Ziua în care am bătut campioana mondială!

„Adevărul“ vă prezintă unul dintre marile succese ale fotbalului românesc, povestea meciului România - Italia (1-0), din 16 aprilie 1983, singura victorie a tricolorilor în faţa unei deţinătoare a titlului suprem, aflată în posesia trofeului.

Aprilie 1983, acum 29 de ani. România era în „cărţi" pentru calificarea la Campionatul European din 1984, dintr-o grupă cu Italia, Cehoslovacia, Suedia şi Cipru, grupă pe care în final avea să o câştige, succesul de la Bucureşti cântărind decisiv în această situaţie.

Tricolorii lui Mircea Lucescu reuşiseră să obţină două victorii în faţa Suediei şi Ciprului, dar „smulseseră" şi o remiză albă la Firenze, în decembrie 1982, la câteva luni după ce elevii lui Enzo Bearzot luaseră Cupa Mondială. Conştient că va avea parte de un retur infernal cu italienii, Lucescu a pregătit partida în cele mai mici amănunte. Mai întâi, a căutat un loc cât mai departe de Capitală, în care să-şi ducă elevii într-un cantonament de zece zile, departe de orice priviri indiscrete. L-a găsit la Bistriţa, în fieful lui Jean Pădureanu, pe atunci doar un ambiţios conducător din Divizia B. „Lordul" s-a îngrijit ca jucătorilor să nu le lipsească absolut nimic în materie de mâncare, iar din când în când le mai făcea şi câte un grătar, udat cu vin de Tihuţa.

Sichitiu, responsabil cu studiul video

În acest stagiu de pregătire, Lucescu s-a axat foarte mult pe studiul video al adversarilor. Grigore Sichitiu, cel care a fost până de curând preşedinte la Poli Iaşi, reuşise să obţină înregistrări ale mai multor partide ale campioanei mondiale. Astfel, s-au realizat montaje cu fiecare fotbalist în parte pe care „Il Luce" şi secundul său, Mircea Rădulescu, le-au prezentat fotbaliştilor. Stafful României era completat de către Rică Răducanu, care era antrenorul cu portarii, dar şi responsabilul cu buna dispoziţie. „În loc să joace cărţi sau rummy, fotbaliştii preferau să încingă un tenis cu piciorul, la care ne băgam şi noi, antrenorii, Mircea Lucescu, eu şi Rică", a povestit Riciu.

Execuţia lui Loţi, pregătită în Ghencea

Cu două zile înainte de meci, echipa s-a mutat în cantonamentul de la stadionul din Ghencea, acolo unde s-a insistat foarte mult pe schemele tactice.  De fapt, execuţia lui Ladislau Bölöni de la golul din minutul 24 fusese şi ea îndelung exersată la antrenamente. După fiecare şedinţă de pregătire, „Il Luce" rămânea pe teren mai bine de jumătate de oră pe gazon cu Bölöni şi cu Balaci, alături de care exersa loviturile libere. Ilie era responsabil cu execuţiile tehnice, iar Loţi, cu cele în forţă.

„Succesul acesta a fost prefigurat cumva de rezultatul de la Firenze, unde am rezistat o repriză întreagă în inferioritate. În primul rând, era o atmosferă fantastică în lot, una pe care eu am creat-o. Meciul a fost extrem de greu, o agonie, nu alta! Parcă nu se mai termina! Italienii au jucat foarte bine după pauză, «Squadra Azzurra» făcând cel mai bun meci al ei după Mondialele din 1982. Ştiam că-i putem învinge în primul rând printr-o fază fixă, am studiat îndelung jocul lui Bearzot. I-am disecat echipa, iar băieţii noştri au fost formidabili", a rememorat Mircea Lucescu.

Cîrţu: „Ni s-au dat prea multe vitamine"

Componenţii „Craiovei Maxima" susţin că medicamentaţia primită la echipa naţională la meciul cu Italia i-a dat peste cap pentru semifinala de Cupă UEFA cu Benfica, jucată după numai patru zile.

