Arhivele comunismului: procesul prizonierilor români şi germani de la Chişinău, din 6-12 decembrie 1947 (II)

0
0

Oficiosul „Moldova Socialistă“ publica în fiecare zi depeşele expediate la Moscova în care erau redate cu lux de amănunte şedinţele de judecată publice, organizate „ca la carte“: cu martori şi audienţă asigurate, avocaţi loiali puterii, procurori şi judecători care ştiau că au misiunea de a-i trimite pe inculpaţi în gulag.

Regizat până la cele mai mici detalii, procesul a durat şapte zile, exact atât cât li s-a cerut organizatorilor. Puterea sovietică a prezentat opiniei publice doar informaţia convenabilă, dozând incidentele din timpul procesului. Inculpaţii au fost apăraţi de avocaţi de „încredere“, iar judecata a avut un final previzibil: cei zece prizonieri au fost trimişi în gulag pe termene de până la 25 de ani. Unii au murit în detenţie.

Click aici pentru a citi prima parte a articolului, despre pregătirea procesului

Procesul a început aşa cum se stabilise, la 6 decembrie 1947 (era o zi de sâmbătă), în incinta Teatrului rus „A.P. Cehov“ din Chişinău. Comitetul orăşenesc de partid a executat ordinul de mobilizare, aşa că sala era arhiplină (de altfel, cum a fost pe tot parcursul procesului). Pentru desfăşurarea în linişte a şedinţelor, în perimetrul teatrului au fost instalate opt puncte de control ale miliţiei şi securităţii, organizate în 2-3 ture.

INSTANŢA, PROCURORUL ŞI AVOCAŢII

Completul de judecată din cadrul Tribunalului Militar al Districtului Militar Odesa a fost format din colonelul de justiţie Zonov, preşedinte, locotenent-coloneii de justiţie Alexeev şi Fomiciov, câţiva membri de rând şi secretarul comisiei, A. Krîlova. Acuzaţiile au fost susţinute de generalul de justiţie V. Izraelean.

Pentru a asigura desfăşurarea fără incidente a procesului, în depeşa din 27 septembrie, adresată lui Mordoveţ şi Tutuşkin, conducerea de la Moscova solicita să fie verificaţi toţi avocaţii din RSSM. Ca urmare, au fost selectaţi următorii avocaţi: Popov-Iudikov, Serebreakov, Mandrivnîi, Koval şi Furs.

DESFĂŞURAREA PROCESULUI

Vom reconstitui mersul şedinţelor după depeşele expediate la Moscova de două ori pe zi. Acestea au fost publicate în oficiosul „Moldova Socialistă“ (dar şi în toate celelalte ziare). Am păstrat ortografia, punctuaţia şi originalul textului (deşi traducerea este foarte defectuoasă), doar transliterând textul din grafia chirilică în cea latină. Am optat pentru această variantă care, într-un fel, redă atmosfera de la acel proces. Precizăm că textele trimise la Moscova erau semnate de ministrul Tutuşkin, iar varianta pentru presă - de Agenţia Telegrafică a Moldovei (ATEM).

ZIUA ÎNTÂI

6 decembrie. Şedinţa de dimineaţă: „La şedinţa de dimineaţă dela 6 decembrie preşedintele judecăţii polcovnicul de justiţie Zonov a citit textul Actului de învinuire. Apoi judecata trece la interogarea învinuiţilor. Cel dintâi a fost interogat învinuitul Dewitz Krebs. Hitleristul ista aprig în vremea aflării lui la postul de Comandant militar şi Şef al garnizoanei oraşului Chişinău conducea personal uciderile, schinjuirile şi jefuirea în masă a cetăţenilor paşnici sovietici. După poruncile lui personale, mii de locuitori ai oraşului au fost mînaţi la zîdirea obiectelor de apărare. Pe cei de se înlăturau dela lucru cudeasîla, îi chinuiau ori îi împuşcau. Numa în vremea de trii luni, cît Dewitz Krebs era la postul de comandant militar al oraşului Chişinău – dela 29 mai pînla 21 august a anului 1944, în oraş au fost chinuiţi, împuşcaţi şi arşi de vii mai mult de 2 mii de femei, copii şi bătrîni nevinovaţi“.

