Drogurile în școli, subiect de securitate naţională. Ce spun experții
0Subiectul consumului de droguri în rândul tinerilor va fi inclus pe ordinea de zi a următoarei ședințe a Consiliului Suprem de Apărare a Ţării, a anunțat președintele Klaus Iohannis, însă experții atrag atenția că nu consumul ar trebui să fie un subiect de dezbatere pentru CSAT, ci traficul și distribuția de stupefiante. Aceștia explică și ce măsuri ar trebui luate.
„Am decis să includ pe ordinea de zi a următoarei şedinţe a Consiliului Suprem de Apărare a Ţării acest subiect. Efectele, amploarea, provocările societale ale consumului de droguri, mai ales de la vârste fragede şi în şcoli, sunt o provocare serioasă la adresa siguranţei individuale şi naţionale. În acelaşi timp, vreau să subliniez importanţa comportamentelor preventive şi responsabile. Este crucial ca tinerele generaţii să înţeleagă încă de la o vârstă fragedă pericolele şi consecinţele dramatice ale consumului de droguri, alcool şi tutun”, a declarat ieri președintele României.
Fenomenul consumului de droguri în rândul tinerilor este unul alarmant, a mai spus președintele, și există un interes crescut pentru a încerca să găsim soluții de combatere a flagelului.
Unicul subiect demn de CSAT: traficul și distribuția
CSAT – sub patronajul președintelui – reunește la aceeași masă miniștri din zone strategice, care sunt îndeosebi legați de securitatea națională. „Dacă ar fi să întorc declarația și să mă uit la sintagma – consumul de droguri în rândul populației tinere – devenit subiect de securitate și de apărare națională, nu mi se pare cea mai bună idee, ca să fiu politicos. Pentru că duce într-o zonă disproporționată la realitate conversația cu privire la consum și consumatori acolo unde, de fapt, unicul subiect compatibil cu CSAT sunt traficul și distribuția de substanțe de mare risc”, a comentat pentru „Adevărul” dr. Gabriel Diaconu, medic primar psihiatru, consilierul ministrului Sănătății.
Cât privește traficul și distribuția substanțelor de mare risc, admite Diaconu, da, România începe să aibă o veritabilă problemă, din mai multe motive: „Adică, acolo unde la nivel global sunt mici succese de etapă în privința întreruperii traficului, evident, manufacturierii și comercianții se orientează spre piețe noi, acolo unde există breșe de vulnerabilitate. De aceea, subiectul este compatibil cu CSAT. Dar, repet, nu cât privește consumul, pentru că aceasta este cu totul altă discuție”, explică medicul psihiatru.
Despre persoanele dependente de droguri, acesta spune că ar trebui să înțelegem că vorbim despre persoane bolnave. Dependența este o boală cronică, afirmă medicul psihiatru, definită de episoade și recăderi. Și dacă cineva este abstinent un an, doi sau 40 de ani, acesta nu este un indicator de vindecare, ci unul de reziliență, atrage atenția dr. Gabriel Diaconu: „Dependențele nu se vindecă în sensul în care majoritatea dependenților – chiar și când păstrează abstinența pentru tot restul vieții – rămân vulnerabili la substanță”, punctează medicul.
Cine sunt cei care ajung la psihiatru
Majoritatea zdrobitoare a pacienților pe care medicii psihiatri îi văd în cabinetele de psihiatrie sunt persoane care și-au început consumul experimental, în grup. „Privind astăzi în urmă, față de acum 10 ani, vârsta de prim contact cu o substanță de uz recreațional a scăzut, în medie, cam cu trei ani. Deci, dacă acum 10 ani vedeam persoane care aveau un prim contact cu substanța la 16 ani, acum, a scăzut undeva în jurul vârstei de 13 ani. Și este un lucru care poate să fie observat și din diverse studii, sondaje sau mici anchete. Presiunea de grup a făcut ca astfel de contacte să aibă loc în mod repetat. Nu mai este o curiozitate recreațională în multe dintre povești, ci este un laitmotiv de socializare”, explică medicul.
Numărul persoanelor care consumă ocazional a crescut, adaugă el, la fel și al celor cu tulburări ale stării de sănătate din pricina consumului, chiar dacă nu proporțional. „Am să risc să fiu profund dezagreabil și nepopular pe acest subiect. Însă, consum recreațional de substanțe nu este totuna cu abuz și dependență. Sunt multe substanțe de uz recreațional care circulă pe piață și care sunt cauze de complicații medicale uneori severe și amenințătoare de viață la limită și care nu sunt adictogene. Adică nu conțin intrinsec un mecanism de dependență biologic. Dar consumate repetat social, ajung să fie în mod secundar adictogene”, subliniază expertul un alt aspect al problemei consumului de droguri.
Canabisul, de exemplu, nu poate fi comparativ din punct de vedere al gradului de adicție cu opioidele, acestea din urmă fiind foarte înalt adictogene, mai spune Diaconu: „Opioidele continuă să fie o problemă peste Ocean unde au dificultăți în controlarea fenomenului din punct de vedere medicale. Ce poate să facă CSAT este cel mult să creeze o strategie de filtru la granițe în ceea ce privește prezența pe teritoriul românesc a unor cantități de multe ori copioase de substanță. Acum ceva vreme dormeam pe o ureche pentru că drogurile intrau și plecau din România, dar acum nu mai pleacă, și când ai substanță pe teritoriul României, cine a cumpărat-o trebuie să o vândă”, atrage atenția Diaconu.
