Mărturia cutremurătoare a unui fost agent CIA despre cum a fost rănit la Moscova de un atac misterios

Fostul ofițer de operațiuni al CIA Marc Polymeropoulos, cu 26 de ani de carieră, care a participat la operațiuni contrateroriste în multiple zone de conflict, de la Bagdad la Kabul, relatează pentru „The Insider” lupta sa îndelungată cu sindromul Havana, dar și pentru a obține tratament și compensații de la guvernul SUA după ce s-a îmbolnăvit în cursul unei vizite în Rusia, în 2017.

Sindromul Havana a fost raportat prima dată de diplomații ambasadei SUA în Cuba FOTO PROFIMEDIA

Polymeropoulos a petrecut 10 zile la Moscova după care și-a petrecut următorii trei ani luptând pentru un diagnostic și alinarea suferinței fizice și psihologice.

„În toiul nopții, la un hotel de cinci stele din Moscova, la începutul lui decembrie 2017, m-am trezit tresărind. Camera se învârtea... și urechile îmi țiuiau. Dacă încercam să mă ridic mă prăbușeam. Simțeam că îmi vine să vomit concomitent cu o senzație de leșin. A fost înfricoșător și sufeream groaznic”.

„La Moscova, am experimentat pentru prima dată panică și neputință. Nu era nicio îndoială în mintea mea că se întâmpla ceva înfiorător”.

„Vertijul extrem s-a diminuat în următoarele câteva zile, deși am mai suferit un episod teribil la un renumit restaurant din Moscova, cunoscut elitei ruse. Am petrecut cea mai mare parte a ultimelor 36 de ore ale vizitei ghemuit în camera mea de hotel din Moscova, întrebându-mă ce naiba e în neregulă cu mine. Eram speriat, practic singur într-o țară ostilă”.

Pe atunci șef-adjunct de operațiuni al CIA pentru Europa și Eurasia Mission Center, Polymeropoulos supraveghea operațiuni clandestine ale CIA pe două continente. În calitate de specialist în Orientul Mijlociu, vizita la Moscova, prima pentru el, avea scopul a ceea ce CIA numește „familiarizare cu zona” și presupunea discuții cu ambasada și întâlniri cu oficiali guvernamentali ruși.

„Nu este Irak sau Sudan. Nu sunt deghizat, într-o casă sigură...Este o călătorie de afaceri. Voi purta costum”, i-a spus fostul agent CIA soției sale înainte de plecare.

Rușii au avut inițial obiecții, acuzând că vizita la Moscova ar fi din „motive operaționale”. Bănuiala rușilor i s-a părut ridicolă și lui și colegului care l-a însoțit, astfel că au ignorat-o.

Întors acasă, a consultat numeroși specialiști, de la neurologi la chiropracticieni și specialiști în durere, și a urmat numeroase terapii fizice, și medicamentoase – fără succes.

Singurul diagnostic primit în patru ani de investigații: nevralgia occipitală, drept explicație pentru migrenele zilnice, care nu cedau la niciun tratament.

„Abia în februarie 2021, după o lungă luptă cu CIA pentru a obține dreptul la îngrijire medicală corespunzătoare, Centrul Național de Excelență Intrepid (NICoE) al Centrului Național Militar Militar Walter Reed m-a diagnosticat cu o leziune cerebrală traumatică ușoară (TBI), despre care au constatat că a fost provocată de expunerea la un eveniment extern”.

Primul consult

Verdictul Biroului medical al CIA (OMS) a fost că simptomele sale nu sunt concordante cu „sindromul Havana”, atribuit la acea vreme unui „atac acustic” asupra diplomaților americani din Cuba. Aceștia erau tratați la Universitatea din Pennsylvania la recomandarea guvernului american.

Între timp, simptomele s-au înrăutățit, Polymeropoulos începând să sufere de „ceață mentală” și de pierderi ale vederii la distanță.

„Când m-am pensionat, în iulie 2019, nu puteam munci mai mult de trei sau patru ore fără să fiu lovit de violente dureri de cap... Eram un dezastru. Nu puteam să lucrez. Eram deprimat. A fost o perioadă îngrozitoare din viața mea. Și totuși, era doar începutul suferinței mele”.

Speranță, urmată de disperare

La intervenția unui director superior de operațiuni al CIA, la un an și jumătate de la călătoria la Moscova, a fost introdus în studiul de o săptămână pe care îl realiza Institutul Național de Sănătate (NIH) și care monitoriza declinul funcției cognitive în timp.

Între timp, scrie fostul agent CIA, „am aflat de alte cazuri ca al meu - ofițeri care au lucrat în Rusia și care au fost loviți de atacuri similare. Din punctul meu de vedere, părea că se întâmplă ceva îngrozitor personalului nostru de peste hotare”.

„Ofițerii superiori ai OMS, dar și unii membri ai conducerii CIA, insistau că eu pur și simplu inventez povestea pentru a obține un câștig financiar, că e o stratagemă pentru a primi compensații. Auzeam șoapte de genul: «Marc face asta pentru a-și umfla pensia»; «Marc avea o rană preexistentă»; «Este doar o isterie în masă».

„Am simțit cum crește în mine o furie pe care nu o mai simțisem până atunci. Eram rănit. Sufeream. Aveam nevoie de asistență medicală adecvată. Dar nu aveam cui să mă adresez”.

