INTERVIU Giulia Crișan, avocată și consultantă a Asociaţiei ANAIS: „Brățara electronică și-a dovedit eficiența în toate cazurile în care s-a implementat“
0Un sistem care protejează victima și chiar îi poate oferi o șansă la viață atunci când se află în pericol – monitorizarea electronică – este prea puțin implementat în cele patru județe în care este testat, în doar 5% din cazurile în care este emis un ordin de protecție.
„Weekendul Adevărul“ a discutat cu avocata Giulia Crișan despre rolul acestui tip de monitorizare, cum funcționează și poate salva viața unei victime, inclusiv a copiilor, ce putem face pentru a ne asigura că va fi implementat în plan național, dar și despre efectele pe termen lung pe care le are asupra victimei și agresorului. Totodată, aceasta ne-a povestit și despre cazuri concrete în care intervenția autorităților, în gestionarea unor situații periculoase, a fost exemplară în procedura privind declanșarea sistemului de alarmă în monitorizarea electronică.
„Weekend Adevărul“: Am observat că există o rată foarte mică de cazuri, respectiv 5%, în care în urma emiterii unui ordin de protecție s-a dispus și măsura monitorizării agresorului cu dispozitiv electronic de supraveghere, „brățară electronică“. De ce credeți că se întâmplă asta?
Giulia Crișan: Ca practician și avocat care însoțește victimele la instanța de judecată pentru a obține un ordin de protecție, am observat că există mai multe cauze. În primul rând, atunci când procurorul confirmă un ordin de protecție provizoriu (OPP) emis de un polițist și formulează în numele victimei o cerere pentru un ordin de protecție către un judecător, acesta nu solicită ca măsură de protecție pentru victimă și utilizarea dispozitivelor de supraveghere pe care trebuie să le poarte agresorul. De asemenea, nici chiar în situația în care victima se prezintă la termen în fața instanței de judecată, avocatul din oficiu nu solicită această măsură de protecție pentru victimă. Pe avocații din oficiu nu i-a învățat nimeni despre această formă de protecție, nu le-a arătat nimeni cum funcționează acest sistem sau dispozitivul, astfel încât să aibă informații clare și precise pe care să le prezinte victimei. Nici judecătorul, care ar putea lua acordul victimei pentru monitorizarea agresorului cu dispozitive electronice, nu o face. Deci avem trei profesioniști – un procuror, un avocat și un judecător – care nu sunt preocupați să protejeze suplimentar victima cu aceste dispozitive electronice de supraveghere. Recent, a apărut o situație cu care noi, cei de la Asociația ANAIS, ne-am confruntat: judecătorul emite un ordin de protecție prin care dispune interdicția pentru agresor să se mai apropie de victimă, de domiciliul și de locul ei de muncă, dar, cu toate că victima solicită, tot nu îi acordă această măsură de monitorizare prin dispozitiv electronic.
Avem trei profesioniști – un procuror, un avocat și un judecător – care nu sunt preocupați să protejeze suplimentar victima cu aceste dispozitive electronice de supraveghere.
Din ce cauză?
În cazul pe care l-am avut, judecătorul a considerat că fapta nu este atât de gravă încât să necesite și monitorizare, deși i-a emis ordinul de protecție care implicit arată că victima era în pericol. Acest lucru s-a întâmplat în contextul în care Legea 217/2003 privind prevenirea și combaterea violenței domestice stipulează foarte clar: monitorizarea cu dispozitiv electronic de supraveghere se face în situația în care sunt îndeplinite două condiții. În primul rând, dacă prin ordinul de protecție s-a dispus interdicția pentru agresor de a se mai apropia la o anumită distanță de victimă și, în al doilea rând, dacă există acordul victimei pentru a purta și ea dispozitivul electronic de supraveghere. Deci legea nu lasă la aprecierea judecătorului dacă fapta este gravă, suficient de gravă sau mai puțin gravă. Astfel, dacă cele două condiții sunt îndeplinite, clar trebuie să dispui monitorizarea prin dispozitiv electronic de supraveghere.
Dovezi împotriva agresorului
Dincolo de monitorizarea agresorului, cum este ajutată victima de aceste dispozitive electronice?
Când sunt folosite dispozitivele de supraveghere, orice încălcare a ordinului de protecție de către agresor generează o alarmă de apropiere în sistemul integrat al Poliției. Toate aceste dovezi constituie probe pentru încălcarea ordinului de protecție și vor fi covârșitoare în analiza comportamentului agresorului: se poate vedea de câte ori a încălcat ordinul, dacă a fost o încălcare accidentală sau una premeditată, deoarece polițistul care instrumentează cazul poate vedea dacă agresorul o aștepta pe victimă într-un anumit loc prin care știa că va trece.
Cum?
Atunci când se declanșează alarma de apropiere, polițistul care monitorizează sistemul poate vedea traseul agresorului cu 24 de ore în urmă față de momentul declanșării alarmei. De asemenea, atunci când se declanșează alarma de apropiere, Poliția are niște proceduri foarte exacte și le pune în aplicare. Am avut cazul unei victime care, atunci când s-a declanșat alarma de apropiere, a fost protejată de jumătate de secție de poliție care se deplasase la domiciliul ei și au protejat-o până când a fost prins agresorul. Un echipaj de poliție a stat la blocul ei, alt echipaj i-a dus copilul la școală și l-au păzit până a fost depistat agresorul. Există și situații în care agresorul își lasă în mod deliberat unul dintre dispozitive astfel încât să nu mai poată fi localizat. Deci victima este sub protecția Poliției până când agresorul este prins, indiferent de cât timp durează. Am avut un caz în care două secții de poliție din două sectoare diferite ale Bucureștiului s-au mobilizat pentru a proteja victima și a prinde agresorul. Deci acest sistem și-a dovedit eficiența.
Explicații clare, șanse de reușită mai mari
Acest sistem-pilot urmează să fie pus în aplicare în alte 19 județe ale țării. Credeți că se va întâmpla acest lucru,având în vedere rata mică de implementare?
S-ar putea să ni se spună de către legiuitorii noștri că sistemul nu este eficient, mai ales că s-au investit atât de multe resurse în el. De aceea, noi, societatea civilă și furnizorii privați de servicii sociale pentru victime, milităm să se facă campanii de conștientizare. Victima care refuză montarea dispozitivului trebuie să o facă în cunoștință de cauză, să știe care este scopul acelui sistem. Dacă polițistul o va întreba: „Sunteți de acord ca, pentru protecția sporită a dumneavoastră și pentru a putea monitoriza dacă agresorul respectă ordinul de protecție, să dețineți un simplu telefon pe care trebuie doar să îl încărcați din când în când și să îl purtați mereu cu dumneavoastră?“, atunci șansele să accepte acest sistem sunt mai mari. Deși statisticile arată că anual crește numărul intervențiilor făcute de polițiști la cazurile de violență, precum și cel al ordinelor de protecție provizorii emise de polițiștii și al ordinelor de protecție emise de judecător, nu se promovează sistemul acesta de protecție. Sistemul de monitorizare prin care victimele sunt protejate și-a dovedit eficiența până acum, deoarece în toate cazurile în care s-a implementat nicio femeie care purta dispozitivul nu a fost agresată.
Dar acest sistem poate fi folosit și pentru protejarea victimelor minore?
Sigur că da. Minorul, dacă este victimă și se află sub protecție, poate beneficia de monitorizare electronică. De asemenea, minorul, dacă este agresor și împotriva lui se dispune un ordine de protecție, poate fi supus monitorizării prin brățară electronică.
Sursă foto: Shutterstock
Se încarcă comentariile...
