Bursele Erasmus aduc Europa la noi. Cât de atractivă e România pentru studenții străini
0În căutarea experiențelor culturale, dar și a formării profesionale, mulți tineri studenți străini aleg să vină în România.
Erasmus, un program care deschide granițele țărilor pentru studenți, reprezintă noi oportunități de învățare, înțelegerea altor culturi și noi experiențe esențiale pentru formarea unui tânăr aflat în învățământul universitar și preuniversitar. „Weekend Adevărul“ a discutat cu Utamy Sri, originară din Indonezia și studentă în Turcia, despre ce a determinat-o să ajungă și în România, cu ce dificultăți s-a confruntat atunci când a venit într-o țară despre care nu știa prea multe, dar și cât de important este sprijinul altor studenți din România în timpul procesului de acomodare, învățare și experimentare.
O primă lecție din Indonezia pentru români
Am cunoscut-o pe Utamy la sfârșitul lunii noiembrie, când temperaturile începuseră să scadă vertiginos. În încercarea de a ne încălzi și a discuta într-o atmosferă confortabilă, ne-am întâlnit la o cafenea cu un decor puțin neobișnuit – multe plante ce îți ofereau o senzație de liniște, pace, luminozitate și... viață, un mediu mai apropiat de cel din țara ei natală. Zâmbitoare, senină și puțin înfrigurată, Utamy ne-a mărturisit că nu se aștepta să fie atât de frig în România, de aceea nici nu își luase în bagaj hainele potrivite, însă s-a adaptat din mers, iar frigul nu i-a alterat dorința de a cunoaște, a explora și a înțelege noul mediu în care sosise de aproape două luni. Ochii ei căprui, ce emanau o curiozitate acaparatoare împletită cu un entuziasm de nestăvilit, cuprindeau parcă toată camera odată. Totul părea minunat și demn de a fi observat, înțeles și apreciat prin ochii indonezienei care venise să acumuleze cunoștințe și să cunoască un popor străin. Deja învățasem prima lecție de la tânăra cu zâmbet de copil curios: contează perspectiva asupra lucrurilor, iar uneori frumosul se ascunde chiar sub nasul nostru. Mai întâi, am vrut să aflăm care este povestea lui Utamy: cum a ajuns în Turcia și de ce a vrut să vină în România.
Născută în Purwokerto, Provincia Java Centrală, Indonezia, Utamy Sri a ajuns să studieze în Turcia, prin intermediul unei burse școlare, Geologia – domeniul de care s-a îndrăgostit încă din timpul liceului, atunci când s-a alăturat Clubului de Științe ale Pământului. Deși aplicase la mai multe facultăți din diferite țări și fusese acceptată chiar și la una din orașul ei natal, gândul că va studia Biologia în orașul pe care îl știa atât de bine nu i-a surâs, mai ales că Geologia era marea ei pasiune. Astfel, a ajuns în Turcia, unde fusese acceptată la facultatea pe care și-o dorea. Încă de la început părinții au sprijinit-o, chiar dacă urma să studieze la aproape 10.000 de kilometri distanță. „La facultatea din Turcia ni s-a prezentat acest program, Erasmus, și, cum există un parteneriat cu cea din România, m-am gândit să încerc. M-am documentat pe internet despre Universitatea din București și Facultatea de Geologie și Geofizică și am observat că au un conținut de calitate, dar și asociații de studenți. Am vrut să am parte de această experiență, dar și să dobândesc foarte multe informați la facultatea din România pentru că acesta este ultimul meu an de studiu, al IV-lea, și vreau să îmi creez relații în România înainte de absolvire, atât cu alți studenți, cât și cu profesori. Cred că acest lucru este unul bun pentru cariera mea de după terminarea facultății“, ne-a explicat Utamy.
În ceea ce privește procesul de documentare, internetul i-a fost o ustensilă de bază: atât site-urile universității și cel al facultății (în limba engleză), cât și rețeaua LinkedIn, de unde a aflat faptul că profesorii pe care urma să îi aibă lucrează pentru companii mari. Totodată, și faptul că Bucureștiul este un oraș mare a fost un punct forte, întrucât, așa cum ne-a mărturisit râzând, îi plac orașele mari, aglomerate. Chiar dacă nu avea prieteni sau cunoștințe care să fi avut o astfel de experiență în România și chiar dacă nu știa prea multe despre țara noastră, Utamy nu s-a descurajat ci, dimpotrivă, a vrut să afle mai multe despre țara care avea să îi fie un temporar „acasă“ timp de aproximativ cinci luni: „M-am uitat la multe videoclipuri despre România în limba română, dar nu prea am găsit videoclipuri în limba engleză ale unor studenți care să fi studiat aici, doar ale unor studenți turci, destul de puțini și ei. Pur și simplu am vrut să trăiesc această experiență de a studia în România și m-am gândit că de restul mă voi ocupa pe parcurs“.