Ieșirea în presă

„A fost o decizie extraordinar de dificilă, având în vedere rolul meu anterior. Să te adresezi presei cu astfel de plângeri este o anatemă, chiar și la pensie, deoarece încalcă un cod nescris conform căruia mass-media nu este locul potrivit pentru a veni cu astfel de plângeri. Mi-a fost teamă că aș putea fi calificat ca fiind nebun sau instabil mintal. Totuși, am simțit că nu am de ales. Am vorbit cu Julia Ioffe, jurnalistă la Gentlemen's Quarterly (GQ) și un veritabil expert în Rusia.

Julia era citită în cercurile guvernamentale americane, întrucât era născută în Rusia, vorbea limba rusă, era neînfricată în reportajele sale și avea contacte incredibile în țară. Datorită expertizei sale, ea avea un public aproape de cult în cadrul Russia House - unitatea operațională a CIA dedicată monitorizării Rusiei - așa că am fost încrezător că era ce trebuie și că putea să-mi spună povestea”.

Publicat în octombrie 2020, articol a declanșat o furtună.

„Peste noapte, am trecut de la un ofițer de operațiuni superstar - unul dintre cei mai decorați din generația mea - la un paria. Am fost ostracizat. M-am simțit teribil de singur. Așa că, pe lângă durerile cauzate de durerile de cap, am început să sufăr și de o teribilă anxietate...Nu puteam să dorm. Nu puteam să mănânc. Eram măcinat de frică și neliniște în fiecare zi. Lipsa somnului mi-a amorțit simțurile”.

Articolul totuși a mișcat lucrurile în privința suferinzilor de sindrom Havana și. în particular, a atras atenția foștilor directori CIA care și-au exprimat deopotrivă furia și compasiunea.

„Este umilitor pentru agenție”; „Ce eșec de leadership”; „De ce naiba nu te-au trimis la doctor?”, au reacționat ei.

Tratamentul

„Ulterior, m-am întâlnit cu personalul Comitetului senatorial pentru informații (SSCI), și al Comitetului permanent pentru informații al Camerei (HPSCI), cele două organisme de supraveghere din Congres, și le-am relatat povestea mea de-a fir-a-păr. Am angajat un avocat proeminent, Mark Zaid, care a reprezentat numeroși membri ai comunității de informații. El a pledat pentru tratamentul meu. În cele din urmă, agenția a cedat, și am intrat în Programul ambulatoriu intensiv de o lună al Walter Reed/NICoE la mijlocul lunii ianuarie 2021 - la trei ani foarte lungi de când am fost rănit la Moscova”.

„Rutina mea zilnică de îngrijire poate să-mi ia mai multe ore zinic doar pentru a face față durerii, dar aceasta este realitatea mea și o accept. Învățarea meditației și a tehnicilor de respirație profundă a fost la fel de utilă ca și medicamentele pentru durerile mele de cap. Cred că cei care au lucrat cu mine de-a lungul anilor nu și-ar fi imaginat niciodată că aș ajunge să stau zilnic într-un scaun cu gravitație zero, folosind tehnici de biofeedback pentru a-mi regla respirația și ritmul cardiac”.

În raportul său de diagnostic scrie: „Leziuni cerebrale ușoare... Tulburare severă de somn...Tulburare de anxietate....Insomnie...Expunerea la dezastru, război sau alte ostilități...Dureri cervicale, dureri de cap cervicogene...nevralgie occipitală”.

„În 2021, guvernul american a lansat un apel de date în masă pentru a afla câți dintre angajații săi din întreaga lume suspectează că suferă de simptome compatibile cu Sindromul Havana, iar demersul ar fi avut ca rezultat revendicarea a aproape 1.000 de atacuri. Un grup de lucru guvernamental a «rezolvat» apoi majoritatea acestor cazuri, recunoscând în același timp că câteva zeci dintre ele - grupul inițial, în care am fost și eu inclus - erau mult mai greu de explicat”.

Concluzii

„În ciuda aparentei acceptări a realității de către CIA, la 1 martie 2023, Directorul Serviciului Național de Informații (DNI) a elaborat un memorandum atât în versiune clasificată, cât și neclasificată. Pe scurt, DNI aprecia că e «foarte puțin probabil ca un adversar străin să fie responsabil pentru incidentele anormale de sănătate».

În mai multe interviuri, am subliniat principiul noncontradicției al lui Aristotel, potrivit căruia contrariile nu pot fi simultan adevărate. Am primit despăgubiri pentru leziuni cerebrale suferite la Moscova, în timpul serviciului. Totuși, DNI afirmă că, de fapt, nu mi s-a întâmplat nimic”.

„Având în vedere succesul unor organizații precum Bellingcat în deconspirarea acțiunilor ilegale rusești în întreaga lume, am speranța că acest fir va da roade. Colegii mei pensionați, importanți experți în domeniul serviciilor secrete rusești, nu au nicio îndoială în privința a cine este vinovatul. Oficiali de rang înalt din cadrul serviciilor de informații americane le-au spus victimelor, în privat, că împărtășesc acest punct de vedere.

„Cred că povestea Sindromului Havana se găsește undeva adânc în dosarele restricționate ale serviciilor de informații rusești. Poate că într-o zi un agent sau un dezertor va aduce o astfel de documentație CIA. Sper că va exista o recompensă generoasă pentru cel care va alege această cale de acțiune”.