Ipoteza, dezvăluită de Aurică Beldeanu în cartea „Frumoşii nebuni ai Craiovei Maxima", semnată de ziaristul Ion Jianu, e confirmată şi de însemnările medicului de atunci al oltenilor, doctorul Vasile Frânculescu, dar şi de fostul antrenor al Stelei, Sorin Cîrţu. „Trebuie spus adevărul, a fost făcută o supervitaminizare! Vă dau un exemplu: antrenamentul, de vineri, premergător întâlnirii cu Italia a fost întrerupt de Lucescu după jumătate de oră! Se speriase de modul cum participau jucătorii, i-a fost frică de epuizarea resurselor în acel antrenament!", şi-a amintit „Sorinaccio" peste ani.

"Ca prestigiu, câştigarea Cupei UEFA cu Şahtior Doneţk e succesul cel mai mare pe care l-am obţinut. Sentimental, voi pune mereu pe primul loc victoria contra Italiei din 1983.''
Mircea Lucescu antrenor Şahtior Doneţk

Victoria, răsplătită cu 20.000 de lei

Fotbaliştii nu au rămas doar cu gloria după acea victorie împotriva campioanei mondiale en-titre. Victoria a fost răsplătită cu câte 20.000 de lei pentru fiecare component al lotului, ceea ce însemna la vremea respectivă mai mult de un sfert din preţul unei maşini Dacia 1300!

Bölöni: „A fost golul vieţii mele"

Ladislau Bölöni îşi aminteşte mereu cu plăcere meciul cu Italia. „A fost golul vieţii mele la echipa naţională. Unora li s-a părut banal, dar noi lucraserăm mult la el. Ideea era să surprindem şi să facem culoar pentru stângul meu. Cămătaru făcea agitaţie în careu pentru ca italienii să creadă că Balaci va centra, Rednic urcase undeva pe dreapta, ca să creeze varianta unei lansări pe partea lui, Klein blocase adversarul, care voia să iasă din zid, iar eu am tras nestingherit cu toată forţa", a rememorat antrenorul de 58 de ani, care la finalul partidei a făcut schimb de tricouri cu Marco Tardelli.

La scurt timp după meciul de pe „23 August", Loţi Bölöni a primit o ofertă de la Hellas Verona. „Şi pe Balaci l-a vrut AC Milan, iar pe Costică Ştefănescu tot o echipă din Italia. Iniţial, trebuia să ni se dea drumul la toţi trei, dar eliminarea Craiovei din UEFA a schimbat tot. Ştefan Andrei, ministrul de Externe de atunci, i-a ţinut pe cei doi la Craiova şi automat a căzut şi transferul meu", a conchis cel care a jucat de 108 ori pentru România. 

Balaci l-a plimbat pe Gentile pe tot terenul

Studiul aprofundat al adversarului şi-a dovedit eficienţa pe gazonul arenei „23 August". Perechile anticipate de Mircea Lucescu s-au format pe teren, iar câştigători au ieşit ai noştri. Ilie Balaci (foto) l-a plimbat pe Claudio Gentile pe tot terenul, Iorgulescu l-a ţinut din scurt pe Rossi, Cămătaru l-a sufocat pe Collovati, Bölöni l-a derutat pe Antognoni, iar exemplele pot continua.

„Claudio mi-a spus că mă aşteaptă în Italia"

„Pe teren, de trei ori ne-am întâlnit om la om şi tot de atâtea ori m-a faultat tare. În rest, l-am plimbat tot meciul, cât era el de Gentile. Vizionasem cu Mircea Lucescu mai multe meciuri ale Italiei de la Mondial. În finala cu RFG, am observat că neamţul Littbarski a evoluat când pe stânga, când pe dreapta şi i-a ieşit. După meci, Claudio mi-a zis că mă aşteaptă în Italia şi-mi va arătat cine e Gentile.  L-am întrebat de ce în Italia. Mi-a zis că ştia de negocierile lui AC Milan pentru mine. I-am transmis că nu se ştie, nu e sigur, din România se pleacă greu. Din păcate, am avut dreptate eu, nu el", a povestit Ilie Balaci.

"Spre deosebire de alte dăţi, când le ceream noi tricourile, acum a venit Gentile la mine. La cinci minute după ce am ieşit de la vestiare, i l-am dat unui prieten, care îl are şi astăzi, tricoul cu numărul 2 al lui Gentile!''
Ilie Balaci  fost internaţional