Credinţa pe care nu ne-au putut-o fura: Prigoana comunistă şi Paştele la români. Cum ne vânau securiştii şi de Înviere

Credinţa le-a dat putere românilor să depăşească greutăţile din timpul regimului comunist FOTO Adevărul

Ateismul cuplului dictatorial Nicolae şi Elena Ceauşescu s-a tradus printr-o persecuţie continuă a credincioşilor creştin-ortodocşi. Totuşi, preoţii bătrâni povestesc că la slujbele de Înviere din timpul comunismului luau parte mai mulţi oameni decât în prezent.

Unul dintre principiile după care s-a ghidat fosta Securitate a fost "Dezbină şi cucereşte!". Strategii Partidului Comunism ştiau că un popor unit prin credinţă este unul greu de controlat. Din acest motiv, structurile Bisericii Ortodoxe Române au fost înţesate cu informatori sau cu oameni însărcinaţi cu distribuirea de mesaje otrăvite. 

Religia creştin-ortodoxă n-a fost interzisă oficial, dar credincioşilor li s-a sugerat, discret, că e bine să treacă cât mai rar pe la Biserică. Mărturiile slujitorilor Domnlului în perioada comunistă arată că Sărbătoarea Învierii a fost în permanenţă un prilej de afirmare a credinţei, chiar şi de către oameni care lucrau în structurile de conducere, membri de partid sau angajaţi ai Securităţii.

Părintele Mihai Sămărghiţan, unul din cei mai vechi, cunoscuţi şi iubiţi preoţi din Sibiu, a povestit pentru "Adevărul" cum se desfăşurau slujbele de Înviere înainte de 1989. Slujba de Înviere începea la 4 dimineaţa. Se citea pastorala, în care era pomenit obligatoriu Nicolae Ceauşescu, iar de la slujbe nu lipseau niciodată oamenii Securităţii. Intelectualii, "prelucraţi" în prealabil în comitele de partid, veneau în număr mic şi discret, să nu fie văzuţi pentru că riscau să aibă probleme.

Istoricul bănăţean Mircea Rusnac spune că doctrina partidului unic din România anilor '80 îşi propunea să înlocuiască prin comunism toate religiile. Una dintre găselniţele perverse ale şefilor Partidului Comunist era să cheme copiii la şcoală în prima zi de Paşte, astfel încât aceştia să nu simtă atmosfera de sărbătoare. „Aveau un obicei prost să ne cheme în Duminica Paştelui la şcoală. Le venea mereu o idee pentru a ne strica vacanţa. Ba ne puneau la muncă voluntară, strângeam hârtii de pe stradă, ba diverse activităţi extraşcolare, numai să nu mergem la slujbe. Dar cu cât treceau anii, cu atât era şi mai permisibil Paştele”, povesteşte istoricul Rusnac.

Părintele Vasile Gvrilă, preot paroh la Biserica Sf. Nicolae, Paraclisul Universitar din Bucureşti, crede că cea mai oropsită victimă a regimului lui Ceauşescu a fost Biserica. Copiii care lipseau de la şcoală în prima zi de Paşte erau batjocoriţi şi persecutaţi de către profesori care, la rândul lor, erau obligaţi să aplice sancţiunile, dacă nu voiau să suporte consecinţele. Sarcina lor era să jignească copiii, Biserica şi să persecute. Profesorii urmăreau care sunt copiii care merg la biserică, la denii, la slujba de Înviere, iar cei care mergeau, li se scădea nota la purtare, ascultaţi cu duritate sau scoşi în faţa clasei şi batjocoriţi.

Cei mai mari erau chemaţi la diferite activităţi în perioada sărbătorilor, de muncă patriotică. Mulţi preoţi au intrat în conflict cu securitatea pentru că refuzau să-i anunţe pe oameni că trebuie să iasă la muncă patriotică în localitatea lor. Miliţianul raporta şi acei preoţii începeau să fie urmăriţi.

Ucu Bodiceanu, un clujean cunoscut în comunitatea locală în special datorită expoziţiilor de la Casa Municipală de Cultură, îşi aduce aminte cum era şi pe vremea răposatului şi a pus pe hârtie experienţa sa din Paştele anului 1989, cu câteva luni înainte de Revoluţie. Era în clasa I la şcoală şi cu câteva zile înainte de Paşte, mama sa l-a luat la cumpărături. Copilul Bodiceanu povesteşte, în text, că era sătul de nesfârşitele cozi şi că în noaptea de Înviere tatăl său încerca să asculte, printre bârâieli, Radio Europa Liberă.

Ploieştiul a fost ocolit, în perioada comunistă, de restricţii privind slujbele de Paşte sau de participarea oamenilor la Înviere. Ca atmosferă, aproape nimic nu era diferit de ceea ce se întâmplă acum, de Paşte, în oraş. Spre deosebire de acum, masa pascală era foarte săracă. Mielul se găsea cu greu, la fel şi ingredientele pentru cozonaci. Aminteau de sărbătoare doar ouăle roşii, nelipsite.

„Slujbele erau la fel, ba chiar oamenii veneau în număr şi mai mare la biserică. Cel puţin în Ploieşti, şi îmi amintesc cu exactitate, nu au fost probleme cu regimul. Oamenii erau lăsaţi în pace şi umpleau bisericile în noaptea de Înviere“, îşi aminteşte părintele Ştefan Muşat, acum protopop al Ploieştiului.

Material realizat de reţeaua de corespondenţi Adevărul. Au contribuit: Dana Mihai, Ştefan Both, Florina Pop, Ramona Găină, Mădălina Mihalache