O să-mi atrag oprobiul unora. Hai să o luăm aşa: eu sunt în grevă. Ce fac în grevă, asigur asistenţă medicală urgenţelor, nu aşa se spune? Dacă vine o pacientă şi spune că o doare burta, atunci trebuie să o consult, să văd dacă este sau nu urgenţă. Nu pot doar să mă uit în ochii ei şi să spun că este sau nu urgenţă. Trebuie să se înţeleagă foarte bine din partea organizatorilor grevei, că nu pot face grevă pe parafa şi eventual pe malpraxisul meu. Faceţi grevă pe parafa dumneavoastră, dacă faceţi grevă! Pacienta dacă a venit că o doare burta, trebuie să o consult, să-i fac o ecografie, radiografie abdominală, analize de sânge, după care să stabilesc dacă este urgenţă sau nu. Mai mult, s-ar putea să nu pot stabili atunci dacă este urgenţă sau nu, s-ar putea să mai aibă nevoie de consult la alt doctor. Asta este grevă, nu e grevă. Medicii nu au cum să facă grevă. Mai este o chestie foarte hazlie. Când sunt epidemii de gripă, la intrarea în spitale se pune afiş mare ˗ „Acces interzis! Gripă!“ Cine spune că pacientul care stă la poartă bolnav de gripă, are acces interzis, portarul? Nu. Pacientul trebuie adus la Camera de Gardă, să fie consultat de un medic sau de mai mulţi medici, să i se facă analize şi aşa mai departe. Nu poţi să laşi la latitudinea portarului, care poate spune ˗ „Mata, după profilul dumitale, nu eşti urgenţă. Du-te acasă!“ Nu se poate aşa ceva! Medicii nu pot face grevă.

Doctorul care s-a specializat în Uniunea Europeană şi face performanţă acasă

În condiţiile actuale, de când lucraţi în România, puteţi să faceţi performanţă profesională?

Da. La nivelul la care pot să fac. Poate că aş fi făcut mai multă performanţă în Anglia sau în altă parte. Dar eu am ales să trăiesc în România, nu din patriotism sau altceva. Din motive personale. Aici fac ce mi-am propus să fac. Am performanţele pe care mi le-am propus. Pot să spun că mi-am atins nivelul de incompetenţă şi ceea ce fac cred că fac foarte bine.

Cine credeţi că este vinovat de situaţia actuală a Sănătăţii în ţara noastră, factorul politic, sistemul în ansamblu sau altceva?

Mi-aţi pus o întrebare grea. Aş spune că pentru anumite lipsuri sunt de vină eu. Pentru că eu ar trebui să mă lupt mai mult, eu ar trebui să mă duc peste factorii decizionali mai mult şi să cer mai mult. Să fac scandal şi ce trebuie pentru drepturile pacienţilor. Să arăt de ce am nevoie. Personal, cred că eu trebuie să fac ceea ce trebuie să fac. Dacă fiecare doctor ar gândi aşa, multe lucruri ar fi foarte bune. La peste douăzeci de ani de la o schimbare politică majoră, în România, cât să mai dăm vina pe politic? Trebuie făcut ceva. Cred că cel mai bine ar fi ca tot mai mulţi medici români să meargă şi să lucreze în Uniunea Europeană, să se perfecţioneze, apoi să vină înapoi şi să facă atât cât pot. Eu am fost plecat, dar nu pot să fac în România tot ce se face în Anglia, că n-am cum. Dar ceva fac. Am schimbat o mentalitate, ceva, ceva bun s-a întâmplat.

Unii doctori sau persoane din sistemul sanitar au o imagine foarte proastă în ochii opiniei publice, fiind consideraţi incompetenţi şi corupţi. De ce medicii competenţi, cinstiţi nu-i puneţi la punct pe ceilalţi?

Nu e treaba mea, nu e problema mea să pun la colţ medicii necinstiţi sau corupţi. Nu sunt plătit pentru aşa ceva. Eu sunt plătit să îngrijesc bolnavii. Cine ştie să descopere medicii corupţi să facă anchete, să-i pedepsească. Eu consider că nu-i treaba mea şi nu vreau să fac treaba altuia, pentru că sigur, nu o voi face bine. Este problema unor astfel de medici şi problema autorităţilor. Sub nici o formă, nu este problema mea.

Interesele medicilor

După opinia dumneavoastră, care ar fi interesele medicilor români la ora actuală?

Personal cred că medicii au patru interese pe care trebuie sa le urmeze: primul este interesul pacientului, este un interes suprem care trebuie urmărit prioritar. După ce am îndeplinit interesul pacientului sau atât cât se poate din el, trebuie urmărit interesul instituţiei în care lucrezi. Apoi, urmează interesul colegilor şi în final, interesul personal al medicului. Cred că numai aşa vom reuşi.

