EXCLUSIV Jennifer Batten, chitarista lui Michael Jackson: „La București, Michael a vrut să filmeze tot pentru a surprinde bucuria românilor“ VIDEO
0Michael Jackson a concertat în România de două ori, dovedind, prin entuziasmul mulțimii de fani și prin magia spectacolelor sale, de ce este supranumit Regele muzicii pop. Jennifer Batten, chitarista care a cântat zece ani cu Michael Jackson, a acordat un interviu exclusiv pentru ”Weekend Adevărul”.
Pe 25 iunie 2009, vestea morții lui Michael Jackson făcea înconjurul lumii. În jurul orei 12.22, echipajul de paramedici solicitat la casa închiriată din Los Angeles l-a găsit pe artist cu pulsul slab. După mai multe manevre de resuscitare, l-au transportat la spital, unde a decedat două ore mai târziu. În urma autopsiei s-a constatat că artistului i-a fost administrată, de către Conrad Murray, medicul său personal, o supradoză de propofol. Funeraliile lui Michael Jackson s-au desfășurat pe 7 iulie, fiind unul dintre cele mai urmărite evenimente televizate din istorie: aproape trei miliarde de oameni l-au plâns pe Regele muzicii pop din fața micului ecran. Artistul a fost înmormântat în Forest Lawn Memorial Park, un cimitir privat aflat în Glendale, California.
Jennifer Batten a fost chitarista lui Michael Jackson timp de un deceniu și l-a însoțit pe marele artist în numeroase concerte și turnee, precum celebrele „Bad“ și „The Dangerous Tour“, cu care a ajuns și la București – cine a fost la concert cu siguranță își amintește coama sa blondă și solo-urile explozive. În interviul acordat în exclusivitate pentru „Weekend Adevărul“, Batten povestește cum a fost selectată din peste o sută de chitariști și cum a fost prima interacțiune cu Michael: „Ni se spusese că dacă îi place ce aude, va începe să danseze. Iar Michael ne-a ascultat și a început să danseze imediat. (...) Era extrem de prietenos și arăta minunat“. Batten vorbește și despre partea mai puțin strălucitoare a vieții de artist, despre cum Michael își găsea fericirea în muzică și în filme, dar și despre cât de mult îl afectau articolele rău intenționate scrise despre el. De asemenea, chitarista se întoarce în timp și își amintește primele acorduri de chitară, complimentele pe care i le-a făcut Michael Jackson și momentul când a aflat vestea tragică a morții megastarului.
La 15 ani de la moartea megastarului american, chitarista lui, Jennifer Batten povestește, într-un interviu exclusiv pentru „Weekend Adevărul“ cum a fost selectată din peste o sută de chitariști, cum a fost prima interacțiune cu Michael, dar și cum a fost experiența celor două concerte la București. Batten vorbește și despre partea mai puțin strălucitoare a vieții de artist, despre cum MJ își găsea fericirea în muzică și în filme, dar și despre cât de mult îl afectau articolele rău intenționate scrise despre el.
„Weekend Adevărul“: Ați început să cântați la vârsta de 8 ani, când tatăl dumneavoastră v-a cumpărat o chitară electrică în nuanțe „de un roșu puternic și albastru“. Mai aveți acea chitară?
Jennifer Batten: (zâmbește) Nu, nu o mai am. Am vândut-o când eram în clasa a VI-a. Tata îmi luase în acel an o chitară acustică de Crăciun, iar naiva de mine am crezut că nu am nevoie de două chitare. Așa că am vândut-o pe cea electrică. La ora actuală, cred că am vreo 12 chitare electrice acasă.
Fac parte chitara și muzica din ADN-ul dumneavoastră?
Da, cumva fac parte. Și asta se datorează în bună măsură și faptului că am crescut într-un mediu muzical. Tata era un mare fan al jazzului – ori de câte ori era acasă, pe fundal se auzea jazz. Și mama și tata aveau un cult pentru muzică. Așa că am fost susținută când mi-am dorit o chitară, iar tata m-a ajutat rapid să iau lecții. Pasiunea mea pentru chitară a rămas pentru toată viața.
Biletul către un vis
Un punct major de cotitură în cariera dumneavoastră a fost atunci când ați fost selectată din peste 100 de chitariști pentru a face parte din trupa lui Michael Jackson. Cât de incredibil a fost acel moment și care a fost prima reacție când ați aflat că veți cânta cu el?