Primii pași spre România
Odată ce a fost acceptată în programul Erasmus, Utamy, alături de coordonatorul ei de la facultate, a început să își alcătuiască programa de cursuri pe care să le urmeze în România și care își aveau echivalentul și în Turcia. Primise undă verde pentru alegerile pe care le făcuse, dar odată ajunsă în țara noastră, a descoperit că, de fapt, practic, nu putea să urmeze anumite cursuri din cele care îi fuseseră aprobate în lista inițială. „Am vorbit cu profesorul meu din Turcia și m-a ajutat să primesc din nou aprobarea pentru cursurile inițiale pe care mi le doream“, ne-a mai explicat Utamy.
De asemenea, și în privința cazării a trebuit să pună lucrurile la punct și să depună actele necesare dinainte de a venit în țara noastră, iar cei de la Asociația Studenților Erasmus i-au fost de ajutor. A ales să locuiască la cămin, unul dintre avantajele acestei opțiuni fiind prețul mai redus. Odată ajunsă în România, a fost ajutată de voluntarii de la International Students Bucharest (ISB) să ajungă la cămin – a fost repartizată în căminele „Leu“ C – și să se instaleze acolo. „În Turcia locuiam patru persoane într-o singură cameră, dar aici locuiesc singură într-o cameră de două persoane. E mult mai bine așa!“, ne-a mărturisit Utamy râzând. „Este bine să ai propriul tău spațiu și intimitate și când vrei să studiezi o poți face fără să deranjezi pe nimeni“, a mai continuat aceasta. Încă de la început, unul dintre lucrurile care au ajutat-o să nu se simtă într-un loc chiar cu totul străin a fost faptul că a putut să gătească rețetele bazate pe orez pe care le-a învățat de la mama ei în Indonezia. „În fiecare zi gătesc orez după ce vin de la cursuri, este o bucătărie pe etaj și uneori ne mai dispar lucrurile din frigider. Veșnica problemă a studenților!“, ne-a mai povestit Utamy amuzată.
Studenții, imaginea României peste hotare
Chiar dacă inițial auzise și citise despre români că nu sunt tocmai drăguți și simpatici, experiența de la Facultatea de Geologie și Geofizică, dar nu numai, a determinat-o pe Utamy să își schimbe părerea, chiar dacă prima interacțiune mai lungă pe care a avut-o cu un român s-a dovedit a fi una nu tocmai plăcută și a făcut-o să se îngrijoreze: „Am mers în mall să îmi cumpăr o cartelă pentru telefon, iar vânzătorul nu prea a vorbit cu mine, era tăcut, nu zâmbea. Deja mă gândeam la cum va fi în facultate, dacă așa se vor comporta oamenii și acolo“. Mai târziu, odată ce a ajuns la cămin, a observat că până și oamenii de la pază și femeile de serviciu sunt foarte drăguți cu ea, chiar dacă nu știau limba engleză.
„Majoritatea cursurilor sunt în engleză. De fapt, ar trebui să fie în română, dar profesorii au decis să vorbească în engleză pentru că și ceilalți studenți români știu această limbă. Uneori, când nu știu ei un anumit cuvânt, profesorul îl traduce și în română. Totuși, am două-trei cursuri exclusiv în limba română și nu știu deloc limba“, ne-a povestit Utamy. În acest ultim caz, profesorii i-au sugerat să nu vină la cursuri ținând cont să nu înțelege limba și i-au dat anumite teme sau proiecte în engleză îndemnând-o să le ceară ajutorul dacă are nevoie. Și colegii s-au dovedit a fi foarte săritori și o ajută de fiecare dată când nu înțelege anumite concepte sau când limba română îi dă de furcă: „Colegii sunt foarte drăguți și mereu mă întreabă dacă sunt ok, dacă înțeleg și îmi scriu pe WhatsApp. Toți sunt foarte săritori“.
