VIDEO Adevărul Live: s-au folosit americanii de Siria pentru a intimida Iranul?
0
SUA au forţat Damascul să renunţe la armele chimice, însă demersul diplomatic este o victorie a lui Vladimir Putin. Oficialii americani îşi îndreaptă acum atenţia către Iran, pe care Obama l-a avertizat că ambiţiile sale nucleare „reprezintă o problemă mai importantă decât arsenalul chimic din Siria”.
Despre aceste mişcări pe scena internaţională au discutat analistul politic Oana Popescu şi Dumitru Constantin, specializat în Orientul Mijlociu, la Adevărul Live.
Bashar al-Assad a declarat că arsenalul său chimic a fost o contrapondere în relaţia cu Israelul. Gestul Damascului este suficient pentru a asigur puterile vestice şi regionale că nu mai este o ameninţare?
Analistul politic Oana Popescu a explicat că acordul este unul politic, nu are aproape nicio legătură între armele chimice şi slăbirea influenţei preşedintelui. Există peste 100.000 de victime fără folosirea armelor chimice. Puterea lui Assad nu are nimic de-a face cu armele chimice.
Acordul este un gest simbolic în această situaţie de putere. Dacă gestul ar fi fost făcut acum câţiva ani, ar fi avut altă semnificaţie. Este prima modalitate formalizată în care SUA şi Rusia au reuşit să stea la masa negocierilor şi să ajungă la un raport. Rezultatele efective sunt importante acum.
Siria nu este periculoasă din perspectiva armelor sale chimice, ci pentru că este un pion esenţial în interesele statelor regionale.
Asta este şansa principală: Rusia şi SUA au reuşit să creeze o bază comună ce poate fi continuată şi valorificată. Numai acest efort concentrat poate duce la ameliorarea situaţiei din Siria. Specialista subliniază totuşi că situaţia din prezent din Siria nu este singulară, ci s-a mai întâmplat şi în Irak.
Cred că România poate juca un rol important?: Are relaţii deosebite cu Orientul Mijlociu, are fosţi studenţi arabi în ţară care ocupă funcţii publice şi cu familii mixte, dar şi români în Siria, de exemplu. România poate juca un rol important de diplomaţie, aşa cum am făcut şi cu Statele Unite şi China.
Au Statele Unite puterea să forţeze mâna Iraului, să o aducă la masa negocierilor?
După cum ştim, Israelul se află în stare de beligeranţă cu Siria. Israelul nu vrea un stat sirian care să fie foarte puternic, bine articulat la graniţa sa. Chiar dacă Israelul a câştigat toate conflictele cu Siria, Hezbollahul are un rol masiv pe fronturile de luptă, o influenţă masivă. Din punctul acesta de vedere, Israelul nu a câştigat nicio confruntare cu Hezbollahul.
Tot ceea ce se poate face acolo, din perspectiva americană, trebuie făcut ţinând cont de poziţia Israelului. Eu cred că se va ajunge, în cele din urmă, la dezarmarea arsenalului chimic israelian.
Probabil venirea noului preşedinte nu exclude o mişcare tactică serioasă care interesează administraţia Obama, SUA, Israelului nu le convine ca Iranul să devină o ameninţare vizibilă. Cred că vor fi tratative, dar în culise, şi care nu trebuie înţeleasă odată cu declaraţiile oficiale ale politicienilor.
Analistul Oana Popescu (foto dreapta) intervine şi spune că o întâlnire între cei doi lideri este foarte probabilă. Tratativele sunt duse mai întâi în culise, iar noi ne referim la tratative care durează de ceva timp. Faptul că lui Rouhani i s-a permis să ajungă la putere, arată că Iranul are o idee strategică şi de o interfaţă cu Vestul. Ambele părţi au interes vital să dea curs negocierilor. Sancţiunile economice, inflaţia, problemele pieţei bancare, piaţa materiilor prime, toate au accentuat sărăcia populaţiei.
Un colaps al regimului sirian nu este în interesul nimănui, iar fenomenul are potenţialul de a se răspândi în ţările din imediata apropiere. Sancţiunile economice, inflaţia, problemele pieţei bancare, piaţa materiilor prime, toate au accentuat sărăcia populaţiei. Oricine îşi asumă locul de la conducerea ţării îşi asumă responsabilitatea unei naţiuni şi criticile ulterioare. Iranul va continua să fie obstructiv, dacă Occidentul nu ia măsuri.
