Sfaturi de viaţă ale unor mame celebre

Sfaturi de viaţă ale unor mame celebre

Sfaturi de viaţă ale unor mame celebre

Relaţia dintre mamă şi fiică, plină de pasiune şi uneori încordată, gravitează în jurul sfaturilor pe care cea dintâi le dă şi cea din urmă ajunge să le accepte după ce a comis propriile greşeli. Citiţi în paginile următoare îndrumări de viaţă şi amintiri de suflet din copilărie.. CLICK AICI PENTRU FOTOGALERIE! 


Citiţi şi: Fiicele scriu despre mamele lor

Revista „Adevărul magazin de duminică” a invitat o scriitoare, o vedetă de televiziune, un realizator de radio şi o creatoare de modă să compună fiecare câte o scrisoare fetei (fetelor) sale, pe care aceasta (acestea) s-o citească atunci când va avea 18 ani. De asemenea, o scriitoare, o actriţă şi o realizatoare de televiziune au povestit despre mamele lor.

Liana Stanciu i-a scris fetei sale, Teodora, care a câştigat la numai 3 ani lupta cu cancerul, că îi doreşte să nu aibă nevoie să afle, când va creşte, ce înseamnă durerea, răutatea sau invidia. Scriitoarea Simona Popescu a sfătuit-o pe fata sa Alexandra să nu uite să acorde importanţă lucrurilor mici, să se ferească de oamenii care nu au o bibliotecă în casă, să fie curajoasă şi să-şi urmeze ţinta.

Designerul Rita Mureşan a ales să le facă fetelor sale Rebeca şi Gloria o declaraţie de dragoste, numindu-le „iubirea vieţii ei” şi spunând că este mândră că „au ales-o” pe ea să le fie mamă. Teo Trandafir i-a amintit fiicei sale, Maia, că fără ea viaţa sa ar fi fost „tristă, fără lumină şi fără cântec” şi i-a urat să nu se schimbe şi să ducă mai departe lucrurile învăţate acasă.

Actriţa Dorina Chiriac a scris că mama sa, care vorbeşte cu florile, pictează şi cântă, nu i-a interzis niciodată nimic. Scriitoarea Ioana Nicolaie a vorbit despre momentele din copilărie în care mama, îmbrăcată în rochii colorate, îşi asculta copiii şi le transforma mărunţişurile în poveşti, iar realizatoarea Irina Păcurariu de la TVR a povestit despre instinctul de a-şi proteja „puiul” pe care i l-a transmis aceasta.

Liana Stanciu: „Îţi doresc să nu ştii ce e durerea”

Liana Stanciu şi Teodora, când micuţa avea un an şi jumătate

Om de radio şi TV, Liana Stanciu a rămas însărcinată la 35 de ani. Teodora s-a născut în decembrie 2005 şi i-a dat mamei sale ocazia să-şi reconsidere viaţa şi să-şi dea seama că până atunci trăise degeaba. Însă, la vârsta de un an şi jumătate, fetiţa a fost diagnosticată cu cancer.

După o campanie de strângere de fonduri, o operaţie şi nouă luni de tratament la Viena, fetiţa a învins boala. Pentru a ajuta şi alţi copii cu probleme similare, Liana şi soţul ei, Mihai Georgescu (solistul trupei Bere Gratis), au înfiinţat o fundaţie caritabilă în numele Teodorei.

„Aş minţi dacă aş zice că e un exerciţiu simplu să-i scrii copilului tău o scrisoare. Complicat, fiindcă cel puţin în relaţia cu cei doi membri ai familiei mele am folosit întotdeauna sinceritatea ca o condiţie principală.Aşa că, probabil, dacă i-aş scrie Teodorei o scrisoare ar fi o lecţie de iubire, iubire de oameni şi de Dumnezeu. Ar fi ca o repetiţie a lucrurilor pe care le aude în fiecare zi de la mami. Fiindcă fiecare zi de la Dumnezeu este marcată de evenimente, astăzi gândul meu zboară doar la mamele suferinde, la România care doare, despre care scrie Oana Pellea în „Jurnal”, la oamenii frumoşi care stau ascunşi de teama de a nu fi amestecaţi sau şi mai rău confundaţi cu „vedetele de carton”.

Dragă Teodora, mami îţi doreşte ca atunci când vei începe să înţelegi unele lucruri să nu trebuiască să-ţi explice ce înseamnă durere, neajunsuri, spitale murdare, copii bătuţi sau abuzaţi, răutate, invidie şi multe altele. Sper ca valul care astăzi se îngroaşă să fi dispărut când tu vei începe să pui întrebări existenţiale.

Şi mai presus de tot şi de toate, îmi doresc să te iubească Dumnezeu. De acolo vin toate. Există un cântec frumos scris de nişte americani cu versuri atât de reale şi astăzi: «Love changes everything, Love brakes the rules»...”


