Abu Dhabi ziua 1: patru ore, o pauză și europenii trimiși la hotel
Prima zi a negocierilor de la Abu Dhabi a arătat că Moscova vrea să transforme discuțiile despre Ucraina într-o renegociere a securității europene, în care europenii sunt ținuți departe de masă, iar prezența NATO din România și regimul Mării Negre devin monedă de schimb

O deschidere în trei limbi
Prima zi a noii runde de negocieri ruso-ucrainene mediate de Statele Unite ale Americii a început marți, 10 noiembrie, puțin după ora 12:20, ora locală, la Abu Dhabi, după o pauză de aproape nouă luni de la ultima întâlnire trilaterală, cea de la Geneva, din 18 februarie. Coregrafia a fost, ca de obicei în Golf, impecabilă. Ministrul de externe al Emiratelor Arabe Unite, șeicul Abdullah bin Zayed Al Nahyan, a deschis sesiunea în limba engleză, a transmis salutul președintelui Mohamed bin Zayed lui Donald Trump, lui Vladimir Putin și lui Volodimir Zelenski și și-a exprimat speranța că discuțiile vor produce „pași practici” spre încheierea unei crize care durează de aproape cinci ani. Vladimir Medinski, șeful delegației ruse, i-a răspuns în limba rusă, mulțumind gazdelor și mediatorului american și declarând că speră ca întâlnirea să permită „avansarea pe drumul spre pace în interesul popoarelor Rusiei și Ucrainei”. Rustem Umerov, liderul delegației ucrainene, a vorbit despre oamenii care „așteaptă sfârșitul acestui război”. Jared Kushner, ginerele președintelui Trump, a anunțat că Washingtonul a „restrâns decalajele” și că urmărește un cadru de securitate capabil să asigure „decenii, dacă nu secole, de pace”.
Între retorica secolelor și realitatea orelor, distanța a fost măsurabilă: prima zi s-a încheiat după aproape patru ore de discuții, potrivit agenției de stat ruse RIA Novosti, în format închis presei. Nimeni nu a anunțat un rezultat. Toată lumea a anunțat o atmosferă.
La masa păcii cu omul care ar fi vrut să-l ucidă
Kirilo Budanov, omul din fruntea administrației prezidențiale de la Kiev și unul dintre apropiații lui Volodimir Zelenski, părea să privească întâlnirea cu o urmă de ironie, ca și cum ar fi descifrat o nouă provocare pusă la cale de Vladimir Putin. Marți, 10 noiembrie, la hotelul Emirates Palace Mandarin Oriental din Abu Dhabi, începea o rundă de negocieri de două zile, menită să deschidă o cale spre pace între Rusia și Ucraina. În fața lui Budanov se afla Dmitri Minaev, șeful contraspionajului FSB și membru al delegației Moscovei. Potrivit informațiilor ucrainene, acesta ar fi coordonat, în 2019, o tentativă de asasinare a celui cu care se așeza acum la masa tratativelor.
Scena concentra întreaga neîncredere care apasă asupra negocierilor. Pentru Kiev, prezența lui Minaev putea fi citită ca un nou semnal că Moscova urmărește în continuare supunerea Ucrainei, în timp ce vorbește despre pace. După patru ore de discuții, nu fusese anunțat niciun progres concret. Zelenski a descris totuși schimbul de opinii drept „constructiv”. Delegația rusă nu a făcut comentarii, iar Moscova și-a menținut opoziția față de încetarea focului solicitată de Ucraina și de aliații săi.
Pauza de la mijloc și telefonul de la Kremlin
Momentul cel mai comentat al zilei nu a fost o declarație, ci o întrerupere. După aproximativ o oră și jumătate – două ore de discuții, în jurul orei 14:00 locale, delegațiile au ieșit în pauză, au relatat succesiv surse ale cotidianului Izvestia, ale agenției Interfax și ale agenției de stat TASS. Discuțiile au fost reluate după circa patruzeci de minute. În aceeași zi, purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov, întrebat dacă delegația îl va contacta pe Vladimir Putin în timpul negocierilor sau îi va raporta abia după întoarcere, a răspuns că delegația va decide „în funcție de cum vor merge negocierile”.