Sancţiunile economice, inflaţia, problemele pieţei bancare, piaţa materiilor prime, toate au accentuat sărăcia populaţiei
Oricine îşi asumă locul de la conducerea ţării îşi asumă responsabuilitatea unei naţiuni şi criticile ulterioare. Iranul va continua să fie obstructiv, dacă Occidentul nu ia măsuri.
SUA nu exlud o intervenţie în forţă dacă primeşte un vot favorabil. Cât de probabilă este izbucnirea unui conflict armat?
Specialistul Dumitru Constantin (foto dreapta) a răspuns: cred că acel moment „0” care-l reprezintă demararea programului de anihilare a armamentului chimic sirian nu este simplă, pentru că identificare a depozitelor, condiţiile deplasării şi unde se va face, pe e teritoriu şi cum.
Situaţia actuală nu este simplă sau la îndemâna ţărilor cu interese mai mari sau mai mii. Fără colaborarea puterii ruse şi americane nu se poate face nimic. Situaţia din Siria este prea complicată acum ca să înţelegem că printr-un singur acord semnat se rezolvă de la sine conflictul.
Care ar fi probabilitatea ca un conflict internaţional să izbucnească în ciuda acestui acord?
Nu cred că există soluţionare paşnică, apus Oana Popescu. Însă cred că lucrurile de acolo sunt atât de variabile încât e imposibil de prezis. Înclin să cred că scenariul va urma modelul Libiei; dar nimeni nu are interesul să fie atraşi într-un conflict pe scară mai largă. Siria se va fragmenta în continuare, va fi imposibilă crearea unei coaliţii intermediare. Asemenea Irakului, nu cred că este posibilă găsirea unei soluţii, ci abia post-război.
Cum poate fi calificată implicare Uniunii Europene în toată criza Orientului Mijlociu? Poate Bruxelles-ul să gestioneze în viitor situaţii asemănătoare în zonă?
UE nu este nici dispusă, nici pregătită să-şi asume rolul de poliţist. În schimb, rolul UE ar putea fi esenţial pe partea de „soft security”. Orice conflict din zonă nu se poate rezolva de cale paşnică, fără această componentă de sprijin, consiliere şi mediere internaţională pe care le Poate asigura UE.
Da, UE poate să facă multe lucruri, are credibilitate, dar cu condiţia să se adapteze la conjunctură şi să se calibreze la conjunctură.
Cum s-ar putea implica România într-un proces de mediere pentru Siria?
Avem diplomaţi, dar nu şi diplomaţie pe măsura lor, subliniază Oana Popescu. „Oamenii de acum din instituţiile naţionale sunt foarte buni. Cred că putem direcţiona toată expertiza noastră în favoarea acestor ţări care au nevoie disperată de noi, folosindu-ne de experienţa oferită de Uniunea Europeană.”
Adevărul Live: s-au folosit americanii de Siria pentru a intimida Iranul?
Preşedintele Barack Obama n-a mai avut răbdare să aştepte ca şeful diplomaţiei americane, John Kerry, alături de omologul său rus, Serghei Lavrov, să anunţe că au găsit o soluţie pentru dezarmarea chimică a Siriei.
Cu o zi înainte ca anunţul să fie făcut, un Obama surprinzător de încrezător - în contrast cu eşecul campaniei duse pentru o intervenţie militară în Siria - a avertizat într-un interviu acordat postului de televiziune ABC că „iranienii trebuie să înţeleagă că, pentru noi, ambiţiile lor nucleare reprezintă o chestiune mult mai importantă decât armele chimice din Siria”.
„Cred că iranienii au înţeles că nu trebuie să se bazeze pe faptul că, dacă n-am atacat Siria, nu vom ataca nici Iranul”, a adăugat liderul de la Casa Albă.
Faptul că Statele Unite au condus de la începutul acestui an eforturile internaţionale în favoarea unei intervenţii militare pentru înlăturarea de la putere a preşedintelui sirian Bashar al-Assad a ridicat numeroase semne de întrebare cu privire la interesele regionale ale americanilor.
Iranul este principalul aliat regional al Siriei, motiv pentru care există multe voci care afirmă că determinarea preşedintelui american Barack Obama de a ataca regimul de la Damasc are totodată ca scop slăbirea influenţei tot mai puternice a Teheranului în Orientul Mijlociu.
„Scopul Statelor Unite nu are legătură cu drepturile omului, ci cu a distruge frontul de rezistenţă împotriva Israelului”, spunea recent Qassem Soleimani, comandant al forţelor de elită Quds din armata iraniană.
Se încarcă comentariile...
