De la petrecerile glamour din interbelic la Revelionul tovărășesc. Noaptea dintre ani când pe litoral erau turiști străini „ca în plină vară“
0În perioada interbelică, românii cu averi au prins gustul petrecerilor dintre ani. Revelioanele glamour, cu baloane și confetti, stropite cu șampanie din cea mai fină, au dispărut odată cu venirea comunismului. Rețetele de rață confiată și curcan umplut cu legume au fost înlocuite cu salată boeuf, răcituri și vin de butuc.
În iarna anului 1903, o masă somptuoasă, la care erau invitați 26 de participanți, trona în casa prefectului Luca Elefterescu din Ploiești. Lumânări cu sfeșnice de argint, crenguțe de vâsc, legate cu panglici, completau ospățul pregătit pentru petrecerea fastuoasă de la cumpăna dintre ani, după moda franțuzească. În salonul alăturat s-a amenajat un loc de dans după ce mobila a fost trasă spre perete, iar în rotonda casei s-a aranjat locul unde urma să întrețină atmosfera un taraf de lăutari.
La masă s-a servit și friptură de curcan, pe lângă bucatele tradiționale, cum ar fi sarmale, cârnaţi, fripturi de porc, aspic. Un „cofetar priceput în siropuri, dulcețuri, şerbeturi și bomboane a fost chemat de urgență la locuința boierului: «Are un chef mare, de Anul Nou... Îi zice petrecerea de bulion, moda franţuzeasc㻓, povestea Paul D. Popescu, nepotul cofetarului vestit. Pregătirile au început în dimineața zilei de 31 decembrie. La lăsarea întunericului erau gata șase torturi cu creme şi glazuri diferite, dar și tăvi cu baclavale, bezele și cornuleţe cu miere. Tot atunci, pentru prima dată, un tort a fost ornat cu anul care a trecut și cu anul care vine, respectiv 1903 și 1904.
Moda Revelionului a prins repede, astfel că, în perioada interbelică, restaurantele de lux de pe Calea Victoriei, cum ar fi Cercul Militar, Restaurantul Capşa, cafenelele erau locul de întâlnire a aristocrației.
„Serbare ca la Nisa“ la Hotelul Palace
Surprinzător sau nu, la Casinoul Comunal din Constanța, una dintre cele mai somptuoase clădiri ale României, nu se organizau petreceri. Pe de o parte, la cazinou, principala activitate erau jocurile de noroc. Cum la mesele de joc se pierdeau averi fabuloase, atât de către români, dar mai ales de către jucători din afara țării, străinii de jocuri de noroc nu aveau acces în sălile unde doar banul lega și dezlega prietenii de noapte și aducea dușmani pe viață. Pe de altă parte, marea majoritate a evenimentelor legate de cazinou erau legate de sezonul estival.
Istoricii constănțeni spun că, de regulă, cazinoul era închis iarna și puținele evenimente glamour care aveau loc iarna se desfășurau la Hotelul Palace, a cărui existență este strâns legată de cea a Cazinoului. Baronul Edgar de Marcay, căruia i-a fost concesionat cazinoul în anul 1912, a construit hotelul pentru a avea unde să tragă pasionații de jocuri de noroc ce veneau special la Constanța pentru a-și încerca norocul. Superba construcție cu terase cu vedere la mare a fost inaugurată doi ani mai târziu. Tot aici, o perioadă, s-au organizat și petreceri în noaptea dintre ani. „Perla Mărei Negre, Cazinoul de Constanța pentru Revelion a organizat în somptuoasele apartamente ale Hotelului Palace magnifică serbare în gen similar cu acelea ce se desfășoară la Nisa. Preparative grandioase au fost făcute de către specialiști angajați în acest scop. Fastul și decorurile vor întrece ori ce așteptare. De notat că în acest timp vor funcționa toate jocurile autorizate de stat: bacara, ruletă, bulă și chemin de fer“, este anunțul din Revista „Dacia“ din anul 1930. Se pare că nimeni nu a lăsat informații despre acest eveniment, de vreme ce nici presa vremii nu a consemnat nimic.