În diplomația cu delegații fără mandat deplin, pauza nu este un moment de cafea, ci fereastra prin care trece telefonul. O întrerupere de patruzeci de minute, plasată exact la jumătatea primei sesiuni, după ce americanii și-au expus formula, are toate trăsăturile unei consultări cu centrul. Faptul că Peskov a lăsat deliberat deschisă posibilitatea unui contact direct cu Putin „pe parcurs” confirmă ceea ce Kaja Kallas, Înaltul Reprezentant al Uniunii Europene pentru Afaceri Externe și Politica de Securitate, sublinia încă din ianuarie: la masa de la Abu Dhabi, Moscova nu trimite oameni care decid, ci oameni care raportează. Același Peskov a refuzat, în aceeași zi, orice prognoză, iar la întrebarea dacă se discută reluarea navigației în Marea Neagră și în Marea Azov a răspuns că detaliile nu se dezvăluie în afara mesei de negocieri – un răspuns care, pentru un cititor român, spune mai mult decât o confirmare.
Elementele de surpriză: cine a stat la masă
Prima surpriză a fost componența delegației ruse, mai largă și mai grea decât în rundele din ianuarie și februarie. Alături de Medinski, fost ministru al culturii și istoric revizionist care a pus la îndoială în repetate rânduri istoria și integritatea teritorială a Ucrainei, s-au aflat adjuncții ministrului de externe Mihail Galuzin și Serghei Riabkov, amiralul Igor Kostiukov, șeful Direcției Principale a Statului Major General (GRU), generalul Aleksandr Zorin și un reprezentant al Serviciului Federal de Securitate (FSB), Aleksei Komkov. Radio Europa Liberă a notat că printre membrii delegației se află și un ofițer acuzat de autoritățile ucrainene că ar fi pus la cale asasinarea unui comandant militar ucrainean.
Prezența lui Riabkov nu este un detaliu de protocol. Este diplomatul care, în decembrie 2021, a prezentat proiectele de tratat prin care Moscova cerea retragerea infrastructurii Organizației Tratatului Atlanticului de Nord (NATO) pe pozițiile din 1997, inclusiv a forțelor aliate din România și Bulgaria. Trimiterea lui la Abu Dhabi a fost explicată chiar de o sursă din delegația rusă, citată de Agence France-Presse: rezolvarea conflictului ucrainean este doar un punct pe agendă, obiectivul central fiind arhitectura de securitate a Europei.Ministrul de externe Serghei Lavrov a confirmat ierarhia de la Moscova, calificând drept „absolut rezonabilă” ideea de a defini mai întâi parametrii viitoarei arhitecturi de securitate și abia apoi conflictul propriu-zis.
A doua surpriză a venit din tabăra americană. Fotografiile distribuite de agențiile internaționale l-au arătat pe generalul Alexus Grynkewich, comandantul suprem al forțelor aliate din Europa (SACEUR – Supreme Allied Commander Europe), așezat alături de emisarul Steve Witkoff și de șeicul Abdullah bin Zayed. Prezența comandantului militar al NATO la o masă la care negociază șeful GRU este un semnal în dublu sens: pentru Moscova, că garanțiile de securitate discutate au substanță militară; pentru Kiev și europeni, că Washingtonul este dispus să pună în discuție chiar dispozitivul aliat. Witkoff vorbise, înaintea întâlnirii, despre construirea pe baza „instituțiilor europene de securitate existente”, fără să precizeze care. Potrivit Radio Europa Liberă, Statele Unite au cerut Moscovei să accepte pentru Ucraina garanții modelate după cele două clauze centrale ale NATO, inclusiv principiul că atacul împotriva unuia este un atac împotriva tuturor.
A treia surpriză, mai discretă, ține de simetrie. Delegația ucraineană este condusă de Rustem Umerov, astăzi șef al Serviciului de Informații Externe, și îi cuprinde pe Kirilo Budanov, actualul șef de cabinet al președintelui Zelenski, pe Vadim Skibițki, adjunctul serviciului de informații militare, pe Serghii Kislițea și pe Davyd Arahamia. Față în față s-au aflat, așadar, doi șefi de servicii de informații: o pace negociată de spioni, sub privirea unui general american.