Este bine ca medicii români să se raporteze mereu, comparativ, la salariile medicilor din străinătate, dat fiind faptul că realitatea şi condiţiile din România sunt cu totul altele?

Toată lumea are probleme de finanţare, sigur, la nivele diferite. La noi este un nivel mai jos, dar şi Ungaria are lipsurile ei şi Germania şi Anglia au lipsurile lor. Nu prea poţi să te compari însă, cu medicina din Anglia. Din punctul meu de vedere, medicina mondială începe în Anglia. Aceasta este părerea mea. Medicina din Anglia se practică la modul cel mai corect din lume. Nu se compară nici cu cea din America, nici cu cea din Japonia. Am lucrat acolo şi ştiu. În Anglia este cea mai bună aşezare teritorială şi organizare şi din toate punctele de vedere. Nu poţi să te compari cu ei, care au salarii de la 9000-10. 000 de lire şi mai mult pe lună. Cine trăieşte acolo se compară cu ei. Cine trăieşte aici se compară cu cel de lângă el, nu cu altcineva.

Cât timp aţi lucrat în Anglia?

Câteva luni. Dar am făcut ca medic, stagii de perfecţionare şi am combinat utilul cu plăcutul. Ani la rând, mi-am făcut concediul în alte ţări şi am lucrat câte o lună la spitale din statele respective, fără bani. Am învăţat foarte multe lucruri. Am făcut câteva luni de chirurgie laparoscopică la Strasbourg, care este centru de chirurgie laparoscopic european, poate că şi mondial. Am făcut şase cursuri acolo. Am lucrat ca voluntar în Belgia, Italia, Grecia. Doar în Anglia am lucrat ca angajat. Am o minimă experienţă profesională în Occident. Am revenit în ţară, în urmă cu 5-6 ani şi de atunci lucrez la Spitalul Militar „Dimitrie Gerota“.

Problemele sunt multe, totul depinde cum ştii să le rezolvi

Care sunt problemele cu care vă confruntaţi acum, în condiţiile sistemului românesc de sănătate?

Problemele sunt multe, dar nu ai acum, în momentul de faţă, o soluţie. De unde nu e, n-ai de unde să ceri! Problemele sunt destule, legate de bolnavi, de lipsa protocoalelor, lipsa medicamentelor, lipsa aparaturii. Sunt foarte multe probleme. Totul depinde însă, de tine ca individ, cum ştii să le rezolvi, cum ştii să abordezi o anumită problemă pe care s-ar putea să nu o poţi soluţiona. Când mă angajez să operez un bolnav, mă asigur că-l pot opera, că am tot ce îmi trebuie şi aşa mai departe. Nu mă apuc de o treabă pe care nu ştiu dacă o pot termina. Nu am condiţii şi lucruri cum sunt în Anglia, în Germania, dar am şi eu cu ce să fac medicină în România.

Recent, un medic român a declarat că face malpraxis cu bună ştiinţă, din cauza lipsurilor materiale ale spitalului unde lucrează.

Problema lui. Dar dacă eşti medic şi ştii cum să faci lucrurile, le faci în aşa fel încât să le faci bine. Mai este un aspect, trebuie să informezi pacientul de ceea ce ai şi să ai consimţământul privind modul cum poţi să-l ajuţi. Şi pacientul, în cunoştinţă de cauză, dacă vrea, se operează la tine, dar trebuie să ştie ce posibilităţi de tratament are. Sunt unii pacienţi care au posibilităţi materiale şi pot alege să se opereze în Germania, Anglia sau în altă parte. Trebuie să fii diplomat, dacă eşti diplomat răspunderea este pe din două.

Care credeţi că este viitorul medicinei româneşti, după cum merg lucrurile în prezent?

Din păcate, au plecat şi cred că vor pleca în continuare, foarte mulţi medici în străinătate. Dacă aceşti doctori s-ar întoarce înapoi, nu mă dau pe mine ca exemplu, s-ar schimba foarte multe lucruri. Pentru că nu ai cum să înţelegi foarte multe lucruri, dacă nu vezi fenomeul medical în toată splendoarea lui, acolo unde se întâmplă. Şi în Anglia, unde consider că este vârful medicinei, au lipsuri, au probleme şi acolo trebuie să ceară, însă sunt probleme mult mai mici, dar ei le văd ca pe nişte dificultăţi foarte mari. Nu văd prea bine viitorul medicinei din România. Lupta unor oameni dedicaţi, dornici să facă ceva, este foarte grea. Grevă de ochii televiziunii nu se poate face. Cred că cei care fac grevă, doar se prefac că fac grevă. De fapt nu facem, că noi ne facem treaba. Eu îi înţeleg foarte bine pe cei care au lipsuri, avem aceleaşi visuri. De aceea m-am întors şi din Anglia, unde aveam 55 de lire sterline pe oră, să lucrez aici. Mi-a fost foarte greu la început, dar am ştiut ce să fac şi să cer de la colaboratori. Am ştiut să fac nişte lucruri, pe care le-am învăţat în Uniunea Europeană, pentru că altfel nu avem de unde să le ştiu. În medicina românească trebuie să se schimbe nişte lucruri. Este evident că trebuie să se schimbe nişte lucruri.