Bal mascat și concurs de Charleston
De altfel, în perioada interbelică, locuitorii urbei de la malul Mării Negre cu un anume statut social aveau unde să petreacă în noaptea dintre ani, ne informează scriitorul Constantin Cheramidoglu, fost director al Arhivelor Naționale – Filiala Constanța. Unul dintre vestitele restaurante la modă, „Britania“, adresa o invitație pentru a petrece în ultima noapte a anului 1926: „Senzaţional! Fenomenal! O noapte de carnaval de la Nisa, la «Cabaretul Britania». Reprezentaţie de Gală. Bătaie de baloane şi confete. Soupée de Revelion. Fel de fel de surprize. Bal mascat. Concurs de Charleston cu premii. Onor public constănţean ca şi vizitatorii străini sunt rugaţi a-şi reţine loji şi mese, din vreme, la Direcţiunea Cabaretului Britania, până în seara de 30 decembrie inclusiv, cererile fiind necesare. Preţul unui tacâm este de lei 500. Onor public este rugat să nu piardă ocaziunea de a petrece o seară memorabilă, de amuzament, o masă copioasă şi diferite surprize“.
Și la „Berăria Luther“ din Piața Ovidiu, „cel mai elegant local familiar din Constanța“, se organiza „marele eveniment al Constanței pe anul 1931“, după ce, aflăm dintr-un anunț, Revelionul trecut fusese un succes. „Acest revelion a rămas o amintire plăcută participanților, cât și felul cum direcțiunea a știut să administreze, realizând în permanență și până la sfârșit o atmosferă plăcută și veselă. Deci luând în considerație succesul avut, anunțăm cu plăcere că revelionul anului 1931 va avea același formidabil succes. Va fi frumos, plăcut și amuzant“. Pentru „domnii ofițeri, 10 la sută reducere“. În cadrul aceluiași anunț publicat în presa vremii, la final este specificat faptul că „Din Berlin s-a primit astăzi următoarea telegramă. «Astăzi am expediat primul transport cu surprize pentru revelion»“. Din păcate, în arhivele vremii s-au păstrat doar anunțurile care chemau românii cu stare la petreceri, nu și despre atmosfera din timpul evenimentelor.
Marele bal de Anul Nou la Curtea Regală
Ceea ce inițial era o sărbătoare cu caracter religios, desemnând în unele țări și masa din Ajun de Crăciun, care avea loc tot la miezul nopții, Revelionul s-a transformat în Europa în sărbătoare profană în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. „Atmosfera sobră și simplă de Anul Nou din casa Regelui Carol I și a Reginei Elisabeta era aidoma suveranilor, serioși și austeri, preocupați până la amănunt de mersul românesc, precauți și solitari, conduși de simțul datoriei. Primii regi ai României, părinții unei copile dispărute la vârsta de patru ani, au rămas până la capătul vieții cu simțământul de neșters că sunt tatăl și mama unui popor întreg“. În noaptea de Anul Nou, Reginei Elisabeta îi plăcea să iasă la un concert de muzică clasică ori la o piesă de teatru. Regele Carol, mai singuratic, prefera să rămână acasă. Seara de 31 decembrie îl găsea pe Suveran scriind scrisori.
În schimb, în seara de 1 ianuarie avea loc „marele bal de Anul Nou“, obicei de care Carol I vorbește în scrierile lui. „Invitațiile pentru bal se fac din ordinul Regelui de către Mareșalul Curții, conform listelor alcătuite de fiecare autoritate și depuse la Cancelaria regală. Biletele de invitații conțin, pe lângă numele invitatului, ora la care începe recepția, locul ce trebuie să ocupe fiecare invitat în apartamentele de recepție ale Curții, ținuta în care urmează să se prezinte și intrarea pe unde are să vie în Palat. Biletele fiind individuale, ele trebuiesc arătate domnilor ofițeri însărcinați cu premiéra invitaților, spre a-i conduce în apartamentul ce le este destinat“, consemna Eugeniu Arthur Buhman, omul care și-a petrecut viața în preajma celor trei regi pe care i-a avut România: Carol I, Ferdinand și Carol al II-lea.