Şedinţa de seară: „S-a prelunjit interogarea învinuitului Dewitz Krebs. El provinde dintr-o familie de dvoreni, care din generaţie în generaţie a cultivat militarismul desfrânat. Războiul – iaca profesia lui.
Martora Anisia Efimovna Mişcoi povesteşte despre crimele monstruoase, săvârşite de nemţi la Chişinău asupra prizonierilor de război sovietici, care erau ţinuţi în lagărul de pe uliţa Prunculovscaia, în casele Nr. 8 şi 14. Preotul mănăstirii din Suruceni I.I. Popov, povesteşte despre felul, cum soldaţii şi ofiţerii germani au batjocorit religia, distrugeau bisăricile şi jefuiau mănăstirile. Efim Muntean a povestit despre folosirea cudeasîla a locuitorimii paşnice la zîdirea întăriturilor de apărare iar Stepan Cuharev, care a lucrat ca felşer în satul Sânjera, declară judecăţii că, în raioanele unde era tare răspândită epidemia de tifos, bolnavii nu primeau ajutor şi mureau cu sutele”.

„Raportul trimis la Moscova preciza că solicitările procurorului de a-i pedepsi pe condamnaţi cu 25 şi 20 de ani au fost întâmpinate cu aplauze, când însă a cerut 15 ani, s-au auzit voci că e prea puţin.“ Mihai Taşcă, istoric

DEPARTE DE MOLDOVA

7 decembrie. Şedinţa de dimineaţă: „S-a ascultat înştiinţarea expertului judecătoresc-medical, medicului D.M. Averbuh despre exhumarea cadavrelor prizonierilor de război sovietici, ucişi în oraşul Chişinău. Expertiza judecătorească-medicală a cercetat 23 de gropi depe teritoriul şcolii nr. 6. Au fost descoperite 23 de cadavre ale prizonierilor de război sovietici. S-a stabilit, că în toate întâmplările, moartea a provenit dela răniri cu arme de foc ori dela lovituri cu unelte tunchite.

Judecata trece apoi la interogarea învinuitului Klink. Ober-leitenantul Klink îi un înfăţăşitor tipic al organizaţiei «Hitlerjugend» – un automat, care acţionează mecanic. El nici nu se gândea la crimele, pe care le săvârşea, aruncând în văzduh obiectele de însemnătate vitală din oraşul Chişinău. După interogarea învinuitului Klink, judecata trece la interogarea martorilor, care povestesc despre sâlnicile şi jafurile, pe care le săvârşea învinuitul Marinoiu şi supuşii lui.

image

FOTO Locotenent major al armatei germane Klink Heintz/Dosar SIS

Martorul Cozenţov povesteşte judecăţii despre crimele săvârşite de Marinoiu în oraşul Sudac (Krâm) în iarna anului 1942. Martorul Stolear dela mănăstirea Ţigăneşti a declarat despre felul, cum Marinoiu a jefuit averea mănăstirii şi a împuşcat 5 oameni, care au fost bănuiţi, că iau parte la mişcarea de partizani“.

Şedinţa de seară: „Martora Vera Harea povesteşte, că soţul ei, pădurarul Anton Harea, a fost prins de soldaţii români în pădure, şi dupăce l-au chinuit groaznic, l-au împuşcat. Apoi au fost interogaţi martorii Savva Cebotari şi Iacob Bigza, care au povestit, cum locuitorimea paşnică era folosită la construirea întăriturilor de apărare“.

