De ce nu avem o școală ca afară. Modelul finlandez vs modelul românesc. Profesor: „Am pierdut și ultimul tren”
0Sistemul de învățământ finlandez este cel mai performant din Europa, devenind, totodată, un reper mondial în ceea ce privește educația. La polul opus se află România, unde, potrivit ultimelor testări PISA, analfabetismul funcțional s-a extins și a ajuns fenomen național.
De ce nu avem și noi o școală ca-n afară? Pentru că sistemul de învățământ românesc este blocat în paradigme comuniste, învechite, metodele de predare și de evaluare sunt arhaice, iar dascălii sunt din ce în ce mai puțini și din ce în ce mai slab pregătiți, au declarat pentru „Adevărul” experții în educație. În raport cu ei se situează elevii care sunt plictisiți, neinteresați și blazați. Nu sunt atrași de școală și nici nu ar avea cum. Căci multe lucruri pe care le învață nu mai au nici o relevanță în ziua de azi, au explicat și dascălii cu care am vorbit. Educația din România se scaldă într-o mediocritate cumplită și nu există nimeni care să ne smulgă din această mocirlă. Căci autoritățile, decidenții, cei care ar putea aduce o schimbare în sistem, ridică din umeri. În timp ce unii sunt neputincioși, mulți nu se implică din teamă dar și din comoditate. Nu vor să-și complice existența. Iar alții, și mai grav, ne aruncă doar praf în ochi.
Marian Staș: „Școala românească, blocată în paradigme comuniste”
Potrivit ultimelor date oficiale, rata analfabetismului funcțional din România ultimului deceniu s-a situat între 40 și 45%, iar față de anul 1994 a crescut chiar și cu 400-500%. „Copiii din ziua de azi citesc, dar nu înțeleg ce citesc. Apoi, nu știu cum să folosească în viața de zi cu zi informațiile primite la școală”, a declarat pentru „Adevărul” prof. Andreia Bodea, directoarea Colegiului Național I.L.Caragiale din București. Dascălul consideră că educația din România ar putea fi salvată de o reformă bine gândită, bine structurată și bine implementată. „De educație este nevoie indiferent de competențele pe care le ai, indiferent că lucrezi, că ești patron, că ești medic, că ești profesor, că ești om de serviciu. Este nevoie de o educație în zona empatiei, în zona ecologiei, în zona civică. Educația este lucrul de care te lovești din secunda în care ai ieșit din casă până ai intrat în casă, indiferent cu cine interacționezi. Iar, din păcate, în această zonă am pierdut și ultimul tren”, consideră dascălul. De ce avem nevoie? „Avem nevoie să se construiască școli, în așa fel încât cât elevii să învețe într-un singur schimb, copiilor să le dăm o masă caldă, trebuie umblat la planurile cadru. Lumea se schimbă atât de repede încât ce gândim acum nu mai este valabil peste cinci ani. Dar noi am rămas ancorați într-un sistem de predare și de evaluare care nu mai este de actualitate. Nu mai merge la economie să predau despre motorul cu aburi, când copiii vorbesc despre criptomonede. Nu mai putem să ne prefacem că nu există inteligență artificială”, a mai precizat prof. Andreia Bodea.
Starea educației, un pericol la adresa siguranței naționale
Ca o comparație, secretul succesului înregistrat de sistemul de învățământ din Finlanda constă în importantele reforme educaționale implementate în urmă cu 40 de ani. Guvernul a hotărât atunci să „reseteze” sistemul și să abordeze o altă direcție, axată pe egalitatea de șanse pe care o oferă tuturor copiilor, indiferent de mediul socio-economic din care aceștia provin. În România însă, „starea educaţiei este o ameninţare directă la adresa siguranţei naţionale, deoarece absolvenţi inepţi produşi de şcoala de azi devin adulți inepţi ai României de mâine”, a precizat Marian Staș, specialist în educație. Acesta consideră că schimbarea paradigmei educației ar trebui să fie nu doar o prioritate pentru decidenți ci un proiect de țară care să ne smulgă, odată pentru totdeauna, din mediocritate.
