Europa, lăsată pe dinafară la negocierile de pace. Ce îi lipsește UE ca să conteze în discuțiile despre Ucraina
Negocierile pentru încheierea războiului din Ucraina pun în discuție nu doar viitorul țării, ci și securitatea întregii Europe. În acest context, într-o analiză pentru Adevărul, analistul militar Hari Bucur-Marcu vorbește despre rolul europenilor în procesul de pace, arhitectura de securitate regională și miza strategică a Mării Negre.

Miniștrii de Externe ai statelor membre ale Uniunii Europene se reunesc luni, 16 noiembrie, la Bruxelles, pentru a discuta despre războiul de agresiune al Rusiei împotriva Ucrainei. Pe agenda reuniunii se află sprijinul acordat Kievului înaintea sezonului rece și modalitățile prin care statele europene pot răspunde campaniei hibride a Rusiei împotriva Uniunii Europene și a statelor membre. Reuniunea are loc într-un moment sensibil pentru securitatea europeană, după negocierile dintre Ucraina, Rusia și Statele Unite de la Abu Dhabi. În timp ce Washingtonul încearcă să obțină oprirea războiului și discută posibile garanții de securitate pentru perioada post-război, europenii încearcă să-și asigure un loc la masa deciziilor. Expertul în securitate și apărare Hari Bucur-Marcu consideră însă că Uniunea Europeană nu are, deocamdată, instrumentele necesare pentru a influența decisiv negocierile, iar România nu și-a definit o strategie coerentă pentru zona Mării Negre.
Întâlnirea are loc la câteva zile după negocierile desfășurate la Abu Dhabi, în 10 și 11 noiembrie, unde reprezentanții Ucrainei și Rusiei s-au întâlnit în format trilateral, cu mediere americană. Discuțiile au vizat încheierea războiului, posibilele acorduri de securitate pentru perioada de după conflict, dezescaladarea și măsurile umanitare. Chiar dacă negocierile nu au produs un progres major în privința teritoriilor, cele două părți au convenit, în principiu, asupra unui schimb important de prizonieri. Unul dintre cele mai dificile subiecte rămâne însă statutul teritoriilor ocupate de Rusia, în special în Donbas, unde pozițiile Moscovei și Kievului sunt în continuare divergente.
Un alt element important al discuțiilor a fost participarea europenilor. Reprezentanții europeni, alături de oficiali ai NATO, s-au aflat la Abu Dhabi pentru consultări cu delegațiile americană și ucraineană, însă delegația rusă a refuzat să participe la o întâlnire cu aceștia. Moscova a insistat pentru un format restrâns, în timp ce Ucraina și liderii europeni susțin că viitorul securității continentului nu poate fi discutat fără implicarea Europei.
Pacea, între oprirea luptelor și garanțiile de securitate
În opinia expertului în securitate și apărare Hari Bucur-Marcu, discuția despre un acord de pace trebuie să înceapă cu o delimitare clară între oprirea războiului și încheierea efectivă a conflictului.
„Până când nu se oprește războiul, nu se poate vorbi despre pace”, a explicat acesta, într-o analiză pentru „Adevărul”. Expertul consideră că o eventuală înghețare a conflictului nu echivalează cu o soluție durabilă și nici nu elimină riscul reluării luptelor.
Ucraina ar putea accepta oprirea luptelor numai în condițiile în care primește garanții că Rusia nu va putea profita de pauza militară pentru a pregăti o nouă agresiune, este de părere expertul. O încetare a focului ar presupune inclusiv separarea forțelor militare și stabilirea unor condiții care să reducă riscul unui nou atac, adaugă Hari Bucur Marcu.
Expertul atrage atenția că o asemenea înțelegere ar putea lăsa temporar sub control rusesc teritorii ocupate ilegal, fără ca acest lucru să însemne recunoașterea suveranității Moscovei asupra lor. O pace propriu-zisă ar presupune, în viziunea sa, aranjamente mai ample și garanții de securitate credibile, inclusiv o posibilă prezență militară internațională.
„Pacea propriu-zisă presupune aranjamente cu garanții de toate felurile, inclusiv prezență militară, astfel încât un nou război să nu mai aibă loc”, a subliniat Hari Bucur-Marcu.
Diferența dintre o simplă oprire a focului și o pace durabilă este esențială și pentru europeni, a mai punctat expertul. Orice acord care nu oferă Ucrainei protecție împotriva unei noi agresiuni ar putea doar să amâne conflictul, fără să rezolve problema de securitate care a stat la baza războiului.