A fost ceva pur și simplu extraordinar. Au fost mai multe nopți după acea audiție când nu prea puteam să dorm, deoarece eram atât de entuziasmată. Culmea e că cei din echipa lui Michael nu mi-au spus vreodată că am fost angajată, mi-au zis pur și simplu să vin și să repet cu trupa și să vedem cum merge. Iar după două luni de repetiții încă nu îmi spuseseră că vom merge în concerte, pur și simplu am rămas cu trupa lui Michael. Următorul lucru pe care mi-l amintesc este că am primit un bilet pentru Tokyo și un pașaport și am rămas alături de Michael timp de 10 ani.
Cum a fost prima întâlnire cu Michael Jackson și ce v-a spus atunci?
L-am întâlnit pe Michael după o lună de repetiții cu trupa sa. La un moment dat, am auzit că o să vină. Ni se spusese că dacă îi place ce aude, va începe să danseze. Iar Michael ne-a ascultat și a început să danseze imediat. Iar eu și ceilalți oameni care încă nu îl întâlniseră i-am fost prezentați pe rând și îmi amintesc că Michael arăta minunat. Era strălucitor și degaja multă lumină. A venit în acea zi cu Frank DiLeo, managerul său din acea perioadă. Michael era extrem de prietenos și a fost un moment cu adevărat foarte emoționant.
Echipa lui MJ, un mic oraș
Cum erau repetițiile cu celebrul megastar?
Cele mai intense repetiții pe care le-am avut în viața mea. În prima lună, muzicienii repetau într-o cameră, cei de la backing vocals într-o cameră, iar dansatorii, în altă cameră. Repetam minimum cinci zile pe săptămână, de dimineața până seara. Din a doua lună, ne-am mutat împreună să repetăm într-un mare studio de înregistrare – acolo aveam luminile cu laser și ceața și toate efectele speciale. Înainte de a începe turneul „Bad“ în Japonia, în septembrie 1987, am repetat întregul show de câte două ori pe zi, așa că eram foarte bine pregătiți înainte de primul concert. Acel turneu a avut în total 123 de concerte și s-a încheiat în ianuarie 1989 în Statele Unite ale Americii.
Cum a fost să lucrați cu Michael Jackson, comparativ cu alte staruri cu care ați mai colaborat, precum Jeff Beck? Cum era în linii mari programul zilnic?
Echipa lui Michael Jackson avea în jur de 100 de oameni și întotdeauna eram cazați în trei hoteluri diferite. Cumva, era ca și cum ai muta un mic oraș. Asta în vreme ce cu Jeff Beck eram doar 12 oameni. Nu socializam foarte mult cu Michael în afara concertelor și repetițiilor. Au fost totuși și excepții, de vreo 10-12 ori, când Michael a închis parcuri de distracții ca să ieșim cu toții și să ne simțim bine acolo. Au fost și mai multe cine ale întregii echipe cu Michael în Statele Unite. Cu Jeff Beck mergeam la cină în fiecare seară și ieșeam în baruri. Era mai mult ca o familie cu Jeff.
Avea MJ vreo rutină specială înainte de concerte?
Da, întotdeauna făcea încălzirea vocală. Stătea în cortul său cu antrenorul său vocal. Apoi, chiar înainte să urcăm pe scenă, ne strângeam cu toții, ne țineam de mâini cu Michael, spuneam o rugăciune și apoi intram pe scenă. Iar când se termina concertul, Michael ieșea de pe scenă înainte ca noi să cântăm ultimele acorduri, deoarece echipa sa dorea să îl scoată înainte de final din motive de securitate.
Ați concertat alături de el timp de peste 10 ani. Care au fost cele mai speciale momente din acel deceniu memorabil?
Cred că prima seară în Japonia, în septembrie 1987, în cadrul turneului „Bad“, a fost una extrem de specială, deoarece nu mai cântasem vreodată în fața unei audiențe atât de mari. Cred că erau în jur de 60.000 de oameni. Au mai fost momente emoționante și când am avut concerte, iar familia mea era în public.
Un megastar în Europa de Est
În 1992 și 1996 ați cântat cu Michael Jackson în cele două concerte memorabile de la București. Cum au fost experiențele din România?