Aproape bucureșteancă
Să locuiești într-o cultură diferită, despre care știi foarte puține informații, poate fi dificil pentru oricine, însă Utamy ne-a mărturisit, între două guri de Matcha (băutură asiatică), că asociațiile studențești din România au ajutat-o foarte mult să cunoască noua cultură, să o înțeleagă și chiar să se obișnuiască cu anumite cutume. A participat la diverse evenimente pentru studenți, inclusiv pentru cei din programul Erasmus, dar și la excursii și drumeții, precum și vizite pe litoral, căci la momentul întâlnirii noastre tânăra indoneziană văzuse deja Constanța, Brașov, dar și Ambasada Indoneziei în București alături de care a participat la un eveniment cultural în Brașov împreună cu alți studenți indonezieni din oraș. Însă, inițial, a avut un șoc cultural prin care a navigat cu ajutorul unor studenți voluntari. Ceea ce a surprins-o pe tot parcursul șederii în România a fost vremea, mai ales că nu era obișnuită cu temperaturi atât de scăzute. Și la Universitate a avut o surpriză: „Mergeam pe holurile facultății în căutarea băii și am văzut semnul, dar când am intrat am dat peste un tip și am fost uimită să descopăr apoi că de fapt era o baie mixtă“, ne-a mărturisit puțin stânjenită. De asemenea, și de sistemul de transport în comun a fost surprinsă, căci inițial niște studenți șugubeți i-au spus că poate călători gratis cu autobuzul după orele 8-9 seara pentru că nu vin controlorii, însă abia mai târziu a aflat de fapt cum funcționează sistemul.
Chiar dacă pentru noi Bucureștiul pare un haos de necontrolat, pe Utamy a cucerit-o din prima clipă. Agitația și forfota o țin în mișcare, o determină să alerge de colo-colo, să se bucure de fiecare moment, să facă lucruri și să fie productivă, cu atât mai mult cu cât orarul de la facultatea din România este mult mai încărcat decât cel din Turcia, întrucât aici cunoștințele din domeniul Geologiei sunt predate într-un mod mai aprofundat. Deși apreciază și îi place foarte mult ce studiază aici și nivelul ridicat de informație care i se predă, recunoaște faptul că a surprins-o modul în care este organizat programul, atât de încărcat încât studenții nu au timp să mănânce nici prânzul, iar în pauzele de zece minute abia reușesc să ajungă de la o clasă la alta și, cu puțin noroc, să meargă și la baie.
Mâncarea, constanta de acasă
Tot din cauza programului încărcat nu mai are timp să facă anumite activități care în Turcia erau la ordinea zilei – exerciții fizice, fitness sau badminton –, însă plăcerea studiului aprofundat pe care îl face la Facultatea de Geologie și Geofizică depășește cu mult acest mic inconvenient temporar. Din cauza lipsei de timp și a faptului că nu sunt prea mulți studenți indonezieni în România, îi este dor de momentele petrecute alături de prietenii indonezieni, așa cum făcea în Turcia, când se adunau și găteau împreună, spuneau povești și își aminteau de meleagurile natale: „Câteodată mi-e dor de Indonezia“, ne-a mărturisit Utamy cu melancolie. Uneori își mai alină dorul de casă gătindu-și preparate tradiționale: „Încă nu am fost aici la un restaurant indonezian, însă găsesc în magazinele coreene și indiene ingredientele de care am nevoie și fac diverse rețete la cămin. Locuiesc deja de patru ani în altă țară, iar mâncarea nu este o problemă pentru mine, însă încă îi surprinde pe părinții mei. În Turcia m-am obișnuit să mănânc pâine de dimineață, iar când îi spun mamei că am mâncat pâine la micul dejun se supără puțin, căci noi suntem obișnuiți să mâncăm un bol mare de orez cu diferite ingrediente“.
Diferențele dintre acasă și țara adoptivă: mâncarea și comunitatea tinerilor
Am discutat cu Utamy și despre anumite obiceiuri care în Indonezia sunt normale, dar pentru români nu tocmai: „Acolo suntem obișnuiți cu mâncarea foarte picantă, dar aici ar putea părea puțin ciudat. În Indonezia, fenomenul de street food este foarte răspândit, chiar dacă mâncarea nu este una tocmai sănătoasă, și este ceva foarte normal, însă aici este destul de greu să găsesc alte feluri de mâncare în afară de patiserie“.
Dincolo de diferențele culinare, Utamy ne-a povestit și despre diferențele dintre tineri și modul în care interacționează, își petrec timpul și comunică. „Celor din generația mea le place foarte mult să facă o mulțime de poze și videoclipuri amuzante pentru TikTok, ceea ce aici ar putea părea ceva ciudat. În România, fac videoclipuri și poze când particip alături colegii mei sau studenții de la asociații la diverse activități și uneori mă întreb dacă nu cumva exagerez. Pur și simplu vreau să îmi fac cât mai multe amintiri aici“, ne-a explicat Utamy cu entuziasm.