Europa vrea să participe la negocieri, dar are nevoie de o strategie
Unul dintre principalele semnale transmise de negocierile de la Abu Dhabi este dificultatea europenilor de a obține un rol direct în discuțiile dintre Washington, Kiev și Moscova. Hari Bucur-Marcu consideră că Uniunea Europeană a ajuns într-o poziție diferită față de primii ani ai războiului. Dacă în perioada administrației Biden sprijinul militar și financiar american a avut un rol central, iar europenii au fost, potrivit aprecierii expertului, mai degrabă spectatori ai strategiei americane, schimbarea de abordare a administrației Trump a obligat statele europene să-și asume o parte mai mare din susținerea Ucrainei.
Expertul explică faptul că strategia americană din 2022 a pornit de la premisa că Rusia trebuie slăbită militar prin susținerea Ucrainei pe termen lung. După ce a devenit clar că Moscova nu poate ocupa rapid teritoriul ucrainean, Washingtonul a adoptat o strategie de uzură, prin furnizarea de ajutor militar și financiar Kievului, astfel încât forțele ruse să fie consumate pe câmpul de luptă și să nu mai reprezinte o amenințare pentru alte state europene.
„Au introdus strategia de război de uzură, adică să susțină Ucraina cu cât este nevoie și cât timp este nevoie”, a explicat Hari Bucur-Marcu, referindu-se la abordarea administrației americane din primii ani ai războiului.
Washingtonul nu mai dorește continuarea strategiei de uzură a Rusiei, promovată în primii ani ai războiului, mai spune expertul, ci urmărește în schimb oprirea luptelor și construirea unor aranjamente de pace. Susținerea americană pentru Ucraina nu a dispărut, adaugă Hari Bucur-Marcu, în schimb s-a modificat ca modalitate de organizare, europenii fiind chemați să contribuie mai mult la finanțarea echipamentelor și armamentului furnizat de Statele Unite. În această nouă formulă, spune expertul, Uniunea Europeană a devenit un actor important în susținerea militară și financiară a Kievului, dar nu a reușit să transforme această contribuție într-o influență comparabilă asupra negocierilor politice.
„Sunt actori serioși, care finanțează ucrainenii pentru război, îi susțin în toate formele, dar încă nu sunt băgați în dialogul acesta pentru pace”, a apreciat expertul.
Dificultatea europenilor de a influența negocierile vine și din lipsa unei inițiative politice proprii. Bruxelles-ul a urmat inițial strategia americană, iar ulterior, când nu a mai fost de acord cu abordarea Washingtonului, nu a reușit să propună o alternativă coerentă, a explicat expertul.
Europenii și-au exprimat disponibilitatea de a participa la negocierile de pace, însă această poziție nu este suficientă în absența unei inițiative concrete, apreciază expertul. Reuniunea de la Bruxelles ar urma să transmită mesajul că Uniunea Europeană este pregătită să ofere Ucrainei garanții de securitate, inclusiv printr-o eventuală prezență militară, dacă se va ajunge la o încetare a focului. Astfel, expertul în securitate și apărare consideră că reuniunea de la Bruxelles trebuie privită mai degrabă ca un semnal politic privind disponibilitatea europenilor de a contribui la viitoarele garanții de securitate pentru Ucraina, decât ca un moment în care se vor lua decizii decisive pentru încheierea războiului.
Poate UE să garanteze securitatea Ucrainei?
Una dintre marile întrebări ale negocierilor este ce garanții ar putea primi Ucraina în cazul unei încetări a focului sau al unui acord de pace. Printre variantele discutate în spațiul european se află și posibilitatea unei prezențe militare europene pe teritoriul ucrainean, pentru a descuraja o nouă agresiune rusă.
Hari Bucur-Marcu este însă sceptic în privința capacității Uniunii Europene de a asigura, singură, asemenea garanții. Expertul susține că UE nu dispune de o forță militară unională, de mijloace operaționale, exerciții și doctrină comune care să-i permită să acționeze ca o putere militară unitară.
„Nu au niciun fel de element de forță, de putere militară europeană. Unională. Nu există așa ceva”, a afirmat expertul, referindu-se la capacitatea Uniunii de a influența direct evoluția războiului.