Abu Dhabi văzut din Golf: platforma încrederii
Presa din Golf a tratat ziua întâi mai puțin ca pe un eveniment ucrainean și mai mult ca pe o confirmare a statutului regional al Emiratelor. Agenția oficială WAM, preluată de Gulf News, Khaleej Times și Gulf Today, a insistat pe formula „a treia rundă de discuții trilaterale” găzduite de Abu Dhabi și pe ideea că alegerea capitalei emirateze reflectă încrederea comunității internaționale în rolul Emiratelor de „facilitator de încredere”, sprijinit pe relații „puternice și echilibrate” cu toate cele trei state. Secretarul general al Consiliului de Cooperare al Golfului, Jasem Mohamed Albudaiwi, a salutat la rândul său lansarea rundei și rolul diplomatic al Emiratelor. Gulf News a amintit că rundele din ianuarie și februarie au produs un schimb de prizonieri, dar nicio înțelegere de pace, iar Emiratele își revendică, potrivit propriului minister de externe, peste șaptesprezece medieri reușite de schimburi de prizonieri între Rusia și Ucraina.
Pentru o diplomație care, în aceleași zile, gestionează consecințele confruntării dintre Statele Unite, Israel și Iran, găzduirea negocierilor ucrainene este o investiție de capital politic: Abu Dhabi se prezintă drept singurul loc unde Washingtonul, Moscova și Kievul se pot așeza în aceeași încăpere fără ca vreunul să pară că a cedat. Gulf News a ținut totuși să consemneze contrapunctul: în noaptea dinaintea negocierilor, Ucraina a raportat 162 de drone rusești și o rachetă balistică, iar Moscova a pretins că a interceptat 155 de drone ucrainene. Pacea se negocia la etaj; războiul continua la parter.
Washingtonul: optimism de la Paris
Secretarul de stat Marco Rubio nu a fost la Abu Dhabi, ci la Paris, la reuniunea Grupului celor Șapte (G7), unde s-a întâlnit cu omologul său ucrainean. De acolo a calificat discuțiile drept „foarte productive” și a adăugat fraza care a devenit titlul zilei în presa europeană: formatul trilateral ar trebui, „în cele din urmă”, să-i includă și pe partenerii europeni, pentru că ei fac parte din soluția pe termen lung. Kushner scrisese deja, cu o zi înainte, că o înțelegere durabilă va necesita un angajament direct între Rusia și partenerii europeni privind aranjamentele de securitate mai largi, iar discuțiile de la Abu Dhabi ar urma să pregătească terenul pentru un „proces multilateral mai larg”. Președintele Trump, la rândul său, sugerase că Ucraina ar putea ieși din conflict cu „o formă puțin diferită” – o formulare pe care Kremlinul s-a grăbit să o aprobe.
Europenii: prezenți, dar nu la masă
Europa a ajuns la Abu Dhabi, dar nu în sala trilaterală. Consilierii pentru securitate națională ai Germaniei, Franței și Marii Britanii – grupul așa-numit E3 –, alături de reprezentanți ai Italiei, ai NATO și ai Comisiei Europene, s-au întâlnit dimineața cu delegația ucraineană și cu emisarii americani, în consultări separate de negocierile cu rușii. Palatul Élysée a anunțat participarea, iar ministrul francez de externe, Jean-Noël Barrot, insistase că europenii trebuie să fie implicați în discuțiile care afectează securitatea continentului. Potrivit Kyiv Post, Italia și Polonia au cerut un rol european mai larg, iar un oficial german a descris întâlnirea drept o simplă sesiune de „lansare”, urmând ca grupul E3 să informeze ceilalți parteneri în marja reuniunii Comunității Politice Europene de la Dublin.
Moscova a avut grijă să precizeze locul europenilor. Peskov declarase în prealabil că Uniunea Europeană nu va sta la masa negocierilor. Lavrov a fost mai puțin diplomatic: europenii „au zburat la Abu Dhabi – să stea acolo, la hotel”. Kaja Kallas își temperase deja așteptările la marja reuniunii G7, afirmând că nu vede niciun semn de bunăvoință din partea Rusiei și cerând Washingtonului să exercite presiune asupra Kremlinului, eventual prin sancțiuni coordonate cu cele europene. Seara, Zelenski a calificat prima zi drept „constructivă și destul de substanțială”, cerând totodată ca europenii să fie aduși la masă – o cerere care coincide, paradoxal, cu cea a lui Rubio, dar din motive opuse.
