Toate filmele dictatorului. Ce casete video avea în colecţie Nicolae Ceauşescu: „Casetele omagiale n-au fost vizionate niciodată“

Ştefan Chiriac, un angajat al Studiourilor Buftea, a descoperit recent bogata filmotecă a preşedintelui Republicii Socialiste România. Pe lângă filme hollywoodiene, în colecţie sunt şi numeroase imagini inedite din viaţa dictatorului, pe care Chiriac are de gând să le facă publice sub forma unor documentare.

În timp ce românii aveau parte de numai două ore de program zilnic la televizor, iar filmele occidentale nu mai ajungeau aproape deloc în sălile de cinema, Nicolae

Ceauşescu era la curent cu toate noutăţile din industria cinematografiei. Cinefil înrăit, dictatorul nu doar că obişnuia să vizioneze toate filmele autohtone, dar era şi un mare admirator al producţiilor realizate la Hollywood,
pe care le vedea în sala de proiecţie a reşedinţei sale din bulevardul Primăverii.

De-a lungul anilor, Ceauşescu a adunat o colecţie impresionantă de videocasete cu filme occidentale, care a fost redescoperită din întâmplare de Ştefan Chiriac, angajat al Studiourilor Buftea. „Imediat după Revoluţie, aparatura şi casetele din colecţia lui Ceauşescu s-au transferat spre păstrare în magaziile studiourilor cinematografice de stat şi au rămas într-un subsol până de curând. Timp de 30 de ani nimeni nu s-a mai interesat de soarta lor. Noi am descoperit un volum uriaş de casete pitite prin cotloane şi unghere. N-am aruncat nimic, nici măcar reclamele la pastă de dinţi“, a declarat Chiriac, care şi-a petrecut ultimele patru luni cercetând această arhivă.

„Pentru a putea viziona această «comoară» a trebuit să investesc o sumă deloc de neglijat în aparatură, pentru că n-am găsit doar VHS-uri, ci şi formate mai puţin uzitate, cum ar fi U-matic. Am găsit un player funcţional tocmai în Germania, am trecut prin multe peripeţii ca să intru în posesia lui – are 25 de kilograme. Funcţionează perfect, chiar dacă e fabricat în anii ’80. Am mai luat şi un Betamax, tot din aceeaşi perioadă, care m-a uimit prin complexitatea mecanismelor şi claritatea cu care redă casete cu o vechime de peste patru decenii“, a mai povestit angajatul Studiourilor Buftea.

Ştefan Chiriac

„Mad Max“, „Taxi Driver“ şi filme pentru adulţi
Ştefan Chiriac a dezvăluit şi că printre titlurile preferate de soţii Ceauşescu se numărau producţii precum „Mad Max“, „Atlantic City“, „Ben-Hur“, „Taxi Driver“, „Toţi oamenii preşedintelui“ şi „Duzina de ticăloşi“. „Am găsit şi filme din seria James Bond şi pelicule franţuzeşti cu Alain Delon sau Jean-Paul Belmondo, cum ar fi «Borsalino». Am găsit şi filmul experimental «Koyaanisqatsi», al lui Godfrey Reggio, dar şi «Şocul viitorului», al lui Alvin Toffler, trimis chiar de acesta împreună cu o scrisoare corespunzătoare de linguşire. Sunt şi filme româneşti, chiar din rândul celor «problematice», cum ar fi «Glissando», al lui Mircea Daneliuc, Ceauşeştii având în colecţie versiunea realizată pentru export, cu subtitrare în limba italiană“, spune Ştefan Chiriac.

Pe lângă filme, colecţia conţine foarte multe casete cu cascadorii auto şi moto, majoritatea de producţie americană, dar dublate în limba germană. „Tot în colecţia de casete există mult cabaret german, franţuzesc, muzică imperialistă cu videoclipuri de genul celor realizate de MTV, englezeşti şi americane, concursuri de dansuri sportive din Germania. Probabil i-au aparţinut lui Nicu Ceauşescu, ca şi casetele pentru adulţi, pentru că s-au găsit şi asemenea filme. La capitolul muzică autohtonă, am regăsit în special muzică populară, romanţe cântate de Ioana Radu şi o melodie care se repetă obsesiv, «Radu mamii», care se spune că era preferata lui Nicolae Ceauşescu. Merită menţionat şi faptul că toate casetele cu filme de bună calitate erau vizionate – se observă asta la o analiză fizică a lor.“

Casetele omagiale n-au fost vizionate niciodată
O secţiune specială din filmoteca familiei Ceauşescu este dedicată casetelor cu filme omagiale, nelipsite din planurile anuale de producţie cinematografică.

„Toate casetele în care protagoniştii sunt Ceauşeştii erau nevizionate, virgine – scârţâiau din toate încheieturile când le-am introdus în player. Lingăii vremii se chinuiau să-i facă tovarăşului carcase cu titluri scrise cu litere aurite, îmbrăcate în catifea, carcase de lemn cu steguleţe tricolore lipite pe margini, iar cei doi nici măcar nu se uitau la ele. Se uitau în schimb la cascadori americani dublaţi în limba germană. De asemenea, Ceauşescu primea foarte multe casete prin intermediul ambasadelor diverselor state care erau reprezentate diplomatic în ţara noastră. De obicei, materiale difuzate de televiziunile naţionale, după vizitele lui în ţările respective. Acestea erau vizionate. Totul era filtrat de către securişti şi existau note explicative cu ţara de provenienţă, durata înregistrării, conţinutul, ocazia cu care au fost realizate, dar şi starea tehnică a înregistrării. Ceauşescu mai primea, de asemenea, de la guverne sau lobbyişti occidentali casete de prezentare a diverselor tehnologii, cum ar fi reactorul nuclear canadian CANDU, casetă ce datează din 1985. Toate acestea erau vizionate. De asemenea, există un lot de casete cu vizitele lui Constantin Dăscălescu (n.r. – prim-ministru între 1982 şi 1989) în străinătate. Casetele sunt vizionate, semn că pe Nicolae Ceauşescu îl interesa cum e reprezentat în lipsă“, a mai explicat Chiriac.

Un interviu incomod

După ce a vizionat toate peliculele omagiale dedicate cuplului Ceauşescu, Ştefan Chiriac a luat hotărârea de a utiliza aceste imagini pentru realizarea unor filme documentare. „Sunt foarte multe lucruri inedite, care n-au fost difuzate niciodată. Mi-am propus mai întâi să realizez un film documentar, însă au ieşit în cele din urmă trei lungmetraje, dintre care unul conţine aproape exclusiv imagini din Coreea de Nord. Printre altele, am şi un interviu pe care Ceauşescu l-a acordat televiziunii franceze, o discuţie în care i s-au adresat şi destule întrebări incomode, inclusiv una despre ascensiunea tovarăşei Elena Ceauşescu în ierarhia de partid şi de stat“, a explicat Ştefan Chiriac.