În plus, o asemenea prezență ar întâmpina opoziția Rusiei, potrivit analizei expertului. Moscova a transmis că nu acceptă desfășurarea unor trupe europene în Ucraina după o eventuală încetare a focului, astfel că ideea garanțiilor de securitate rămâne unul dintre cele mai dificile puncte ale oricărui posibil acord.
„Noi nu avem politici, nu avem resurse, nu avem voință politică”
Pentru România, negocierile privind viitorul Ucrainei și securitatea europeană au o miză directă. Poziția geografică la Marea Neagră, apartenența la flancul estic al NATO și apropierea de războiul din Ucraina fac ca orice schimbare a echilibrului de securitate din regiune să aibă consecințe pentru București. Întrebat ce ar trebui să urmărească România în cadrul discuțiilor europene și ce măsuri concrete ar trebui susținute pentru întărirea securității la Marea Neagră, Hari Bucur-Marcu a avut un răspuns tranșant: România nu are, în prezent, o politică de stat clară în această privință.
O pace care pregătește următorul război?„Ar trebui să fie o politică de stat privind securitatea la Marea Neagră. Care nu există. Ar fi trebuit formulată în strategia națională de apărare”, a declarat expertul. O asemenea politică ar fi trebuit să fie formulată într-un capitol distinct al strategiei naționale de apărare și să stabilească responsabilitățile asumate de România, amenințările identificate, vulnerabilitățile și resursele necesare pentru contracararea riscurilor, a subliniat expertul. Astfel de documentele strategice trebuie să fie urmate de măsuri concrete, de resurse alocate și de decizii politice asumate de Guvern și Parlament. Cum nu există o direcție coerentă în acest domeniu, România riscă să participe la reuniunile europene doar pentru a bifa prezența, fără să aibă o poziție proprie bine fundamentată.
Expertul consideră că o asemenea politică nu ar trebui să rămână doar la nivelul unei strategii generale, ci ar trebui să fie transpusă într-un întreg mecanism de planificare și asumare instituțională. El a indicat inclusiv necesitatea unei Cărți albe a apărării, elaborată de Guvern și supusă dezbaterii și aprobării Parlamentului, precum și a unor documente de planificare care să stabilească măsurile concrete pentru securitatea regiunii Mării Negre.
„Să avem alocate resurse, să avem politici formulate și trecute prin Parlament, să avem un guvern care să aibă în programul de guvernare un capitol despre treaba asta”, a explicat Hari Bucur-Marcu, enumerând condițiile necesare pentru ca România să poată avea o inițiativă proprie.
„Ca să ai inițiativă, trebuie să ai și elementele înainte de inițiativă. Noi nu avem politici, nu avem resurse, nu avem voință politică”, a mai spus expertul.
Ar fi necesar ca Bucureștiul să aibă o strategie clară pentru Marea Neagră, care să fie transformată în obiective concrete de apărare și securitate și să fie promovată consecvent în forurile europene și euroatlantice, a completat Hari Bucur-Marcu. Expertul s-a referit și la lipsa de continuitate a inițiativelor diplomatice românești. El a amintit că România a avut, inclusiv în 2007, o inițiativă în domeniul securității regionale, care nu a fost însă susținută ulterior. În opinia sa, problema nu este doar absența unor propuneri, ci și incapacitatea instituțiilor de a le transforma în politici asumate și promovate consecvent în plan european.
Expertul consideră că, în lipsa unei strategii și a unui mandat politic bine fundamentat, reprezentanții României la reuniunile europene nu pot avea o contribuție proprie semnificativă, riscând să se limiteze la susținerea pozițiilor formulate de alți actori.
Rusia și arhitectura de securitate europeană
Un alt subiect sensibil este intenția Moscovei de a lega negocierile privind Ucraina de o discuție mai amplă despre arhitectura de securitate europeană. Rusia a cerut în trecut limitarea extinderii NATO și reducerea prezenței militare a Alianței în Europa de Est, iar readucerea acestor teme în discuție ridică întrebări privind posibilele concesii pe care Moscova le-ar putea urmări.
Bucur-Marcu consideră însă că, în ordinea internațională actuală, Rusia nu poate obține recunoașterea teritoriilor ucrainene ocupate prin forță. El invocă principiile Cartei ONU și angajamentele asumate prin Actul final de la Helsinki, care consacră suveranitatea statelor și respectarea frontierelor. O pace în sensul respectării actualei ordini internaționale ar presupune retragerea Rusiei de pe teritoriile ocupate, despăgubiri de război și tragerea la răspundere a celor responsabili, arată expertul. O asemenea soluție, însă, este foarte greu de obținut în condițiile actuale.
