Misterul centenarilor. Stilul de viață sau genele moștenite – ce contează mai mult pentru longevitate

Deși o alimentație sănătoasă și exercițiile fizice sunt benefice, tot mai mulți oameni de știință cred că genele au un rol mai important în longevitate decât stilul de viață, conform The Guardian.

Longevitatea și dilema dintre un stil de viață sănătos și genele moștenite Foto Shutterstock

Antreprenorul în tehnologie Bryan Johnson a comparat călătoriile marinarilor din secolul al XVI-lea cu propriile sale încercări de a înfrunta moartea. La acea vreme, a înconjura globul era o mare realizare, iar unii marinari căutau fântâna tinereții fără să știe ce îi așteaptă. La cei 47 de ani ai săi, Johnson se vede ca un explorator modern care încearcă să „evite” moartea. Johnson urmează un regim care include 111 pastile pe zi, o masă vegană la 11,00 dimineața, evitarea alcoolului, o oră de exerciții zilnice și culcarea la 20,30. Dar este științific posibil să încetinim îmbătrânirea astfel sau planul său este sortit eșecului?

Nu există o soluție universală pentru a adăuga 20 sau 30 de ani vieții

A ajunge la 100 de ani este extrem de dificil. Nicklas Brendborg, în cartea sa „Jellyfish Age Backwards”, estimează că a supraviețui de la 93 la 100 de ani este la fel de greu ca a ajunge de la naștere la 93 de ani.

Profesorul Richard Faragher de la Universitatea Brighton subliniază că șansele de îmbolnăvire sau de deces cresc exponențial cu timpul.

Deși un stil de viață sănătos poate adăuga până la 14 ani vieții, speranța de viață în România este de 76,6 ani, deci este puțin probabil să devenim centenari.

Iar un nou studiu sugerează că ritmul de creștere a speranței de viață încetinește. Deși adoptarea unui stil de viață extrem de sănătos ar părea benefică, Lynne Cox de la Universitatea Oxford afirmă că longevitatea extremă este determinată mai mult genetic, nu de dietă sau exerciții, și că nu există o soluție universală pentru a adăuga 20 sau 30 de ani vieții.

Exerciții fizice: cheia longevității, dar cu măsură

Exercițiile fizice sunt benefice. Un studiu pe cicliști amatori între 55 și 79 de ani a arătat că aceștia erau biologic mai tineri, cu un sistem imunitar mai puternic decât colegii lor sedentari.

Totuși, un alt studiu realizat pe gemeni finlandezi a constatat că exercițiile moderate îi făceau mai tineri biologic față de cei care nu se mișcau sau cei foarte activi.

Lynne Cox subliniază că trebuie să ne menținem în zona optimă a exercițiilor, deoarece atleții nu trăiesc neapărat mai mult.

Reducerea caloriilor: beneficii și riscuri

În privința dietei, reducerea caloriilor poate dubla durata de viață a viermilor nematozi și poate extinde viața șoarecilor cu 30-40%, în special cu postul intermitent. Rezultatele la maimuțele rhesus sunt contradictorii, dar cele cu restricții calorice par mai sănătoase.

Bryan Johnson, care își reduce caloriile cu 10%, speră să obțină rezultate similare, dar restricțiile din studiile pe animale sunt semnificative, iar oamenii nu sunt șoareci sau viermi nematozi.

Deși unele studii arată beneficii pentru sănătate și în rândul oamenilor, este greu de confirmat dacă participanții au reușit să urmeze dietele restricționate.

Lynne Cox avertizează că este foarte greu să nu devii subnutrit dacă elimini 30% din calorii, iar acest lucru poate fi dăunător, mai ales pe măsură ce îmbătrânești sau pierzi masă musculară.

Supraponderalii trăiesc mai mult, în ciuda efectelor potențiale ale Ozempic

Studiile arată că șoarecii în vârstă cu restricții calorice au un risc mai mare de a muri din cauza infecțiilor.

Injectabilele pentru pierderea în greutate, precum Ozempic, sunt populare printre cei interesați de longevitate, deși Johnson recunoaște că nu le-a încercat. Cercetările recente sugerează că aceste medicamente reduc riscul de boli legate de vârstă, precum bolile cardiovasculare și cancerul, ceea ce le face promițătoare pentru extinderea duratei de viață. Totuși, efectele lor pe termen lung asupra longevității nu vor fi cunoscute timp de decenii și pot avea efecte secundare grave, cum ar fi pancreatita.

De asemenea, este de remarcat că persoanele supraponderale trăiesc mai mult decât cele subponderale, normale sau obeze.