Tot lui Carol I, România îi datorează și obiceiul împodobirii bradului. Cum tradiția din Germania era ca în casele oamenilor să existe brazi împodobiți de sărbătorile de iarnă, Regele Carol I a adus acest obicei şi în țara noastră. Astfel, în anul 1866, în Palatul Regal de la Cotroceni a fost împodobit un brad cu fructe şi flori de hârtie. Cu ocazia sărbătorilor de iarnă, Regele Ferdinand și Regina Maria „vizitau cu zile înainte prăvăliile din Calea Victoriei pentru a cumpăra cadouri de distribuit. Preferați erau bijutierul Resch din Calea Victoriei și magazinul O.H. Müller din Pasagiul Român“.
„O noapte de bucurii, de idealuri și focuri nestinse“
În perioada comunistă, noaptea dintre ani avea dublă semnificație: se sărbătorea Revelionul și tot atunci venea și Moș Gerilă, un personaj inventat de ruși, care-l înlocuia pe Moș Crăciun și care le aducea copiilor o jucărie, o hăinuță cu câteva numere mai mari, „ca să vină și la anul“, o carte sau un clasor de timbre, bomboane de pom și în foarte rare cazuri o ciocolată bună și portocale.
„Tovarășa“ mamă și soție și muncitoare dădea zor cu pregătirile pentru noaptea de Revelion: răsucea cornulețe cu rahat, făcea răcitură și vestita salată boeuf, dădea în clocot sarmalele și punea friptura la cuptor.
Este de remarcat eleganța din imaginile la care ne uităm acum cu nostalgie. Nimeni nu era îmbrăcat în trening la petrecere. Femeile aveau părul numai bucle obținute după ore de stat la uscat la căștile de la coafor, iar domnii nu-și dădeau jos haina de la costum nici după mai multe pahare de vin și țuică. De regulă, românii se strângeau în apartamentul unui prieten, vecin sau la rude. Era singura noapte în care în casele românilor puteai intra încălțat, când gospodinele puneau preșuri peste covoarele persane. Lângă bradul împodobit cu „scara pisicii“, iar zăpada era înlocuită cu vată, se întindea masa cea mare, când se scoteau din vitrină și paharele de cristal.
Unul dintre invitați era responsabil cu muzica: aducea un magnetofon sau un casetofon și punea melodii cu artiștii vremii sau de import, dacă în familie exista vreun „vaporean“. La 12 noaptea, focurile de artificii erau doar la televizor, iar cuvântarea tovarășului Nicolae Ceaușescu intra în orice casă. Nu oricine își permitea să meargă la restaurant. Nomenclatura, dar și sportivii, artiștii, obișnuiau să meargă la saloane, iar țăranii „petreceau“ la restaurante doar în ziarele de propagandă.
Revelionul „tovarășilor“
Ziarele vremii consemnează cum petreceau românii în anii ’60-’80 noaptea dintre ani. O echipă de jurnaliști colindau o fabrică, o brutărie, punctele fierbinți ale orașului și apoi se făcea o oprire și la un restaurant și în primele numere din anul viitor se relata cum s-a petrecut, dar s-a și muncit. Ziarul „Dobrogea Nouă“ consemna: „Revelion 1972 – o noapte de bucurii, de idealuri și focuri nestinse“: „Decorată sărbătorește, având aici, pe țărmul mării, ceva din prospețimea atmosferei montane, Sala Sporturilor din Constanța a găzduit cu ospitalitate orele de bucurie ale celor aproape 500 de tineri uteciști – muncitori, țărani cooperatori, intelectuali, elevi. S-au întâlnit aici, spre a încheia un an plin de rodnice realizări și a întâmpina un altul, ce le va mobiliza superior eforturile, tineri de la DNM și Integrata de lână, de la SNC și Dobrogeana, de la USAS Năvodari și Energia“. La un moment dat, la petrecere a venit și Vasile Vîlcu, primul secretar al Comitetului județean de partid. „Am urcat cu o treaptă mai sus, alături de întreaga țară, acest ținut dintre Dunăre și mare. Cu mâinile și mintea noastră am construit noi fabrici și uzine, am dezvoltat portul, construim vapoare, noi cartiere de locuințe, școli și șosele, producem mai multe cereale, carne și lapte“, le-a spus el petrecăreților.