Importanța comunității
Deși era de doar aproape două luni în România la momentul în care ne-am întâlnit, tânăra indoneziană deja își făcuse prieteni în rândul colegilor ei și studenților din cadrul asociațiilor, atât români, cât și străini. Ne-a povestit cu drag despre clipele petrecute la Brașov, alături de alți studenți indonezieni, însă regretă că nu a reușit să viziteze celebrele castele, căci excursia a fost de doar o zi. În schimb, în București, Calea Victoriei a cucerit-o prin arhitectura aparte, pe care nu de puține ori a surprins-o în videoclipurile și pozele postate pe rețelele de socializare. De asemenea, și Parcul „Regele Mihai I“ a fost unul memorabil pentru Utamy, mai ales datorită lacului Herăstrău și priveliștilor superbe. „Am vizitat și Grădina Botanică, care se află aproape de căminul meu. Când am venit în România, am aflat de pe internet că o scenă din serialul «Wednesday» a fost filmată în această grădină și am vrut să o văd. Am descoperit aici și câteva plante din Indonezia. Am fost și la Muzeul de Istorie pentru că îmi place să citesc și să aflu despre istoria locurilor. Sper să pot vizita și Palatul Parlamentului“.
După toate aceste experiențe, ne-a povestit și despre cum i se pare nivelul de trai din România comparativ cu cel din Indonezia și din Turcia: „Privind comparativ, este scump, însă când locuiești aici nu pare așa. De exemplu, când am mers la cumpărături și am luat tot ce aveam nevoie, dar nu neapărat tot ce îmi doream, mi s-a părut ok. Dar când am făcut conversia în lire turcești și rupii indoneziene, mi s-a părut foarte scump“, ne-a explicat aceasta. Totuși, bursa pe care o primește din Turcia și cea din programul Erasmus îi permit să trăiască în România având în vedere că prețul pe care îl plătește pe cazare este unul mai mic, însă dacă ar fi locuit într-un apartament știe că nu s-ar fi descurcat doar cu acești bani. Totodată, își dă seama că este un mare avantaj că nu trebuie să plătească utilitățile precum apa, căldura şi electricitatea. „Din acești bani pot face și diverse activități, însă acum nu îmi mai permite timpul“, ne-a mărturisit Utamy. Deja s-a obișnuit cu prețurile din România și știe unde găsește orez bun la un preț avantajos, precum și apă sau alte lucruri de care are nevoie.
Speranțe pentru viitor
În ceea ce privește facultatea, Utamy s-a obișnuit deja cu sistemul educațional din România. Până și clădirea Universității din București a impresionat-o, însă ceea ce a uimit-o a fost faptul că unele clase de laborator și cursuri sunt fie închise cu cheia, fie cu cifru, așa cum ne-a povestit puțin mirată. Cu zâmbetul pe buze și senină, Utamy ne-a prezentat ulterior sălile de curs, precum și pietrele și alte obiecte expuse pe holuri. Și, cu o sclipire în ochi plină de entuziasm, ne-a condus către holul Facultății de Litere, care se învecinează cu cea de Geologie, pentru a ne arăta ce a impresionat-o în această clădire încărcată de istorie: marele brad împodobit cu ocazia Crăciunului. Spre sfârșitul întâlnirii, ne-a mărturisit și care sunt speranțele ei pentru viitor, când va termina facultatea și va profesa în domeniul Geologiei: își dorește să își facă o frumoasă carieră în acest domeniu și să lucreze chiar în mai multe țări. Ieșind din facultate, acel spirit bucureștean al omului grăbit, într-o continuă fugă, dar şi acea agitație de care ne vorbise în prima întâlnire își puseseră deja amprenta pe tânăra Utamy Sri. Se grăbea să ajungă la seara filmelor de Crăciun organizată de studenții voluntari.
Daniela Albu, coordonator International Students Bucharest: „Sunt și cazuri în care birocrația este destul de greoaie și le provoacă dificultăți studenților Erasmus“
„Weekend Adevărul“ a discutat cu Daniela Albu, coordonator în cadrul International Students Bucharest (ISB), despre modul în care studenții români și internaționali îi sprijină pe cei care vin prin programul Erasmus în România, despre dificultățile pe care le întâmpină aceștia, dar și activitățile și evenimentele pe care le organizează asociația pentru a-i ajuta pe studenți să lege prietenii, să cunoască o nouă cultură și să nu se simtă singuri în România, chiar dacă sunt departe de casă.