Click aici pentru a citi prima parte a articolului, despre pregătirea procesului

COLONELUL ŞI CĂLUGĂRII

8 decembrie. Şedinţa de dimineaţă: „Şedinţa începe cu interogarea învinuitului Marinoiu. Judecata citeşte documentele Comisiei Extraordinare de Stat, declaraţiile martorilor Covor, Ciuprin, Cucuruz şi altora, care zugrăvesc tabloul teroarei nemaivăzute, dizlănţuită de Marinoiu şi de unităţile lui în oraşul Berdeansk. Martora E. G. Nicolaevskaia, ţărancă din satul Ulmu, raionul Cotovsc, povesteşte, cum a fost batjocorită şi schinjuită în vara anului 1944 de către jandarmii români, de care fusese arestată, fiindcă soţul ei era partizan.

image

FOTO Colonelul Iustin Marinoiu/Dosar SIS

Martorul A. Grosu, călugăr dela mănăstirea Căpriana, a povestit, cum jandarmii îl sîleau să macine la moara mănăstirii pentru jandarmi. Într-o zî învinuitul Demetrian a adus grăunţe la moară. Martorul, fiindcă n-avea defoc, n-a dovedit să pornească la vreme moara. Jandarmul furios a început să-l bată cu pumnii în faţă, apoi a poruncit soldaţilor să-l ia pe călugăr şi să-l ducă la unitate. Acolo Grosu a fost bătut pânăla sânge.

Învinuitul Butnaru – şeful nemijlocit al lui Demetrian – încearcă cu toate mijloacele să încurce procesul. El vra să arunce toate vina pe oamenii, care erau sub ordinile lui, şi vra să încredinţeze judecată că pentru averea jefuită jandarmii, cică «plăteau» oamenilor cu bani. Declaraţia asta a ucigaşului, care a întrecut orice măsură cu minciunile sale, stîrneşte indignarea truditorilor din sală.

Martorul M. Alexa povesteşte în faţa judecăţii un şir de fapte despre jafurile, pe care le săvîrşau jandarmii lui Butnaru“.

Şedinţa de seară: „S-a prelunjit interogarea martorilor, care singuri au văzut, cum ofiţerii şi soldaţii batalionului 4 de jandarmi opertiv român săvârşeau sălbătăcii şi crime. Martorul I. Barcari, ţăran din satul Căpriana, om în vârstă de 70 de ani, povesteşte, că 2 feciori ai lui au căzut pe front, iar al trilea - partizanul Nestor Barcari - a fost ucis în pădurea Căpriana în vremea unei ciocniri cu ocupanţii. Vasilii Cauşanean spune că niciodată, n-or uita locuitorii din satul Malcoci, cum rota de jandarmi, comandată de Jurea, îi aresta şi împuşca pe ţărani şi îi batjocorea pe bătrâni şi pe femei. Martorul povesteşte, cum jandarmii l-au ucis pe Vasilii Savici şi Anton Savin, cât şi pe Feodor Cauşanean - un văr al martorului“.

ETICHETĂRI XENOFOBE

9 decembrie. Şedinţa de dimineaţă: „Se prelunjeşte interogarea martorilor. Martorul N. Bacal, ţăran din satul Manoileşti, raionul Cotovsc, a povestit despre împuşcarea de către jandarmi a 15 locuitori paşnici în râpa Cânepa. Fostul leitenant Şontea îi un tip de ucigaş sadist. Chiar înfăţişarea criminalului ista – fruntea îngustă, capul luntăreţ, ochii mici cu privire răutăcioasă – îţi aminteşte o fiară sângeroasă. Numele banditului Şontea nu odată îi pomenit în materialele dosarului. Învinuitul figurează şi în actele Comisiei Extraordinare de Stat.

Martorul M. Nazarenko, a povestit despre sălbătăciile, săvârşite sub comanda învinuitului Şontea. În luna octombrie a anului 1943 Nazarenko a fost arestată, fiind bănuită, că face parte din organizaţia patriotică nelegală.

Apoi judecata trece la interogarea învinuitului Jurea. El încearcă să încredinţeze judecata, că nici nu ştia de crimele, pe care le săvârşau jandarmii lui. Dar documentele cercetărilor premergătoare şi declaraţiile martorilor îl demască pe Jurea ca ucigaş şi jefuitor“.

image

FOTO Locotenent al jandarmeriei române Ion Nicolae Jurea/Dosar SIS

Şedinţa de seară: „Şedinţa se începe cu interogarea martorului Macar Ţokolenko, ţăran din satul Akmicetka, raionul Domanevka, regiunea Odesa. Macar Nicolenko a fost aşa de tare schinjuit de jandarmii români a lui Şontea, încât a pierdut auzul şi abia mai poate vede.