Analiză: trei mese și o agendă răsturnată
Ziua întâi de la Abu Dhabi a scos la iveală o negociere desfășurată, în realitate, la trei mese. La prima, trilaterală, se discută încetarea focului, schimburile de prizonieri, eventualele armistiții energetic și maritim cerute de Kiev și chestiunea teritorială, unde Rusia continuă să pretindă retragerea ucraineană din patru regiuni, inclusiv din zone pe care nu le controlează. La a doua, americano-europeană, se negociază cine va plăti și cine va garanta pacea. A treia masă nu există fizic, dar este cea pe care Moscova vrea să o impună: o renegociere a ordinii de securitate europene, în care Ucraina devine doar capitolul introductiv.
Răsturnarea agendei este succesul tactic al Rusiei în această primă zi. Moscova a venit cu un diplomat specializat în pretențiile față de NATO, cu doi șefi de servicii și cu o doctrină formulată public de Lavrov: mai întâi arhitectura, apoi războiul. Washingtonul, prin vocea lui Kushner și Witkoff, a acceptat cel puțin parțial această succesiune, vorbind despre un cadru de securitate pentru Rusia, Ucraina și Europa. Europenii, invitați la consultări dar ținuți la distanță de masa principală, riscă să descopere că se negociază despre ei înainte de a se negocia cu ei. Kievul, la rândul său, a ales să considere reluarea dialogului drept o reușită în sine, după cum a recunoscut Arahamia, care nu se aștepta la o descoperire în prima rundă.
Garanții de securitate pentru Ucraina
Pentru Kiev și capitalele europene, adevărata miză a negocierilor este ce se întâmplă după oprirea luptelor: cine protejează Ucraina și ce va face dacă Rusia atacă din nou? Cu această preocupare au venit la Abu Dhabi reprezentanții Germaniei, Franței și Regatului Unit, îngrijorați că dorința Washingtonului de a obține rapid un acord ar putea încuraja concesii periculoase către Kremlin. Deși au rămas la marginea întâlnirii dintre americani, ruși și ucraineni, europenii le-au transmis lui Witkoff și Kushner că o pace durabilă presupune oprirea focului, urmată de angajamente credibile pentru apărarea Ucrainei. Declarația comună cu americanii a reafirmat suveranitatea și integritatea teritorială a țării, dar aceste principii trebuie susținute prin măsuri concrete. Cine oferă sprijin militar, cine supraveghează respectarea acordului și cine reacționează la o nouă agresiune? Aici se va vedea valoarea garanțiilor. Pentru Zelenski, menținerea americanilor și europenilor la aceeași masă rămâne esențială: Ucraina are nevoie de o pace pe care partenerii săi să fie pregătiți să o apere.
Ce înseamnă pentru România?
Pentru România, ziua întâi de la Abu Dhabi conține trei semnale care nu pot fi ignorate. Primul este prezența lui Riabkov, autorul listei din decembrie 2021 în care retragerea forțelor aliate din România figura explicit. Dacă arhitectura europeană devine obiectivul central al Moscovei, prezența aliată de pe teritoriul românesc devine, implicit, monedă de negociere. Al doilea este întrebarea despre navigația în Marea Neagră, la care Peskov a refuzat să răspundă: orice regim maritim negociat la Abu Dhabi va defini mediul de securitate al litoralului românesc și al gurilor Dunării pentru deceniile următoare. Al treilea este compoziția prezenței europene: Germania, Franța, Marea Britanie și Italia au fost acolo, Polonia a cerut un rol mai mare, iar statele de pe flancul estic, cele mai expuse oricărei reconfigurări, nu au avut un loc propriu în sala consultărilor. Într-o negociere în care Kremlinul își trimite specialistul în retragerea NATO, iar Washingtonul își trimite comandantul militar al Alianței, Bucureștiul are tot interesul să nu afle din presa din Golf ce s-a hotărât despre propriul său teritoriu. A doua zi de negocieri, programată pentru miercuri, va arăta dacă pauza de patruzeci de minute a adus de la Moscova o concesie sau doar o confirmare a vechilor pretenții.





















