„Weekend Adevărul“: Cum intrați în contact cu studenții Erasmus care au nevoie de ajutorul vostru?
Daniela Albu: La noi, totul se face pe bază de voluntariat, ne organizăm împreună, mergem prin cămine, vorbim cu studenții. De asemenea, și pe rețelele de socializare avem pagini pe care ne promovăm activitate și unde chiar ne mai contactează studenții internaționali sau străini. Pur și simplu totul se face cumva neoficial și natural, nu apelăm la anumite instituții sau organizații, deși suntem dispuși la colaborări. În cazul lui Utamy, am intrat în contact cu ea datorită unei prietene de-ale ei din Indonezia, de asemenea studentă în România. Deci totul se desfășoară în mod natural, prin viu grai.
Care este procesul prin care trec studenții Erasmus care vin în România și cum îi ajutați voi, ca asociație, pe parcursul acestuia?
Totul începe de când ajung în țară și depinde și de modul cum ajung. Noi încercăm să dăm de veste încă din vară despre ISB și astfel cei care au nevoie de ajutor apelează la noi să îi luăm de la aeroport sau să le explicăm traseul de la aeroport spre cămin. De obicei, au dificultăți la cazarea în cămine, care uneori le este oferită cu întârziere și unii dintre ei trebuie să își găsească altă cazare până când primesc loc la cămin. Nu pot face nimic dinainte pentru că mai întâi trebuie să ajungă în România pentru a dobândi actele necesare. Este un proces foarte complicat și anevoios pe parcursul căruia noi încercăm pe cât posibil să îi ajutăm. În echipa noastră sunt și studenți internaționali, care de asemenea îi îndrumă pe cei nou-veniți prin Erasmus, împărtășesc cu ei propria experiență și chiar se împrietenesc. Ulterior, după ce își găsesc cazare, începe aventura. Mai întâi, au un șoc cultural care diferă de la student la student: de la trafic, transportul în comun până la bunele maniere care sunt diferite față de cele din țările lor de proveniență. Mai ales în prima lună, octombrie, încercăm să organizăm evenimente în cadrul cărora să întâlnească și alți studenți internaționali astfel încât să se simtă într-o zonă de confort, comodă și să știe că nu sunt singuri și singurii care se confruntă cu anumite lucruri. În întâlnirile pe care le avem, încercăm să abordăm și teme sau subiecte mai serioase, inclusiv cea a șocului cultural: discutăm despre acest aspect, le cerem părerea, îi întrebăm care sunt greutățile lor și încercăm să le ușurăm adaptarea la cultura românească. Pe lângă acest lucru, avem și evenimente distractive în care și ei își pot exprima creativitatea, să se simtă confortabil, să discutăm și să ne împrietenim cu ei. Am observat că majoritatea studenților au dificultăți în ceea ce privește limba română, dar sunt deschiși să învețe și sunt foarte curioși. Pentru că nu stau foarte mult aici – de obicei, un semestru –, vor să absoarbă cât mai mult din cultura, limba și tot ce are legătura cu noua țară în care ei au ajuns.
Comunitatea departe de casă
Ce fel de alte evenimente organizați pentru ei?
Ca grup, avem viziunea de a crea nu doar evenimente distractive, ci și de a construi relații de prietenie unu la unu cu ei: îi invităm la o cafea, organizăm mese la noi acasă sau în cămine, ne organizăm în grupuri și mergem în cămine să ne jucăm diverse jocuri de societate cu ei. Vrem să investim în cei de lângă noi și în generațiile următoare. Noi spunem că suntem o a treia cultură, prima fiind cea din care vin ei, a doua, cea în care ajung, iar ISB-ul este cea care le cuprinde pe ambele.
De-a lungul timpului, ce dificultăți ai observat că întâmpină studenții Erasmus în România?
Unii dintre ei, care au plecat pentru prima dată de acasă, se confruntă cu dorul de casă. Unii studenți, chiar dacă vin doar un semestru în România, de sărbători merg acasă. În ceea ce privește partea relațională, unii studenți, în primele săptămâni de școală, nici nu ies din cămin pentru că poate le este greu să inițieze o prietenie cu cineva. De aceea, noi încercăm să fim prezenți cât mai mult în cămine, astfel încât ei să se simtă confortabil să ne abordeze, să se implice în grup sau comunitate, dar și să îi ajutăm atunci când se cazează, pentru că nu toate persoanele din administrație știu să vorbească limba engleză. De asemenea, unii studenți Erasmus au probleme și cu orarele de la facultate, fiind nevoiți să nu meargă la cursuri chiar și trei săptămâni până li s-a comunicat ce orar au în acel semestru, deci pierd mult din experiența aceasta de a fi student într-o ţară străină, de a face parte dintr-o comunitate încă de la început.
