate cu fonduri europene. Începând din 2011, ar trebui să cheltuim anual patru miliarde de euro pentru a nu pierde banii alocaţi României. Ceea ce este enorm faţă de ceea ce am realizat. Noi am realizat până în prezent doar 1,4 miliarde de euro.

 De ce nu există interes în zona aceasta a absorbţiei de fonduri europene? Sunt bani care nu pot fi „sifonaţi"?

Sunt multe explicaţii, în afară de procesele care trebuie parcurse. Sigur că, la ora actuală, aceste proiecte au început să se mişte. Avem speranţe. Ni s-a spus că sunt mii de proiecte, că s-au încheiat contracte ş.a.m.d. Dar am avut şi erori fundamentale în acest proces. De exemplu, trebuie s-o spunem foarte limpede, la dorinţa bine intenţionată a celor din Transilvania, ne-am apucat de autostrada Bechtel pentru care Uniunea Europeană a spus foarte simplu: „Domnilor, nu e în programul nostru şi aţi încredinţat contractul în condiţii necompetitive. Nu l-aţi dat prin licitaţie. Noi nu putem veni cu nicio finanţare!" Şi atunci a trebuit să dăm bani din bugetul ţării. N-am început proiectele de autostrăzi care sunt în oglindirea Uniunii Europene şi care aveau şi cofinanţare din bani europeni. Am întârziat foarte mult. Pe urmă, sigur, n-am fost nici atât de deştepţi ca în 1990-1991, înainte de a începe retrocederea terenurilor, să luăm o hartă a României, să desenăm nişte trasee şi să spunem: „Domnule, aceste terenuri rămân în proprietatea statului!" Acum avem nenumărate procese, nenumărate întârzieri din cauza problemelor de răscumpărare a terenurilor din proprietatea privată pe zonele de autostrăzi. Deci sunt foarte multe cauze, inclusiv licitaţii contestate. Dar s-au luat nişte măsuri şi să sperăm că ritmul de absorbţie va creşte.

 N-am fost atât de deştepţi ca în 1990-1991, înainte de a începe retrocederea terenurilor, să luăm o hartă a României, să desenăm nişte trasee şi să spunem: „Domnule, aceste terenuri rămân în proprietatea statului!"

„Boc şi guvernul lui au făcut ceea ce trebuia"

Trebuie înlocuit Emil Boc din funcţia de premier?

Aici sunt mai multe lucruri de discutat. În primul rând, trebuie să ne punem întrebarea dacă premierul Boc a făcut ceea ce trebuie pentru România în perioada respectivă. Răspunsul meu este că a făcut. Şi nu e numai răspunsul meu. Este răspunsul organizaţiilor internaţionale, este răspunsul Comisiei Europene, deci, din acest punct de vedere, Boc are credibilitate pentru că este şeful guvernului care a luat aceste măsuri necesare pentru România.

Dar aceste tăieri nu trebuiau totuşi dublate de măsuri care să impulsioneze dezvoltarea economiei?

Din păcate nu a avut această posibilitate. Trebuie s-o spunem foarte clar. Cum au ieşit alte ţări mai rapid din această criză şi mai benefic: în primul rând, au avut băncile centrale care au putut să înlesnească foarte mult politica, restricţiile de politică monetară. Au redus foarte mult dobânda de referinţă. Să nu uităm că Guvernul SUA a redus dobânda de referinţă de politică monetară la 0,25%, iar Uniunea Europeană la 1%. Banca Naţională nu a putut şi nu a făcut acest lucru. În al doilea rând, să nu uităm că bănci centrale din alte ţări au reuşit să suplinească lipsa creditului din partea băncilor private, în timp ce Banca Naţională a României nu a reuşit acest lucru. Iar alte guverne au reuşit să aibă în bugetele ţărilor lor un spaţiu în care să poată interveni imediat cu investiţii publice şi cu susţinerea sectoarelor private a întreprinderilor mici şi mijlocii. Guvernul român nu a putut face asta pentru că a avut deficite, în timp ce economia avea creşteri economice. Şi să nu uităm, în acelaşi timp, că România era în pericol din cauza datoriei externe pe termen scurt care depăşise 20 de miliarde de euro şi despre care se vorbeşte foarte puţin astăzi.

Să fi fost de vină numai contextul?