Discuția despre o nouă arhitectură de securitate europeană nu este, pe de altă parte, una lipsită de riscuri. Dacă este desprinsă de principiul suveranității Ucrainei și de responsabilitatea Rusiei pentru agresiune, ea ar putea transforma negocierile într-o discuție despre sfere de influență și despre limitele pe care marile puteri le-ar putea impune statelor mai mici.
În analiza sa, Hari Bucur-Marcu extinde discuția și la posibilitatea unei schimbări mai ample a ordinii internaționale. Expertul vorbește despre două viziuni concurente: una bazată pe suveranitatea statelor și respectarea frontierelor și alta, promovată de Rusia, China, Iran și Coreea de Nord, construită în jurul sferelor de influență și al centrelor de putere. În opinia sa, orice discuție despre o nouă arhitectură de securitate trebuie să pornească de la dreptul fiecărui stat de a-și păstra teritoriul și suveranitatea, fără ca marile puteri să poată impune limite politice sau teritoriale statelor mai mici.
Zelenski, avertisment înainte de o posibilă întâlnire SUA-China-Rusia: „Nu vreau o nouă Ialta ...“Pentru statele de pe flancul estic, inclusiv România, miza este ca orice eventuală înțelegere să nu slăbească principiile pe care se bazează securitatea europeană și apartenența la NATO.
Nu doar numărul trupelor americane în Europa contează
În contextul discuțiilor despre relația transatlantică și despre eventuale modificări ale prezenței militare americane în Europa, Hari Bucur-Marcu atrage atenția că reducerea sau retragerea unor efective nu trebuie interpretată automat ca o diminuare a angajamentului Statelor Unite față de apărarea continentului.
Expertul face distincția între prezența militară americană în Europa stabilită prin acorduri bilaterale cu statele gazdă și forțele care fac parte din planificarea comună a NATO. În cazul României, el oferă ca exemplu baza de la Mihail Kogălniceanu, unde prezența americană are o componentă bilaterală, în timp ce alte structuri și facilități țin de arhitectura NATO (cazul prezenței americanilor la Baza de la Deveselu, în cadrul planificării NATO).
Numărul militarilor americani aflați temporar într-o țară nu este singurul indicator relevant, ci contează și ce echipamente rămân în regiune, ce infrastructură este disponibilă și cât de repede pot fi readuse forțele în Europa în cazul unei crize, explică expertul.
Expertul atrage atenția că, în evaluarea unei eventuale reduceri a prezenței americane, trebuie analizat și ce se întâmplă cu tehnica militară și echipamentele desfășurate în Europa. Plecarea unor militari nu ar însemna automat pierderea capacității de reacție dacă echipamentele și armamentul rămân în depozitele din regiune și pot fi utilizate rapid în cazul unei crize, expertul insistând asupra diferenței dintre retragerea personalului militar și retragerea efectivă a tehnicii și a mijloacelor de luptă. „Nu e ca și când și-ar luat americanii jucăriile și ar pleca de aici și cu asta-basta”, a punctat Hari Bucur-Marcu, subliniind că trebuie analizată capacitatea efectivă de reacție, nu doar cifra militarilor prezenți la un moment dat.
Două reuniuni, două mize apropiate
Cele două reuniuni - reuniunea miniștrilor de externe ai UE, la Bruxelles, pe 16 noiembrie 2026, urmată, a doua zi, de cea a miniștrilor apărării - au agende distincte. Miniștrii de externe discută în principal despre sprijinul politic și diplomatic pentru Kiev, despre pregătirea Ucrainei pentru iarnă și despre amenințările hibride ale Rusiei, în timp ce miniștrii apărării se vor concentra asupra dimensiunii militare și a relației transatlantice.
Miniștrii Apărării vor discuta despre dimensiunile de securitate și apărare ale relației UE–China, sprijinul european pentru Ucraina, cu accent pe apărarea antiaeriană și integrarea industriei ucrainene în baza tehnologică și industrială europeană de apărare, precum și despre securitatea și apărarea transatlantică. La ultima discuție va participa și Elbridge Colby, subsecretar american al apărării pentru politici.




















