Și în privința birocrației româneşti? Studenții Erasmus beneficiază de aceleași drepturi precum cei români?
Sunt și cazuri în care birocrația este destul de greoaie și le provoacă dificultăți. Când vin în România, primesc legitimația de student internațional pentru a putea beneficia de reducere la transport, respectiv 90% la transportul feroviar. Însă, recent, am organizat o excursie la salină și am fost nevoiți să cumpărăm bilete din tren, căci în gara de unde urcaserăm acel operator feroviar nu avea casă de bilete. Controlorul ne-a spus că nu le poate vinde în tren bilete cu reducere studenților Erasmus pentru că aparatul pentru emis bilete înregistrează doar CNP-uri românești. De obicei, la ghișeele de la gară li se cer doar legitimațiile de studenți, însă în tren controlorul trebuie să adauge în sistem doar un grup de numere dintr-un CNP românesc. În cele din urmă, deși au aceleași drepturi ca studenții români, cei veniți cu Erasmus nu și-au putut cumpăra bilete cu reducere.
Dar cei care rămân aici, ce fac de obicei de Sărbători? Organizați anumite evenimente pentru și cu ei?
De obicei, da, organizăm, dar depinde și de context. Unii dintre ei, dacă știu din timp că urmează o sărbătoare, preferă să plece din oraș. În perioada Sărbătorilor am făcut un proiect special: mai multe familii au invitat câte un student la o masă în familie și au văzut ce înseamnă această tradiție în cultura română. Astfel, ei au văzut cum se sărbătorește Crăciunul în România și au văzut ce înseamnă această experiență culturală. Noi organizăm evenimente de Crăciun, Paște, Mărțișor, Ziua Recunoștinței... Încercăm pe cât posibil să îi facem să simtă că fac parte dintr-o comunitate și, în același timp, să vadă și cultura noastră. De asemenea, organizăm și excursii pentru ei, iar toamna și primăvara mergem cu ei în drumeții. De obicei, încercăm să facem excursii în orașe destul de aproape de București pentru că avem în vedere faptul că toate cheltuielile sunt suportate de studenții respectivi.
Mai conștiincioși
În ce aspecte vă cer ei ajutorul cel mai des?
Ne cer informații despre orașele în care vor să facă călătorii, locurile care sunt bune de vizitat în București, dar și despre limba română. Uneori facem și evenimente în care încercăm să îi învățăm câteva cuvinte și să le facem o introducere în cultura noastră. Îi ajutăm în tot procesul anevoios de stabilire la noi în țară, le explicăm valoarea banilor noștri, îi ajutăm la teme dacă este nevoie. Odată ce ne împrietenim cu ei, toate aceste lucruri vin natural și ei se simt confortabil să ne întrebe. Chiar recent m-a întrebat un student despre situațiile în care folosim „care“ sau „pe care“. În ceea ce privește examenele de la facultate, sunt mult mai conștiincioși decât studenții români, majoritatea excelează și iau note mari. Desigur, și ei trec prin frământările specifice anilor de studenție.
Menționai mai devreme șocul cultural pe care îl au studenții Erasmus când vin în România. Au fost și cazuri mai aparte?
Un student din Africa povestea în cadrul unui eveniment despre șocul cultural pe care l-a avut el în ceea ce privește culoarea pielii, fiindu-i greu să se adapteze aici. Un alt student a avut o experiență destul de grea și neplăcută: i s-a furat portofelul chiar când a ajuns în România. A fost ajutat și a răzbit în această încercare grea.
În cele din urmă, ce crezi că îi definește pe studenții Erasmus?
Curiozitatea și deschiderea. Sunt deschiși și vor să se împrietenească cu oamenii, să cunoască, să experimenteze. Datorită faptului că vin pentru o perioadă scurtă în România, nu pun o presiune mare pe ei înșiși, nu se lasă descurajați, pentru că știu că se vor întoarce în zona lor de confort, deci aici se bucură din plin de ceea ce trăiesc.
Foto: Shutterstock / Utamy Sri - arhiva personală
Se încarcă comentariile...