Cum poate ajuta educația
În context, educația poate fi un proiect de țară prin care folosind mai mult decât beletristică și poezie să crești gradul de conștiință al unei generații în privința sănătății și a responsabilității alegerilor de sănătate ale unui individ, mai spune medicul psihiatru. Programele de sănătate care ar putea să facă o diferență scalată – adică nici prea mult, nici prea puțin în raport cu nevoile pacientului – la dimensiunea problemei în România au nevoie să devină diverse, atrage atenția medicul. „Să crești numărul de paturi poate să rezolve o parte din consecințe. Pentru că parte din complicația pe care o aduce consumul nereglementat de substanțe creează niște uși rotante în sistem. Unii consumatori sunt luați, tratați pentru o perioadă, se rup de ecosistemul lor, după care reintră în el, și din ce în ce mai grav, cu din ce în ce mai multe consecințe medicale”, mai menționează Diaconu.
Dacă nu înțelegi ciclurile de abuz-recădere nu ai cum să intervii în fenomen: „Un lucru larg neînțeles de populație este că nu există persoane dependente de substanțe care vor să fie dependente. Nimeni nu vrea să fie dependent. Dependența este o suferință, nu un lux. Ea obligă patologic omul să consume și când el nu vrea. Ea împinge omul în situații de mare risc, acolo unde el e pe un drum cu sens unic, fără alternative. Drept urmare, un program, în mod firesc, ar trebui să introducă alternative. (…) Ca medic – și e o părere personală – eu nu mă pot reconcilia cu faptul că după ce suntem o țară sărmană în privința infrastructurii de sănătate, după ce că avem un fenomen în creștere, mai suntem și o piață junk de substanțe de uz recreațional. Ce ajunge la copilul de la școală, ce ajunge la petrecerea de la festival sunt mizerii capabile să facă ravagii în sistemul nervos al utilizatorilor. Or, asta nu o poți rezolva decât schimbând filosofia prin care te uiți la consum, respectiv locuri sigure, acces la testarea farmacologică și ofertă de servicii medicale”, atrage atenția medicul.
Ce spune reprezentantul părinților
Iulian Cristache, președintele Federației Naționale a Asociațiilor de Părinți, consideră că problema drogurilor a căpătat o asemenea amploare încât se justifică discutarea ei în CSAT: „Dacă ne uităm pe cifrele alarmante de la Agenția Națională Antidrog, cred că putem gândi că ar fi de discutat acest subiect în CSAT pentru că vorbim de atentat la siguranța națională. Atât timp cât în grupa de vârstă 14-34 de ani ai 18% consumatori, e clar că există un mare pericol. Nu te joci. Acum, nu știu ce va rezolva CSAT, pentru că trebuie finanțate instituțiile statului care să-și facă datoria. Pentru că noi avem consumatori, dar, n-avem dealeri. În primul rând n-ar trebui să ne uităm înspre consumatori și înspre familie. Nu așa vom avea stop pe consumul de droguri, pentru că flagelul este așa de puternic și sunt interese așa de mari încât este imposibil”, afirmă Cristache.
Exemplu personal
Medicul Gabriel Diaconu este tatăl a trei copii, dintre care cel mare este adolescent. Întrebat în ce fel a abordat problema drogurilor cu băiatul cel mare, dr. Diaconu a răspuns: „Am vorbit cu el și nu o singură dată. În primul rând despre motorul curiozității. I-am spus ce mi-a spus mie tata când eram copil: doar pentru că trăiești printre lupi, asta nu te obligă să urli ca ei. Am căutat să-i sădesc fiului meu libertatea de a spune nu presiunii grupului. Și am cu el discuții de când era mic despre cum crește exponențial prostia în grup. Pentru că într-un grup de 3, de 5 sau 7 puști, dacă ai un singur prost care la un moment dat vrea să creeze o competiție de cine fuge pe roșu în fața mașinii e mai șmecher, e un coeficient mic de prostie, admițând că grupul are coeziune și poate să corecteze prostia. Dar dacă mai au un prost, nu se păstrează scorul liniar, ci se ridică la pătrat presiunea. Deci, la un grup de 7 dacă ai un teribilist, nu e mare brânză, dacă ai doi, este teribilism la pătrat. Și e important să ai o metrică a prostiei. Când ești copil și adolescent, e foarte importantă asocierea cu oameni în lucruri pe care le fac. Sunt lecții de viață pe care eu le dau copilului încă de pe la 7-8 ani, conștient fiind că se va afla în fața tentației, că intră într-o generație în care substanțele sunt privite ca mai acceptabile și că nu va avea suficientă reziliență să spună nu tot timpul. Motiv pentru care i-am spus că admițând că va folosi o substanță de uz recreațional, singura mea șansă ca părinte este dacă vorbește cu mine. Dacă vine momentul la care este covârșit, am nevoie să-mi spună”, conchide părintele.
Se încarcă comentariile...
