Cum își fură statul român singur căciula. Factura plătită pentru că nu suntem capabili să schimbăm o lege din 1968
0România are aceeași organizare administrativă de pe vremea lui Nicolae Ceaușescu, dar la trei decenii după Revoluție niciun partid nu a avut suficientă voință politică pentru a o reforma. Politologul Cristian Pîrvulescu explică de ce această reformă, cerută insistent și de mediul de afaceri, nu mai poate aștepta și ce beneficii ar aduce.
În 1968, fostul dictator Nicolae Ceaușescu, văzut ca un adevărat reformist pe atunci, schimba organizarea administrativă a României, răspunzând într-o anumită măsură nevoilor vremurilor.
Numai că anii au trecut, iar la 56 de ani de atunci și la 35 de la Revoluție, deși toate partidele s-au succedat la putere, niciunul nu a găsit suficientă voință politică pentru a o adapta vremurilor.
Cristian Pîrvulescu a vorbit cu „Adevărul” despre acest subiect, dintr-o dublă perspectivă, cea a politologului și a sociologului. În opinia sa, reforma administrativă, care ar implica reorganizarea administrativă a țării, ar aduce o mulțime de beneficii, inclusiv de ordin economic și ar răspunde necesităților secolului al XXI-lea. Actuala organizare, actualul sistem, și-a dovedit limitele și nu mai este funcțional - consideră Pîrvulescu.
De altfel, inclusiv ministrul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei, Adrian Veştea, spunea recent, la o conferinţă de presă, că financiar, dar și administrativ, vechiul sistem nu se mai poate susține și că sute de orașe și mii de comune nu pot face față costurilor de funcționare din cauza veniturilor locale insuficiente. Acestea sunt veritabile găuri negre pentru bugetul național și contribuie într-o măsură la deficitul bugetar care se înregistrează an de an.
Prea multe orașe și comune
Cristian Pîrvulescu consideră că avem prea multe comune și prea multe orașe și că singura soluție ar fi comasarea lor.
„Avem prea multe comune, prea multe localități, nu numai orașe. Ministerul Dezvoltării a făcut în 2020 o analiză a gradului de sustenabilitate a localităților din România. Și din cele 3.600 de unități administrativ territoriale, care înseamnă și județe, și orașe, și comune, doar o parte aveau posibilitatea să se autosusțină”, spune Pîrvulescu.
Iar dacă cea mai mare parte a comunelor și a satelor nu mai au bani pentru a-și plăti primarii, consilierii locali și pentru alte cheltuieli administrative, automat ele sunt o povară pentru stat.
„Ceea ce nu înțeleg oamenii este că nu înseamnă că îi mut pe oameni din comună, înseamnă că administrația acelei localități nu are sens. Că așa cum am o comună cu 10 sate, pot să am o comună cu 20 de sate”, mai spune el.
Condamnați la subdezvoltare
Problema este că aceste localități sunt condamnate la subdezvoltare, pentru că statul nu are suficienți bani. Multe dintre ele sunt îmbătrânite, iar populația a scăzut prin migrarea tinerilor spre marile orașe sau înspre alte țări, pentru a-și construi un viitor. Asta înseamnă că ele nu vor reuși să obțină finanțări pentru proiectele necesare și vor rămâne practic încremenite în timp.
„E clar că este o problemă economică, de resurse și de finanțare. Dacă nu am bani, cine împrumută o comună cu 2.000 de locuitori sau 3.000 de locuitori, majoritatea pensionari, ca să-și dezvolte servcii publice? Nimeni. Pe piață nimeni nu va lua în serios o asemenea comună. Ca urmare va depinde într-una de buget, nu va putea niciodată să se dezvolte, nu vor fi niciodată stimulați să devină inventivi, iar noi vom suporta toți această situație pentru că va trebui să finanțăm în continuare de-a pururea ineficiența acestei administrații”, adaugă el.
În total, spune Cristian Pîrvulescu, ar fi vorba de zeci de miliarde de lei anual, în condițiile în care cheltuielile fiecărei comune și a fiecărui oraș depășesc milioane sau chiar zeci de milioane, de la caz la caz.
„Vorbim în total de zeci de miliarde de lei. O comună de genul ăsta poate înseamnă cheltuieli și de 50 milioane de lei pe an, peentru că e un întreg aparat administrativ care trebuie să fie sprijinit”, mai afirmă el.
Regionalizarea, o soluție pentru rezolvarea problemei
Însă nu doar comunele ar trebui comasate, ci și județele. Așa s-ar ajunge la rezolvarea unei alte probleme - regionalizarea - despre care de asemenea s-a vorbit enorm, dar pentru care nu s-au făcut niciun fel de pași concreți.