Teo: „Învaţă ce-i mai bun de la fiecare”

Teo Trandafir a adoptat-o pe Maia, care are acum 5 ani

După ani de zile în televiziune, Teo Trandafir îi învaţă acum pe tineri cu ce se mănâncă munca de TV. Iar pe fiica ei adoptată, Maia, care are 5 ani, o învaţă să se spele pe dinţi şi să-şi mănânce legumele, iar luna aceasta i-a dăruit CD-ul „Poveşti pentru Maia”, înregistrat la Roton.

„Dragă Maia,

Scrisoarea asta (chiar dacă o s-o citeşti mai târziu, când multe dintre întrebările mele de acum se vor fi clarificat) va fi, poate, importantă pentru tine. Vezi tu, încă nu ştiu dacă părinţii ca mine, cei care vă învaţă să fiţi cinstiţi, sinceri şi generoşi, fac bine. Tu spui că da, şi te cred. Am încredere în judecata ta, poate prea matură pentru vârsta ta. Încredere. Ăsta e cuvântul care ne defineşte, pe lângă dragostea necondiţionată, pe lângă prietenie. N-aş fi vrut să-mi devii confidentă atât de devreme, dar pare-se că rolul de prietenă te prinde de minune. Şi să nu crezi că nu văd când mă protejezi, când tu eşti cea care ocroteşte, deşi rolurile ar trebui să fie întotdeauna invers. Ţii minte când ne jucam de-a mami şi Maia invers? Tu erai eu şi te purtai incredibil cu fiica ta din joc, adică eu.

Te-am întrebat apoi de unde ai învăţat manierele acelea şi mi-ai răspuns imediat: «De la tine. Tu te porţi aşa cu mine.» Au fost cele mai frumoase cuvinte pe care mi le-a spus cineva vreodată. Asta e toată ideea! Să înveţi ce-i mai bun de la fiecare, iertând ce nu e perfect, aşa cum faci cu mine. Fii mai departe îngăduitoare, blândă şi ageră, spontană şi mândră de toate astea. Toţi copiii sunt minunaţi, asta am învăţat de la tine. Colegii tăi, prietenii tăi sunt toţi speciali în felul lor. Tu mi-ai vorbit atât de frumos despre fiecare dintre ei încât am impresia că-i cunosc! Ştiu ce progrese au făcut şi când au avut nevoie de un pic de ajutor. Preţuieşte oamenii şi mai departe, învaţă-i că totul trebuie meritat şi muncit.

Eşti un copil puternic, curajos, generos şi demn de respect. Nu mă pot lăuda cu asta, pentru că în cea mai mare măsură meritele îţi aparţin. Tot ce-mi doresc e să creşti aşa cum eşti. Înţeleg că anii te vor schimba, dar valorile învăţate acasă nu trebuie să dispară...

Vei auzi de la oamenii care nu-ţi vor neapărat binele că familia ta nu e familia ta. Tu să ţii minte ce ţi-a spus mama de la început: fără tine, viaţa mea ar fi fost tristă, fără lumină şi fără cântec. Fără sunetul vocii tale, fără râsul tău, totul ar fi fost fad, zadarnic. Fiecare zi de la Marea noastră Întâlnire a fost o sărbătoare. Şi gândeşte-te câte asemenea sărbători ne mai aşteaptă, ce aventuri, câte poveşti, câte zile însorite. Noi nu rupem flori. Noi nu lovim animale. În schimb, ajutăm unde putem, cum putem. Du mai departe ce am învăţat împreună, zână mititică!
Cu dragoste, mami...”


Simona Popescu:  „Nu uita de lucrurile mici”

Simona Popescu şi Ion Bogdan Lefter îi spun fiicei lor Danda

Simona Popescu (n. 1965) este poetă, prozatoare şi eseistă. A debutat în 1990 cu volumul de versuri „Xilofonul şi alte poeme”. A publicat mai multe volume de poezie şi eseuri, dar şi romanul „Exuvii” (1997). Alexandra, fiica Simonei Popescu şi a criticului literar Ion Bogdan Lefter, are 10 ani, e elevă la Şcoala Centrală şi face pian şi balet. I se spune Danda.

„Dragă Danda,
Îţi scriu o scrisorică pe care s-o citeşti şi mai târziu, nu doar la 10 ani. Azi-dimineaţă, înainte să te trezeşti, te-am filmat câteva secunde. Nu m-am­ putut abţine. Când dormi, faţa ta e mai rotundă şi îmi aminteşte de fetiţa de 3-4 ani care ai fost (încă pui o palmă sub obraz, ca atunci când erai mititică).

Pe aceeaşi casetă, dând banda înapoi, am nimerit peste primul tău filmuleţ «documentar», cum zici tu, pe care mi l-ai arătat acum o lună. E noapte, filmezi strada noastră. Vezi, la un moment dat, un punct roşu. Focalizezi. E o alarmă de la o maşină, dar aşa, în întuneric, poate fi orice, inima lui E.T., de pildă. Te aud spunând ceva cu vocea ta puţin răguşită, ca de răţuşcă, despre acel «punct viu». Când erai mică, cel mai tare mă uimea la tine că nu plângeai când te loveai. Aveai nici 2 ani, urma să mergem pe malul mării. Ai fugit, ai căzut, te-ai julit la genunchi, a început să curgă sânge.