Apoi judecata trece la interogarea învinuitului Marinaş – fostul comandir de vzvod al batalionului 4 de jandarmi români. Fiara asta, crescută în duhul teroarei şi jafului, lua parte activă la jefuirea ţăranilor din satele Ulmu, Scoreni, Condriţa, Malcoci şi altele. Amu el se preface în fiinţă nevinovată şi la întrebările judecaăţii dă răspunsuri, care n-au nici o legătură cu procesul.

Click aici pentru a citi prima parte a articolului, despre pregătirea procesului

Judecata trece la interogarea învinuiţilor Şuvar şi Butnaru. Sub apăsarea dovezilor adunate, învinuiţii îs sîliţi să recunoască samovolniciile, săvîrşite sub forma luptei împotriva partizanilor, arestarea, jefuirea şi terorizarea cetăţenilor paşnici din satele raionului Cotovsc“.

GOSPODARUL AGRICOL ŞI FAPTELE LUI

10 decembrie. Şedinţa de dimineaţă: „Tribunalul Militar a trecut la interogarea celui din urmă învinuit – fostului sondeführer – comendantului agricol Haiselgardt. Hitleristul ista, care a trecut cursuri speciale în oraşul Kassel (Germania), a încercat capacităţile sale de „gospodar agricol” pe teritoriul Uniunii Sovietice în raioanele vremelnic ocupate de duşman. Numa în regiunea Voroşilovgrad în vreme de 6 luni a jefuit de la locuitori mai mult de 4.500 cai, 6 mii de vite cornute mari, 10 mii de oi şi mai mult de 80 mii tone de pâine, pe care le-a trimis în Germania.

image

FOTO Sondeführer al armatei germane Wilhelm Haiselgardt/Dosar SIS

Martorul N. Iurţuk, ţăran din satul Novo-Kneazevka, a povestit despre învoielile groaznice, în care trăiau oamenii sovietici în colonia, pe care o conducea Haiselgardt la Novo-Kneazevka“.

Şedinţa de seară: „Martora L.L. Morozovskaia a povestit judecăţii, cum învinuitul Haiselgardt l-a bătut groaznic pe un bătrân din satul Novo-Kneazevka. Bătrânul se afla în câmp, unde păzea caii. Haiselgardt, trecând prin locul acela şi văzându-l pe bătrânul culcat, a sărit la el şi a început să-l bată cu o bâtă groasă.

Martorul I. Nazarov a povestit cum Haiselgardt a mânat la catorgă în Germania sute de băieţi şi fete din raionul Beloluţk. Sîngur martorul a fost şi el mânat la catorgă şi a lucrat în Germania 2 ani şi jumătate. El zugrăveşte exploatarea neomenească, la care erau supuşi oamnii sovietici, mânaţi în Germania“.

ACTELE COMISIEI EXTRAORDINARE DE STAT

11 decembrie. Şedinţa de dimineaţă: „A fost îndestulată cererea învinuitorului de stat cu privire la citirea şi alăturarea la dosar a unui şir de declaraţii ale martorilor şi a documentelor Comisiei Extraordinare de Stat pentru cercetarea sălbătăciilor săvârşite de cotropitorii germano- faşişti. Actele estea demască încă o dată pe învinuiţii Dewitz Krebs, Marinoiu, Haiselgardt şi pe ceilalţi, că sînt vinovaţi de crimele şi sălbătăciile, arătate în actul de învinuire. Preşedintele judecăţii a declarat că cercetările judecătoreşti în proces s-au mîntuit şi că la ceasurile 18 la şedinţa de sară, părţile – învinuitorul de stat şi avocaţii – or avea cuvîntul pentru dezbateri”.