Portul Constanța, Anul Nou și vapoarele vechi
Următoarea oprire a ziariștilor a fost la spital, acolo unde s-a născut Vasile Viorel Iorga, „primul locuitor al bătrânului Tomis“, care a venit pe lume la 1 ianuarie 1972, ora 1.20. Prezentarea o face medicul Florin Chișleag: „E un flăcău de toată frumusețea, de aproape patru kilograme și, sub privirile fericite ale tinerei mame – Silvia Iorga – contabilă la OCI Textile-încălțăminte – ascultă, puțin contrariat, prima urare de La mulți ani!“. Alții își uneau destinele în noaptea de Revelion. Sub titlul „An nou – familie nouă“, citim povestea a doi tineri: el inginer, Traian Nicolaescu, ea – studentă: Viorela Mărgărit, încep un an nou și un drum nou, împreună: „Răsună cunoscuta întrebare a ofițerului stării civile și apoi, veșnic proaspătul răspuns DA“.
Și în Portul Constanța se muncea, dar se și distra. Din biroul său, ing. Nicolae Zeicu, directorul Navrom, declara: „În primele ore ale anului 1972, în Portul Constanța se află sub operații de încărcare și descărcare 33 de nave românești și străine. Ultima navă ce a acostat la danele portului este Petroșani. Prima care va părăsi portul va fi Bucegi, cu destinația Gaulette“. Ora 23.30: „acesta este portul cu inima pulsând ritmic, regulat, ca un metronom“.
Dorința lui Jean Constantin în noaptea de Revelion
În ultimele ore al anului, Jean Constantin, cel mai iubit constănțean, își spunea dorințele cu glas tare. Întrebat ce așteaptă de la anul 1972, acesta a spus că „un spectacol nou de revistă la Teatrul Fantasio și un rol bun, bun de tot, care să scoale sala în picioare și să aplaude strigând «Ura, nea Jeane!»“.
Pe litoral, la Hotelul Europa, aflăm că erau turiști străini „ca în plină vară“. Turiștii vest-germani Haine Klarck și Hilde Klarck petreceau și Revelionul tot aici: „De patru ani venim vara, pe litoralul românesc. În anul 1971 am stat aici, la Eforie Nord, 29 de zile. Acum ne-am reîntors pentru a petrece și ultima zi a anului. Gazdele sunt ospitaliere, iar litoralul dumneavoastră este magnific și iarna“, mărturiseau ei.
Despre Revelionul din anul 1985 aflăm că sufletul petrecerilor au fost căsuțele „pitorești“ din Satul de Vacanță, care au găzduit 1.300 de oameni ai muncii. O atmosferă „cu adevărat sărbătorească“ aflăm că a avut loc la „noul restaurant Dobrogea“: „Aici avem plăcuta surpriză să întâlnim pe trei dintre fotbaliștii de la Universitatea Craiova: Costică Ștefănescu, Silviu Lung și Vasile Mănăilă“. „În fiecare vară am venit pe litoral, mărturisea căpitanul echipei craiovene și al naționalei de fotbal. Acum venim pentru prima dată iarna și trebuie să spunem că ne simțim foarte bine. Am ridicat cupele de șampanie pentru noile performanțe pe care noi și fotbalul românesc trebuie să le atingem“. Oamenii muncii din Cernavodă, din care făceau parte și angajați ai Centralei nuclear-electrice, petreceau la cantina Liceului industrial.
Prin centrala ONT, 15.000 de oameni din toată țara petreceau pe litoral Revelionul, iar la Hotelul Forum din Costinești erau prezenți 600 de tineri din Bacău, Prahova, Mehedinți și Ialomița. În 1985, aflăm din presa locală faptul că pe litoralul românesc petreceau 480 de turiști străini din Italia, Siria, Libia, Grecia, Israel, dar și studenți străini.
Doar în ultimii ani a apărut moda Revelioanelor și petrecerilor în stradă, unde la miezul nopții au loc focuri impresionante de artificii, unde artiștii îndrăgiți ai momentului urcă pe scenele amenajate în locurile publice din orașe. Tinerii care aleg să petreacă noaptea de Revelion la un club scot din buzunar suma de 700 de lei, fiind incluse mâncarea și băutura, însă nostalgicii aleg restaurantele. Pentru toți, Anul Nou vine în zgomot asurzitor de petarde și de dopuri sărite din sticle de șampanie.
Se încarcă comentariile...