Cele două concerte de la București au fost extraordinare, asta și pentru că fanii români au fost extrem de entuziaști și de calzi. Michael a vrut să filmeze tot când am fost în București pentru a surprinde bucuria oamenilor care nu mai văzuseră până atunci concerte de o asemenea anvergură. Michael Jackson a vrut să fie surprinse cadre foarte bune cu fanii de la București și au ieșit filmări superbe.
Ce amintiri aveți de la acele zile petrecute în București?
Experiența de a veni la București a fost ceva foarte special. A fost cumva și foarte exotic, deoarece nu mai venisem vreodată în România. Îmi amintesc plimbările pe străzile pline de farmec din București și numeroasele clădiri cu o arhitectură deosebită. Au fost memorabile zilele petrecute la București.
Care era impresia dumneavoastră despre România înainte de a veni și a concerta aici cu Michael Jackson și care e impresia acum?
Ei bine, ca cei mai mulți americani ignoranți (surâde) știam doar de Transilvania, asta datorită lui Dracula. A fost foarte bine că am venit în România pentru că am descoperit că este o țară foarte frumoasă și recomand tuturor să o viziteze. Încă nu am ajuns în Transilvania, deși am mai revenit în România după concertele susținute cu Michael Jackson.
Marele compliment: trei steluțe pe o hârtie
Care a fost cel mai special compliment pe care vi l-a făcut Michael Jackson?
Îmi aduc aminte când am fost în turneu și am ajuns în Japonia, Michael a închis Disneyland Tokyo timp de câteva ore pentru ca fiecare membru al echipei să se distreze și să nu fie deranjat de public. La un moment dat, eram cu Sheryl Crow (n.r. – cântăreață americană) într-un magazin de suveniruri și îmi amintesc că mă uitam la un suport de periuță de dinți cu Daisy Duck – un suvenir simplu, copilăros, pe care dacă apăsai pe cap se mișcau ochii lui Daisy atât timp cât ar fi trebuit să dureze periajul. La un moment dat, Michael a venit în spatele meu, m-a bătut pe umăr și mi-a zis: „Îmi place foarte mult solo-ul tău de chitară la «Beat It»“. A fost pentru prima oară când am simțit cu adevărat o validare de la Michael legat de ceea ce făceam, pentru că înainte de acest episod nu primisem foarte mult feedback. În acel moment m-am simțit ca și cum aș fi fost la grădiniță și aș fi primit o steluță de aur.
Bănuiesc că au urmat și alte complimente ale lui Michael de-a lungul anilor...
Da. Și cred că în afară de acel compliment special de la Tokyo, a mai fost un moment deosebit. Un regizor făcea un documentar despre chitaristele de pe Glob, la 20 de ani de la concertele de la Tokyo, și la un moment dat a descoperit o casetă video cu audiția mea de când fusesem cooptată în echipa lui Michael. Iar în carcasa casetei video era o hârtie pe care Michael făcuse notițe legate de oamenii pe care îi văzuse pe casetele de la audiții. Iar lângă numele meu pusese trei stele și scrisese: „Minunat!!!“. A fost a doua mare validare a lui Michael în ceea ce mă privește și o prețuiesc mult.
Cum a fost finalul colaborării cu Michael Jackson?
A fost la finalul turneului „HiStory“, totul s-a întrerupt brusc. A fost un fel de ghinion cumva. Trebuia să mergem în Grecia, însă totul s-a anulat. Am primit un bilet de avion să mă întorc acasă. Nu a fost cel mai frumos final. A fost rapid. Așa s-a terminat un deceniu minunat alături de Michael Jackson.
Care dintre hiturile lui Michael Jackson are cele mai bune sunete de chitară?
„Human Nature“ este unul dintre favoritele mele. Este pur și simplu superb – partea de chitară este atât de frumoasă. Îmi amintesc că am cântat de mai multe ori cu Michael această melodie, iar vocea sa era minunată și modul în care se mișca era parcă de pe altă planetă.
„Michael a fost o tornadă creativă“
Cât a fost faimă și cât a fost durere în viața și cariera lui Michael Jackson?