În România se face școală pe stomacul gol
În Finlanda, nu există vreo școală care să nu ofere copiilor o masă caldă. „Foarte repede am observat că nu putem împărți copiii în săraci și cei care au mai mulți bani. Așa că de ce să nu servim prânzuri școlare pentru toți copiii, astfel încât niciunuia dintre ei să nu-i fie foame în timpul zilei de școală?”, a declarat Jouni Kangasniemi, consilier în Ministerul Educației din Finlanda. Însă, în timp ce elevii de acolo primesc un fel principal de mâncare, o varietate de salate, au lapte și apă la discreție, în dozatoare, elevii români mănâncă uneori doar mere. Iulian Sandu, directorul Școlii Profesionale Plugari, din județul Iași, a explicat că de vină pentru această situație ar fi lipsa banilor: „Nu au fost fonduri, nu a fost finanțare și am primit doar măr”.
În Finlanda, fiecare școală nu numai că oferă hrană copiilor, însă dispune și de spații special amenajate pentru servirea mesei. În școlile din România, elevii își mănâncă pachețelul pe bănci, printre caiete și cărți. Mai mult, spre deosebire de Finlanda, acolo unde copiii primesc doar mâncare sănătoasă, la noi mulți elevi au ajuns al spital cu toxiinfecții alimentare. Cel mai recent exemplu este cazul din septembrie de la Mehedinți acolo unde 121 de copii și adulți s-au prezentat la camera de urgență cu simptome specifice. Autoritățile locale au declanșat atunci chiar Planul Roșu de Urgență.
În țara nordică, acest program național a fost implementat acum 77 de ani, în timp ce în România anului 2024 încă bate pasul pe loc.
Conceptul de „meditații” nu există în Finlanda. La noi au devenit sistem de învățământ paralel
În România, sistemul de învățământ clasic este completat cu un sistem de învățământ paralel: cel al meditațiilor. Bianca Ivan, președinta Consiliului Național al Elevilor, a declarat pentru „Adevărul” că fenomenul meditațiilor este strâns legat de absenteismul care caracterizează educația de la noi. Eleva vorbește despre un cerc vicios pe care nimeni nu are curajul să-l distrugă. „Rata absenteismului școlar este mult mai mare față de cea care este prezentată în mod oficial. Iar acest absenteism duce la goluri profunde de cunoștințe. Este cumva evident că fără un ajutor suplimentar elevul nu are cum să recupereze din materia pierdută ani și ani la rând. Astfel că în preajma examenelor naționale se încearcă îngrășarea porcului în Ajun”, a explicat eleva.
Însă fenomenul meditațiilor are rădăcini mult mai adânci decât recuperarea în sine a unei materii. Există situații când părinții înșiși pun presiune pe copii și încep pregătirea în privat încă din clasa a treia sau a patra. „Apoi, să nu-i uităm pe acei profesori care predau la clasă în așa fel încât copiii să nu înțeleagă mare lucru și să fie nevoiți să solicite pregătire suplimentară pentru a nu rămâne corijenți”, au declarat pentru „Adevărul” părinții cu care am vorbit. Spre deosebire de țara noastră, în Finlanda nu există nici măcar conceptul de meditații. Motivul îl explică experții de acolo „Ar fi o problemă destul de mare dacă am auzi, de exemplu, că un profesor care îi învață pe copii în școală le dă acelorași copii niște lecții suplimentare și câștigă niște bani în plus pentru asta. Nu este codul nostru moral sau etic”, a declarat pentru jurnaliștii stirilor ProTv Ari Pokka, expert în educația finlandeză.
Educația în România nu privește înainte, spre viitor, ci mereu peste umăr, în trecut. De mai bine de 30 de ani batem pasul pe loc, blocați în paradigme, ideologii și mentalități de stat rupt din Evul Mediu, consideră experții. Și mai trist este faptul că de aici, de jos, de pe fundul celei mai întunecate prăpăstii în care pare că am căzut, nici măcar cerul nu se mai vede - acea speranță că cineva va face ceva pentru copiii noștri - a murit și ea demult.
Se încarcă comentariile...