Prin comasarea unor județe și regionalizare s-ar obține o serie de beneficii. În primul rând, bugetul național ar fi degrevat de o serie de cheltuieli pe care le are cu administrațiile județene, de cele mai multe ori inutile. Și aici s-ar vorbi de economii importante la bugetul de stat, bani care ar putea fi dirijați spre proiecte importante.
„Regionalizarea crește nivelul de competență. Și întrebarea e: fac regionalizare păstrând județele sau nu? Probabil că e mult mai eficient să desființăm județele, să comasăm de exemplu patru județe într-un județ, pentru că problema e să am de exemplu un milion de contribuabili care să-mi poată asigura sumele necesare pentru a putea să am politici serioase”, mai spune Pîrvulescu.
El dă ca exemplu Bucureștiul, unde primarii de sector au ajuns să aibă la dispoziție bani pentru propriile proiecte, lucru de neimaginat în trecut.
„Uitați-vă în București, un primar de sector poate să-și permită să construiască un pasaj suprateran sau subteran. Acum 14 ani nu-și puteau permite așa ceva. Inclusiv la nivelul sectorului 5 există bani pentru că există contribuabili”, explică el.
Mai departe, în România există județe în care doar câteva zeci de mii de persoane au locuri de muncă și contribuie la bugetele județene și locale. Or, comasarea acestor județe, câte patru sau cinci în unul singur, ar schimba întreaga perspectivă.
„În țară sunt județe care au un număr de contribuabili de câteva zeci de mii de oameni. În schimb, ai nevoie de un număr de un milion de contribuabili pentru a avea o unitate administrativ-teritorială capabilă să gestioneze politicile regionale. Deci iată un motiv pentru care București se dezvoltă și să urmăriți orașele mari, Cluj, Brașov, Oradea, Timișoara, care și-au dezvoltat și hiperlandul lor și să vedeți că vă apropiați de 500.000 de oameni. Cumva, această dezvoltare e direct dependentă de numărul populației”, adaugă Pîrvulescu.
Dar asta nu ar fi tot. Prin apariția regiunilor, noile entități ar obține acces mai facil la finanțare externă, fie că e vorba de fonduri europene nerambursabile sau de împrumuturi punctuale, pentru anumite proiecte care bat pasul pe loc.
Cine se opune și ce e de făcut
Timp de 35 de ani, deși au existat numeroase propuneri și idei, niciunul dintre partidele care s-au succedat la conducerea țării nu a fost capabil să treacă la reforma administrativă efectivă - deși formal, toate au susținut-o. La fel se întâmplă și astăzi, dar fiecare zi pierdută înseamnă cheltuieli inutile și fonduri europene pierdute.
Opozanții acestei idei sunt de cele mai multe ori primarii de sate, comune, orășele, consilierii, politicienii locali din toate partidele, funcționarii administrativi în general, care și-ar pierde beneficiile.
Cristian Pîrvulescu propune modelul polonez, care ar putea rezolva această problemă. „Am putea prelua modelul polonez din 1998, când imediat după câștigarea algerilor cei care au câștigat au făcut reforma, fără ca cineva să mai aibă timp să se opună”, spune el.
Există totuși și un impediment serios.
„Ar trebui schimbat articolul 3 din Constituție care privește organizarea administrativă. Dar nu în ceea ce privește desființarea comunelor, ci doar în ceea ce privește regionalizarea. Comasarea comunelor se poate face prin lege. Ele nu au o protecție personală. Județele sunt prevăzute în Constituție. În Constituție nu scrie că România e împărțită în 42 de județe. Scrie că e împărțită în județe. Deci până la urmă pot să folosesc aceeași unitate, dar într-un județ se introduc patru județe”, încheie Cristian Pîrvulescu.
Mediul de afaceri cere reorganizarea
Mediul de afaceri din România, prin Camera de Comerț și Industrie a României, a cerut reorganizarea administrativ-teritorială a României, astfel încât România să aibă 15 județe, o comună - peste 5.000 de locuitori și un oraș - peste 10.000 de locuitori.
Actualul sistem, unul extrem de fragmentat, datează încă din 1968 și este considerat de mulți economiști și sociologi una dintre cauzele decalajelor și ale infrastructurii precare. Afirmațiile lor au fost susținute de mediul politic, însă chiar dacă toată lumea a vorbit despre necesitatea unei reforme teritoriale, până în acest moment nu există nici o inițiativă concretă guvernamentală sau parlamentară.
Se încarcă comentariile...