 Eu spun următorul lucru: Boc ca prim-ministru şi guvernul lui au făcut ceea ce trebuia. Au existat însă multe erori de management şi vreau să vă dau un ultim exemplu cu care a început acest an: scandalul pensiilor militare. Este absolut greu de explicat cum o operaţiune care duce la creşterea pensiilor pentru majoritatea pensionarilor militari devine un scandal enorm şi o pierdere de imagine enormă pentru partidul de guvernare. Managementul acestui proces a fost incalificabil.

Dar cum se explică faptul că unele pensii au scăzut?

Au scăzut pensiile care nu îndeplineau condiţiile de a mai rămâne la nivelul la care erau pentru că şi aici s-a introdus principiul contributivităţii, ori erau unii care nu corespundeau. Dar majoritatea au crescut, şi ăsta e un lucru demonstrat. Ori, deficitul de imagine creat de acest management foarte prost al procesului respectiv sigur că i se poate imputa şi lui Boc, dar nu el este principalul vinovat.

Trebuie să ne punem întrebarea dacă premierul Boc a făcut ceea ce trebuie pentru România în perioada respectivă. Răspunsul meu este că a făcut. Şi nu e numai răspunsul meu.

„PDL are o problemă de credibilitate"

Vi se pare că actuala echipă guvernamentală face faţă misiunii pe care o are?

Echipa a răspuns la ceea ce trebuia să facă. Şi, încă o dată, nu e constatarea mea, e constatarea Comisiei Europene, a Fondului Monetar Internaţional şi a Băncii Mondiale care au venit aici şi au analizat programul. Că programul nu a dus acolo unde ne aşteptam, asta este o altă discuţie, dar a rezolvat problemele de care depindea evitarea căderii într-o gaură financiară. Acum, evident că Partidul Democrat Liberal este nemulţumit. Este nemulţumit că a scăzut în sondaje, pentru că lumea într-adevăr spune: „Mi-ai tăiat salariul!" Cei care aveau pensii dintre acelea pe fel de fel de legi speciale, nu le mai au. Prin urmare, Partidul Democrat Liberal are o problemă de credibilitate a politicilor sale, a guvernului. Numai că trebuie să se gândească foarte bine ce măsură vrea să ia.

Credeţi că domnul Vasile Blaga sau doamna Elena Udrea, dacă vor prelua conducerea partidului, vor putea surmonta acest handicap în planul imaginii pe care-l resimte PDL?

În primul rând, Partidul Democrat Liberal trebuie să înţeleagă că, dacă este să discutăm de o vină şi de pierderea încrederii în guvernare, are aceeaşi vină ca şi guvernul, dacă nu cumva chiar mai mare. De ce spun acest lucru? Pentru că politizarea administraţiei publice locale a cerut-o şi Partidul Democrat Liberal. De asemenea, multe dintre măsurile pentru care Boc este criticat au fost cerute de PDL, de UDMR şi de UNPR-ul acesta. De asemenea, oamenii pe care i-a numit în funcţii au un rol mult mai mare pentru managementul proceselor decât miniştrii. Miniştrii sunt importanţi, la un moment dat, pentru deciziile pe care le iau, dar managementul proceselor de implementare revine secretarilor sau directorilor din ministere. Ori, aceşti oameni au fost numiţi la propunerea partidului. Deci PDL trebuie să înţeleagă că are o responsabilitate mai mare decât a guvernului propriu-zis şi a primului ministru care e şi preşedintele partidului. În al doilea rând, o serie de colegi de-ai mei din PDL care vorbesc despre schimbarea primului ministru fac cel mai mare rău pentru credibilitatea membrilor Guvernului. Eu vă spun: nu este mijloc mai eficient să distrugi credibilitatea unui ministru sau credibilitatea premierului decât ca oamenii din propriul partid de guvernare să înceapă să vorbească despre schimbare. Schimbare care numai dintr-un motiv sau altul întârzie. Nu discut dacă e justificată sau nu. Discut doar de procesul în sine, că se vorbeşte despre o schimbare care începe să întârzie.

Aşa s-a întâmplat şi în perioada 1996-2000 cu guvernele CDR ...

În timp ce oameni din propriul partid de guvernare discută de schimbarea miniştrilor, ce autoritate mai are un ministru care se duce în ministerul pe care-l conduce şi vede că toţi aşteaptă să fie schimbat? Asemenea lucruri se discută în cadrul partidului şi se ia o hotărâre. Nu poţi să ţii o discuţie ca asta, săptămâni întregi, în propriul partid despre guvernul tău.