Te-ai ridicat şi ţi-ai continuat drumul. Marea era mai importantă, cu gândul la ea n-ai dat atenţie căzăturii. În ultimii ani, cel mai tare mă emoţionau audiţiile la pian. Mă emoţiona, adică, emoţia ta despre care ai încercat să-mi vorbeşti pe la 7 ani. Nu cunoşteai cuvântul «emoţie». Primul lucru pe care l-ai descoperit în lume, după ce mai întâi l-ai văzut într-o carte, a fost cuvântul «luna». Dacă nu puteam să-ţi dau ce-ţi doreai, nu ştiu ce jucărie, o făceai singură din ce găseai la îndemână. Aşa ţi-ai făcut, la 5 ani, primele poante pentru balet din pahare de iaurt, costumul de sirenă din pantalonaşi vechi şi chiar o soră căreia i-ai pus numele de Framboise.

Ştii, în fiecare seară obişnuiai să-mi transmiţi, înainte de culcare, prin tata, ce sunt eu în ziua aia pentru tine. Un joc al nostru. Zilele trecute eram un căluţ de mare multicolor. Ţin minte că odată ne-am despărţit supărate. Am găsit pe jos o foaie de hârtie pe care ­mi-ai­ scris: «Eşti ce vrei tu!»

Dragă Danda, dacă tu ai avea acum 18 ani, ţi-aş spune ce ţi-aş spune şi la 10 ani. Să nu uiţi că lucrurile mici (un punct roşu) pot să-ţi dea sens (dacă şi tu le dai sens). Să păstrezi legătura dintre cărţi şi lumea din afara lor. Să te fereşti de cei care nu au o bibliotecă în casă, de cei care nu văd luna (în cărţi şi în afara lor). Să nu plângi din orice, să mergi mai departe, ţinta ta să fie minunată, ca marea aceea din copilărie.

Să fii curajoasă, să ştii ce să faci cu emoţia. Imaginaţia (din poftă de realitate!) să-ţi aducă bucurii. Să te înţelegi bine cu copiii. Am văzut că toţi vor să stea în preajma ta. Nici nu mă miră. Tu eşti atât de frumoasă! Iubind copiii, ai să mă ierţi pentru apucăturile mele copilăreşti. Dacă vei (re)citi scrisorica şi la 18 ani, îţi doresc, Danda, să fii... să fii ce vrei tu!
Simonicamicămamă (cum îmi spuneai tu pe la 5 ani)”


Rita Mureşan: „Sunteţi iubirea mea”

Rita Mureşan îşi aduce fetele, Rebeca şi Gloria, pe covorul roşu

Rita Mureşan şi-a abandonat la 23 de ani cariera de model internaţio­nal pentru a o naşte pe prima sa fată, Rebeca, acum în vârstă de 12 ani. Ea şi-a petrecut şapte luni la pat pentru a putea duce sarcina la termen, ceea ce s-a întâmplat şi în cazul Gloriei, fetiţa pe care a născut-o trei ani mai târziu.

În prezent, Rita împacă activitatea de mamă cu cea de designer vestimentar. Anul trecut, după divorţul de omul de afaceri Nelu Mureşan, tatăl fetelor, a fost şi protagonista unui reality show, „Alegerea Ritei”, în care a trebuit să aleagă unul dintre cei 12 bărbaţi care voiau să-i câştige inima.

„Iubitelor mele Rebeca şi Gloria,
Poate că ar trebui să umplu această scrisoare cu sfaturi despre cum să vă trăiţi viaţa, dar sunt convinsă că o veţi trăi aşa cum veţi simţi. Aşa că o voi transforma într-o declaraţie de dragoste! Pe voi două v-am dorit foarte mult, dar preţul de a vă avea a fost de a renunţa la multe lucruri. Am făcut asta cu inima deschisă, cu inima plină de iubire, fără resentimente şi fără urmă de îndoială. De ce? Pentru că am simţit că este ceea ce îmi doresc cu adevărat: să dau viaţă, să iubesc necondiţionat şi, scuze pentru mica urmă de egoism, să fiu iubită cu aceeaşi intensitate.

Ştiam că voi două veţi fi iubirea vieţii mele, iar eu voi fi iubirea vieţii voastre! Nu există cuvinte care să exprime cu adevărat ce simt pentru voi. Singurul lucru pe care pot să îl afirm cu mândrie şi cu certitudine este că sunt mândră şi onorată că m-aţi ales pe mine ca mamă. Probabil că mulţi dintre cei care vor citi acest lucru nu vor înţelege ce vreau să spun, dar sunt sigură că voi două acum, la vârsta majoratului, ştiţi exact la ce mă refer. Profit de această ocazie publică şi mă rezum la acestea: Mulţumesc! Vă iubesc mai mult decât viaţa mea, sunteţi totul pentru mine şi eu voi fi întotdeauna aici pentru voi, Soarele şi Luna mea!”