Cred că procentele sunt împărțite. Oamenii din afară cred că o persoană care e faimoasă e și fericită. Însă faima a fost și o închisoare pentru Michael, pentru că de fiecare dată când voia să meargă, de exemplu, la o librărie sau la film, șase agenți de securitate trebuiau să pregătească totul înainte. Michael nu a avut libertatea de a pleca după pofta inimii oriunde. Iar insistențele multor jurnaliști erau chiar negative. Chiar îmi amintesc că atunci când am ajuns prima oară în Australia, apăruseră multe articole negative despre Michael. Mai toate ziarele din Australia scriseseră că era ciudat, că avea o maimuță și că dormea într-o cameră de oxigen și alte asemenea lucruri. După concertele din Australia, toate sold-out, a fost un jurnalist care și-a cerut scuze pentru toată presa negativă de dinainte de show-uri. Acel jurnalist a fost impresionat de concerte și de uriașul talent al lui Michael. Toți cei care sunt foarte faimoși au parte și de presă pozitivă, și de presă negativă, precum Taylor Swift. Îmi aduc aminte de un jurnalist care a criticat-o pe Taylor Swift pentru că a avut prea mulți prieteni. Să o acuzi pentru asta e cumva anormal. Așa că am multă empatie față de artiști.
Rămânând în sfera articolelor negative, care e opinia dumneavoastră legată de acuzele ce i s-au adus de-a lungul anilor lui Michael Jackson, inclusiv legate de presupuse relații cu copii?
În opinia mea, toate acele acuze au fost niște mizerii nefondate. Și au stat din păcate mult timp pe primele pagini ale ziarelor și revistelor. Au fost și lucruri ce nu au apărut pe prima pagină, precum acea acțiune mare în instanță, când un tată a spus că Michael i-ar fi molestat copilul. Iar copilul, după acea acțiune în instanță, a cerut și a obținut separarea legală de părinții săi pentru că nu își mai dorea să fie cu ei. Și nu la mult timp după ce Michael a murit, acel tată care intentase acțiunea s-a sinucis – asta spune multe despre vină. Acel tată pur și simplu a vrut bani ca să creeze o companie de film, iar totul s-a terminat nefericit. În cele din urmă, nevinovăția lui Michael a fost dovedită. Însă televiziunilor și ziarelelor nu le place să scrie despre asta, pentru că nu le aduce afișări multe, așa cum o face un scandal.
Cât de mult i-a lipsit fericirea lui Michael Jackson? Știm cu toții că nu a avut o copilărie fericită.
Cred că Michael a găsit fericirea în alte lucruri comparativ cu oamenii normali. De exemplu, el adora filmele. Îi plăcea mult și să fie la Neverland, ferma sa. Și Michael iubea să facă muzică. Așa că sunt și alte modalități de a fi fericit. Și, bineînțeles, Michael își iubea enorm copiii, iar după ce a devenit tată, a atins un alt nivel de fericire.
Moartea, o eliberare
Cum ați aflat acum 15 ani că a murit Michael Jackson?
O cunoștință de-ale mele m-a sunat în timp ce mergeam cu mașina prin Los Angeles. Inițial, nu am crezut vestea, pentru că auzisem multe zvonuri false în ultimii ani legate de Michael. Însă, din păcate, de data aceea trista veste era adevărată.
Care au fost primele gânduri după ce ați aflat că a murit?
Două gânduri și stări m-au cuprins imediat. A fost mai întâi o tristețe extremă față de copiii săi, pentru că o asemenea veste e devastatoare, mai ales când ești copil. Iar al doilea sentiment a fost de ușurare pentru el, pentru că nu mai trebuia să aibă de-a face cu jurnaliștii.
Doar MJ și tobele
Care e cea mai specială amintire pe care o aveți despre Michael Jackson?
E legată de calitatea actului său artistic din fiecare seară. Avea atât de multă consistență, iar Michael cânta atât de bine... Unul dintre momentele mele favorite era spre finalul melodiei „Billie Jean“, când Michael dansa și mai erau doar el și tobele, iar eu nu trebuia să mă mai concentrez să cânt la chitară. Așa că aveam un loc în primul rând în fiecare seară să văd acest act artistic atât de frumos.
Dacă ar trebui să îl descrieți într-o frază, care ar fi aceea?
O tornadă creativă. Michael era creativ din toate privințele. O bună prietenă de-ale mele îi făcea machiajul lui Michael și îmi spunea că era mereu creativ când era la machiaj, scria constant versuri. Era ca și cum creativitatea îi venea prin toți porii. Asta mi s-a părut mereu fascinant la Michael Jackson.
Se încarcă comentariile...