 Asta ne arată că sunt lupte interne foarte mari, că există grupuri de interese.

Categoric. Într-un partid există asemenea tensiuni, există diferite interese, alegerile se apropie şi e normal că foarte mulţi se gândesc care va fi viitorul lor politic. Dar acest fapt nu trebuie să ne împiedice să judecăm obiectiv.

PDL trebuie să înţeleagă că, dacă este să discutăm de o vină şi de pierderea încrederii în guvernare, are aceeaşi vină ca şi guvernul, dacă nu cumva chiar mai mare.

„E o delăsare totală faţă de gestiunea patrimoniului de stat"

Statul se dovedeşte, pe zi ce trece, un prost administrator...

România mai are de terminat în 2011 câteva lucruri. Este vorba, printre altele, de flexibilizarea pieţei muncii; avem probleme enorme şi cu ceea ce se cheamă gestiunea sectorului economic public de stat. Enorme!

Nimeni nu a făcut o prioritate din asta...

Reforma managementului întreprinderilor cu capital de stat e esenţială, ea incluzând şi problemele de privatizare şi managementul propriu-zis. Dar nu e vorba numai de întreprinderi cu capital de stat, este vorba de tot ce înseamnă patrimoniu care este în gestiunea statului. Terenurile pe care statul le are...

Patrimoniul statului nici măcar nu este luat în evidenţă în totalitatea lui.

 Exact! Aveţi dreptate. Şi am propus acest lucru de mai multe ori - trebuie făcută inventarierea patrimoniului statului. Pentru că dacă vă duceţi într-o comună şi întrebaţi ce terenuri are, iar apoi vă duceţi la judeţ sau la Ministerul Agriculturii şi întrebaţi acelaşi lucru, răspunsul va fi foarte dificil de dat. S-a ajuns până într-acolo încât un minister nu şi-a încasat dividentele care i se cuveneau pe ani de zile. Deci e o delăsare totală faţă de gestiunea patrimoniului de stat.

 S-a perpetuat această anomalie vreme de două decenii...

Acest acord de tip preventiv cu Fondul Monetar Internaţional şi cu Comisia Europeană prevede una dintre direcţiile importante: a venit timpul să se pună ordine în acest sector economic de stat.

S-a ajuns până într-acolo încât un minister nu şi-a încasat dividentele care i se cuveneau pe ani de zile.

„Îl susţin tot pe Emil Boc la şefia PDL"

Pe cine aţi alege la preşedinţia PDL dintre doamna Elena Udrea şi domnul Vasile Blaga?

Eu îl susţin pe Emil Boc şi, în cazul în care el ajunge la concluzia că nu trebuie să mai candideze, atunci sigur că trebuie să iau o decizie. Dacă PDL ajunge la concluzia că Emil Boc nu mai trebuie să fie preşedintele partidului, dar Emil Boc se hotărăşte totuşi să candideze, îl susţin tot pe el.

Deci între Elena Udrea şi Vasile Blaga l-aţi alege pe Emil Boc...

În condiţiile în care Emil Boc îşi anunţă candidatura.

Dar dacă nu va candida Emil Boc?

Dacă nu va candida, va trebui să iau o decizie. Şi atunci nu o iau singur, mă sfătuiesc cu colegii mei. Nu am încă o asemenea idee.

Nu v-aţi format o convingere în privinţa asta?

Nu.

Dacă PDL ajunge la concluzia că Emil Boc nu mai trebuie să fie preşedintele partidului, dar Emil Boc se hotărăşte totuşi să candideze, îl susţin tot pe el.

„Nu i-am botezat niciun copil lui Bercea Mondial"

Aţi botezat unul dintre copiii lui Sandu Anghel, zis „Bercea Mondial"?

Nu, e fals! Nu i-am botezat niciun copil. Am fost însă în campanie electorală în comuna în care domnul Bercea are o casă. Am stat de vorbă cu dânsul, pentru că era unul dintre fruntaşii acelei comune şi, ca la orice alegeri, rromii votează în România. Aveam nevoie să-i convingem şi pe ei să voteze pentru partidul din care facem parte. Deci nu am botezat pe niciunul.

