Un cartier vienez neobisnuit: Orasul Gazometrelor

Anul trecut, la sfarsitul lunii august, primarul Vienei, Michael Häupl, inaugura un cartier mai putin obisnuit: ORASUL GAZOMETRELOR - o inedita initiativa a arhitectilor vienezi de a transforma

Anul trecut, la sfarsitul lunii august, primarul Vienei, Michael Häupl, inaugura un cartier mai putin obisnuit: ORASUL GAZOMETRELOR - o inedita initiativa a arhitectilor vienezi de a transforma fostul complex de rezervoare de gaz (vechi de peste o suta de ani) intr-un spatiu de locuinte si zone comerciale, dotat cu toate facilitatile existentei citadine moderne. Acest nou cartier se afla in apropierea unui alt semn distinctiv al Vienei noului mileniu, inaugurat tot vara trecuta: Cartierul Muzeelor - se arata intr-un material al Compress, biroul bucurestean de presa si relatii cu publicul al Primariei orasului Viena. In 1818 s-au aprins primele felinare cu gaz in centrul Vienei. O data cu extinderea iluminatului cu gaz si in celelate cartiere, a aparut necesitatea construirii unor cisterne pentru depozitarea gazului de iluminat. Administratia orasului l-a insarcinat pe inginerul Theodor Hermann sa gaseasca o solutie adecvata. Proiectul realizat de el cuprindea patru rezervoare de forma cilindrica. Lucrarile de constructie au fost executate in 72 de zile, in anul 1899, de catre firma Ignatz Grindl - aceeasi care a construit si Casa Palmierilor din parcul Palatului Schonbrunn - ajutata de o adevarata armata de o mie de muncitori. Constructia-mamut avea o inaltime de 50 de metri si era acoperita cu o cupola din otel cantarind 143 tone. Pe langa cele patru rezervoare au mai fost construite casa motoarelor, cladirea care adapostea condensatorul, precum si instalatiile de curatire si de productie a gazului prin arderea carbunelui in 180 de cuptoare. Gazometrele au functionat neincetat pana in 1985, cand gazul de iluminat a fost inlocuit cu gazul metan. Dupa 90 de ani de functionare, cele patru rezervoare si-au oprit motoarele, devenind monumente ocrotite prin lege. Insa edilii orasului cauta solutii pentru a le da o noua destinatie, dupa ce o vreme au fost folosite ca decoruri de film si sali de expozitie. Planurile arhitectonice destinau pe rand rezervoarele unui complex hotelier, magazin universal, complex sportiv sau muzeu. In 1996 s-a organizat un concurs de arhitectura cu tema "reconstructia gazometrelor ca spatiu de locuit si de agrement". Concursul a fost castigat de cinci arhitecti: Jean Nouvel, Wilhelm Holzbauer, Coop Himmelblau, Manfred Wehdorn - pentru spatiul de locuit - si Rudiger Lainer - pentru spatiile de agrement. Daca la sfarsitul secolului al XIX-lea gazometrele vieneze au reprezentat cea mai mare uzina de gaz din Europa, iata ca in 1999 acelasi spatiu devenea cel mai mare santier european (220.000 mp) pentru a construi aici un spatiu cu totul inedit, asa-numitul Oras al Gazometrelor. Rezervoarele de caramida au fost preschimbate in 605 apartamente, un camin pentru studenti (247 locuri), un centru comercial cu 70 magazine, o parcare pentru 850 masini, 600 mp de gradinite si camine pentru copii, 11.000 mp de birouri. Pe langa acestea, locuitorii au la dispozitie restaurante, birouri bancare, cinematografe, o sala polivalenta (7.450 mp). Tot aici este gazduita arhiva de stat si cea a orasului Viena. Costurile totale ale lucrarilor s-au ridicat la 2,5 miliarde de silingi, din care 310 milioane au fost destinate spatiului de locuit. Cifrele sunt cu adevarat impresionante, cu atat mai mult cu cat intregul proces (de demontare si reconstructie) a durat numai doi ani. Ansamblul are propria sa centrala electrica, de incalzire si de pompare a apei dintr-un rezervor adanc de 25 m, care capteaza un izvor de apa potabila. Sala polivalenta, amenajata la subsolul unuia dintre vechile rezervoare, se sprijina pe un inel de masa sintetica, menit sa impiedice propagarea vibratiilor. Spatiul destinat petrecerii timpului liber - conceput de arhitectul R. Lainer - denumit "Pleasuredome" (Domul placerilor) acopera o suprafata de 40.000 mp. Orasul Gazometrelor este inca o ilustrare a preocuparilor edililor vienezi de a imbina noul si vechiul, de a oferi cetatenilor sentimentul confortului, utilitatii si libertatii.