SUSŢINEREA ÎNVINUIRILOR ŞI PLEDOARIILE AVOCAŢILOR

La şedinţa de seară din 11 decembie au avut loc dezbaterile. Primul a luat cuvântul procurorul, generalul de justiţie V. Izraelean. Alocuţiunea lui a durat circa o oră şi jumătate. El a enumerat faptele trecute în rechizitoriu, i-a caracterizat pe fiecare inculpat în parte, solicitând ca von Dewitz Krebs, Iustin Marinoiu, Răducan Şontea, Iordan Demetrian şi Wilhelm Haiselgardt să fie condamnaţi la 25 de ani de gulag, Aurel Butnaru, Ion Jurea – la 20 de ani, iar Klink Heintz, Vasile Marinaş şi Petre Şuvar – la 15 ani de detenţie.

Raportul trimis la Moscova preciza că solicitările procurorului de a-i pedepsi pe inculpaţi cu 25 şi 20 de ani au fost întâmpinate cu aplauze, când însă a cerut 15 ani, s-au auzit voci că e prea puţin.

Avocaţii, la rândul lor, au completat cuvântarea procurorului, precizând că von Dewitz Krebs şi Klink Heintz şi-au recunoscut vina, solicitând pedepse mai blânde. Ceilaţi inculpaţi - Wilhelm Haiselgardt, Răducan Şontea, Aurel Butnaru, Iordan Demetrian, Ion Jurea, Iustin Marinoiu, Vasile Marinaş şi Petre Şuvar au declarat că nu au completări.

SENTINŢA

A doua zi, la 12 decembrie, în prima parte a şedinţei, celor judecaţi li s-a oferit ultimul cuvânt, după care completul de judecată s-a retras în camera de deliberare. Scenariul prestabilit al procesului a fost respectat şi la pronunţarea sentinţei. La şedinţa de seară din 12 decembrie, la ora 23.45 (un manuscris al telegramei expediate la Moscova indica ora 24.00, însă mai jos s-a optat pentru ora 23.45) preşedintele completului de judecată a dat citire sentinţei.

Von Dewitz Krebs, Klink Heintz, Wilhelm Haiselgardt, Răducan Şontea, Aurel Butnaru, Iordan Demetrian, Ion Jurea şi Iustin Marinoiu au fost recunoscuţi vinovaţi în baza articolului 1 al Decretului Prezidiului Sovietului Suprem al URSS din 19 aprilie 1943 şi au fost condamnaţi la 25 de ani de detenţie, iar Vasile Marinaş şi Petre Şuvar - la 20 de ani de munci corecţionale.

Click aici pentru a citi prima parte a articolului, despre pregătirea procesului

Incidente la proces

Rapoartele publicate în presă nu conţineau toată informaţia expediată la Moscova. Unele incidente de la proces au fost tăinuite. Astfel, chiar la prima şedinţă din 6 decembrie, Iordan Demetrian a refuzat să răspundă la întrebările preşedintelui privind stabilirea identităţii. Fiind întrebaţi dacă recunosc învinuirile ce li se aduc, niciun ofiţer român nu a răspuns afirmativ. Iordan Demetrian a declarat că el nu se consideră inculpat şi că este în continuare ofiţer al Armatei Române. Preşedintele completului de judecată i-a făcut observaţie.

Raportul din 7 decembrie preciza că Marinoiu le-a adresat întrebări martorilor, ceea ce guvernarea de atunci considera drept ceva ieşit din comun. La şedinţa din 8 decembrie, Iordan Demetrian a înaintat o cerere de recuzare a completului de judecată, considerând că nu este de competenţa unui asemenea tribunal să judece un ofiţer al Armatei Române. Cererea a fost respinsă. Demetrian a protestat, fiind scos din sala de judecată.

Colonelul Iustin Marinoiu a refuzat serviciile avocatului şi s-a apărat singur. El a recunoscut doar că i-a maltratat pe doi cetăţeni sovietici, spunând că restul învinuirilor ce i se aduc şi întreg procesul le consideră o farsă. În ultimul cuvânt, Marinoiu a negat toate acuzaţiile, declarând că în regimentul său au fost mulţi basarabeni şi ei cunosc despre faptele lui adevărate, iar dacă va fi condamnat, ei îl vor deplânge.

P.S. Generalul von Dewitz Krebs Stanislaus a murit în gulag în anul 1948. Soarta celorlaţi condamnaţi nu se cunoaşte.

Republica Moldova


Ultimele știri
Cele mai citite