N-aţi participat la niciun botez, la nicio cununie petrecută în familia acestuia?

Nu. Fiţi convins că dacă aş fi participat apăreau imagini ca la domnul Mircea Băsescu, cu preoţi.

Credeţi că asemenea personaje sunt frecventabile? De ce oameni cu anvergură publică ajung în proximitatea unor astfel de indivizi?

Mi-e greu să vă spun în cazul personajelor care nu sunt publice. Mi-e greu să vă spun aici care sunt motivele, dar în cazul personajelor care fac parte din partide politice, mai ales în perioada de campanie, singurul criteriu care diferenţiază un partid de altul la alegeri este numărul de voturi. Ori, rromii reprezintă un segment important de votanţi în România.

E adevărat, dar aici e vorba de cetăţeni care au probleme cu legea.

La vremea respectivă, în 2004, când eu am fost în campanie acolo ştiam prea puţine. Nici acum nu am aflat foarte multe despre domnul Bercea Mondial.

Fiţi convins că dacă aş fi participat la vreun botez apăreau imagini ca la domnul Mircea Băsescu, cu preoţi.

„Băsescu are cu totul alte preocupări decât am eu"

Relativ recent, aţi enunţat o opinie, referitor la momentul 18 octombrie 1992, atunci când aţi decis să plecaţi din fruntea Guvernului: „Dacă m-ar fi lăsat încă doi ani, scoteam ţara din groapa în care ne-am afundat".

Acum nu ştiu dacă am spus chiar aşa... Am spus că, dacă mai erau doi ani, sigur economia urma să-şi revină, să intre pe creştere. La asta mă gândeam. Pentru că perioada aceea - 1990-1991-1992 - a fost perioada de ruptură de sistemul socialist. Şi România urma să-şi revină. Şi, într-adevăr, în perioada 1993-1994-1995 şi-a revenit. Vedeţi, dacă ne uităm acum în istoria celor 21 de ani putem constata că sunt perioade de creştere, că sunt perioade de scădere. România trebuie să înveţe deja că face parte dintr-o economie conectată foarte mult la economia mondială şi că urmăm ciclurile economice mondiale.

Aţi regretat vreo clipă faptul că v-aţi retras candidatura la preşedinţie şi că l-aţi lăsat pe Traian Băsescu să ajungă şef al statului?

 Nu. Şi cred că preşedintele actual, cu toate problemele pe care le-a determinat din timp în timp, fel de fel de conflicte cu unii, cu alţii, a avut o agendă foarte clară privind modernizarea statului, a instituţiilor statului. Şi aş vrea să vă mai spun că România se apropie, la ora actuală, de ceea ce economiştii denumesc „capcana dezvoltării". Noi ne apropiem undeva de plafonul de 12.000 de dolari pe cap de locuitor - vorbesc în preţuri curente, nu la paritatea puterii de cumpărare, unde suntem peste 12.000 de dolari şi unde aceşti economişti renumiţi în studii de dezvoltare spun că fără modernizarea instituţiilor statului, a pieţelor, nu reuşeşti să depăşeşti acest factor...

Preşedintele a avut vreo influenţă în această direcţie?

A imprimat aceste direcţii, le-a susţinut.

Senzaţia multora este că aţi răcit relaţia cu preşedintele...

Relaţia mea este normală cu dânsul. Însă dânsul deja are cu totul alte preocupări decât am eu la Parlamentul European. Sigur că, eu urmăresc tot ce se întâmplă în România, particip la şedinţele PDL când sunt în România, dar nu pot fi un lider autentic al unui partid politic făcând naveta. Adică fiind lider la sfârşit de săptămână, iar în rest fiind la Parlamentul European. Partidul intră acum într-o luptă electorală şi un lider nu poate fi navetist.

Vom asista la o revenire spectaculoasă a dumneavoastră în prim-planul vieţii politice româneşti?

Nu. Eu am spus că nu voi mai candida la o funcţie de conducere în Partidul Democrat-Liberal.

Dar pe termen mediu şi lung?

Nu, cred că este rândul tinerilor, al unei generaţii mai tinere.

Vedeţi speranţe în noua generaţie?

Unii da, unii nu, din păcate.

Cred că preşedintele actual, cu toate problemele pe care le-a determinat din timp în timp, fel de fel de conflicte cu unii, cu alţii, a avut o agendă foarte clară privind modernizarea statului.