Misterul centenarilor

Unii oameni trăiesc foarte mult, iar așa-numitele „zone albastre” ale lumii, cum ar fi Sardinia, Okinawa și Ikaria, sunt celebre pentru longevitate. Aceste regiuni au inspirat o industrie de intervenții în stil de viață, suplimente și cărți de bucate.

Totuși, un studiu al lui Saul Newman de la University College London, aflat în proces de revizuire, sugerează că multe date despre centenari sunt eronate. Newman a identificat 80% dintre persoanele de peste 110 ani, descoperind că majoritatea nu au certificat de naștere, evidențiind astfel problemele de raportare.

O revizuire a guvernului japonez din 2010 a constatat că 230.000 de centenari erau dispăruți, iar în Grecia, aproximativ 72% dintre centenarii declarați sunt morți sau dispăruți, dar rudele nu au raportat acest lucru, pentru a continua să primească pensiile.

Newman sugerează că zonele albastre se află în regiuni sărace, unde standardele de păstrare a evidențelor sunt scăzute și există presiuni pentru a comite fraude legate de pensii.

De exemplu, cartierul Tower Hamlets din Londra are cea mai mare proporție de persoane de 105 ani, deși are o speranță de viață sub medie.

Cert este că longevitatea este adesea corelată cu bogăția, țările mai bogate având o speranță de viață mai mare.

Longevitatea în Okinawa - o realitate complexă și secretul evreilor centenari din SUA

Okinawa, însă, are și una dintre cele mai mari rate de sinucideri în rândul vârstnicilor din Japonia și o rată a sărăciei de două ori mai mare decât în alte regiuni, fiind pe ultimul loc în ceea ce privește consumul de legume. Prin urmare, promovând o imagine idealizată a acestei zone se ignoră problemele reale ale populației, exploatându-se pentru a vinde cărți de bucate, este de părere Saul Newman.

Și Nir Barzilai, cercetător în domeniul longevității, confirmă aceste probleme, dar menționează că înregistrările din SUA sunt mai fiabile. Echipa sa analizează documente precum pașapoartele și dosarele de vot, pentru a verifica vârstele centenarilor. Spre deosebire de cei din Okinawa, centenarii evrei proveniți din Europa Centrală și de Est, studiați de Barzilai, nu au un stil de viață foarte sănătos, jumătate dintre ei fiind supraponderali sau obezi. Cu toate acestea, au o incidență a bolilor cardiovasculare mult mai mică. Fenomenul este explicat prin prezența caracteristicilor ereditare care le încetinesc îmbătrânirea, fiindcă 60% dintre ei au gene care reduc nivelurile hormonilor de creștere în ultima parte a vieții. Astfel, se sugerează că longevitatea este mai mult determinată genetic decât prin stilul de viață.

Îmbătrânirea celulară - de la celulele senescente la medicamente promițătoare

Îmbătrânirea nu afectează toate speciile la fel. Spre deosebire de oameni, unele animale, cum ar fi moluștele Quahog, „peștele de stâncă” - rockfish și rechinii din Groenlanda, nu au o rată de mortalitate care să crească exponențial odată cu vârsta. Un aspect important al îmbătrânirii este senescența celulară, care generează inflamații și boli. Studiile sugerează că îmbătrânirea poate fi încetinită prin manipularea acestor celule.

Medicamentele precum rapamicina au demonstrat că pot prelungi viața șoarecilor cu până la 14% și pot îmbunătăți sistemul imunitar la oameni, reducând infecțiile cu 50% în rândul vârstnicilor. Alte medicamente, precum metformina și canagliflozinum, s-au arătat promițătoare, dar sunt eficiente doar pentru persoanele de peste 50 de ani. Este important de menționat că aceste medicamente pot avea efecte secundare, cum ar fi reducerea masei musculare și a nivelului de testosteron.

O altă abordare este eliminarea celulelor senescente cu ajutorul compușilor din fructe și legume, care pot trata afecțiuni precum bolile renale diabetice. De asemenea, resveratrolul din struguri poate inversa senescența celulară, deși eliminarea acestor celule poate avea riscuri.

Cercetările actuale sugerează că, deși aceste tratamente pot ajuta la îmbunătățirea sănătății, nu există dovezi certe că vor conduce la o longevitate semnificativă. Există și tehnici experimentale, precum reprogramarea epigenetică și terapiile genice pentru lungirea telomerilor (secvențe repetitive de ADN localizate la capetele cromozomilor), dar acestea prezintă riscuri legate de cancer.

În concluzie, deși există progrese promițătoare, nu există încă o metodă dovedită pentru a trăi peste 100 de ani. Combinarea diferitelor tratamente poate avea efecte negative, iar autoexperimentele nu sunt considerate științifice. Cu toate acestea, unii cercetători rămân optimiști în privința viitorului longevității.