Sunteţi şi conferenţiar la Facultatea de Medicină, care a început sesiuni de informare în licee, pentru a-i atrage pe tineri spre acest domeniu. Ce aţi constatat, mai sunt atraşi tinerii să se facă doctori?

Este campania Facultăţii. Eu le arăt tinerilor ce este Medicina, le vorbesc şi despre lucrurile bune şi cele rele. Ei vor alege, dacă doresc să urmeze o astfel de cale. Tinerii rămân la fel de interesaţi ca şi cei din anii trecuţi, dar, din păcate sau din fericire, foarte mulţi dintre ei vor să plece afară. Este o politică pe care au prins-o şi tinerii, vor să înveţe medicina ca să poată pleca afară. La liceul C. A. Rosetti, mi-au spus doi băieţi că vor să plece în Suedia, nu ştiu de ce tocmai acolo. În România nu prea mai vor să rămână, cam jumate-jumate este procentul. Nu am date oficiale, dar fenomenul este extrem de îngrijorător. Ar trebui să se ia măsuri profilactice înainte de a spune ce ne facem că anul acesta, au plecat din ţară foarte mulţi doctori. Ce să facem ca doctorii aceştia mici să nu plece sau măcar să vină alţii în locul lor, cum se întâmplă în Anglia? Acolo, de exemplu, unde am lucrat, eram un medic polonez, unul român, unul bulgar, unul indian. Englez nu era niciunul. Să facem şi noi ca alţii medicină de calitate, pentru că toţi doctorii în Anglia fac medicină de calitate, chiar dacă mulţi erau din alte ţări. Medicii străini în această ţară sunt priviţi foarte bine, pentru că, la fel ca şi în alte state, nevoia de asistenţă medicală este foarte mare. Eu personal am fost primit foarte bine.

Medicii au nevoie uriaşă de stagii de pregătire, în ţară sau în afara ei.

Ca doctor cu experienţă şi specializări în Uniunea Europeană, ce credeţi că este important de ştiut şi de făcut de către tinerii medici români?

Medicilor le transmit mesajul de a pleca afară să facă stagii şi cursuri cât mai multe. Orice specialitate ai avea, ca medic trebuie să mergi cel puţin o dată pe an la un congres sau la un curs, în UE sau în afara ei. Trebuie să ai abonament la cel puţin o revistă medicală, trebuie să citeşti o carte care este valabilă în următorii 4-5 ani. Este minumum, minimorum. Să plece cât mai mulţi, să facă schimburi de experienţă, cursuri, dar să se întoarcă înapoi. Nu poţi să obligi un om să se întoarcă înapoi, este opţiunea lui. Se spune că se întorc doar cei ce nu se adaptează. Eu m-am adaptat foarte bine în Anglia, dar am ales să mă întorc în ţară. Ar trebui să se întoarcă tot mai mulţi, cu tot ce au învăţat acolo, cu altă mentalitate, să facă ceva în România. Dacă toţi ar face cât de puţin pot, probabil, s-ar schimba ceva şi la noi. Consider o problemă foarte importantă faptul că un număr tot mai mare de medici pleacă din ţară şi mulţi nu se mai întorc. Din păcate sunt tineri. Trebuie să se facă ceva pentru aceşti tineri, ca să se întoarcă în România. În perioada interbelică au fost astfel de perioade, când tinerii noştri învăţau la Paris şi apoi se întorceau acasă. Nu trebuie să facă toată şcoala afară, ci tot felul de cursuri. Sunt nenumărate cursuri foarte uşor de făcut, chiar şi în concediu. Sunt foarte accesibile şi înveţi nişte lucruri pe care în ţară la tine nu ai de unde să le afli. Eu am învăţat foarte multe lucruri. Dacă nu mergeam la astfel de cursuri, aş fi fost un om amputat profesional şi intelectual. Vă dau un exemplu, în 1991, mentorul meu m-a trimis la Strasbourg, la Centrul de chirurgie laparoscopică. În ţară, un coleg mi-a spus că degeaba mă duc, deoarece ţara noastră este prea săracă pentru a dezvolta acest gen de chirurgie. După trei luni, ironia sorţii a făcut ca acelaşi medic prin contribuţie personală, să aducă în spitalul unde lucram atunci una din primele linii de laparoscopie din România.

Medicii au nevoie uriaşă de stagii de pregătire, în ţară sau în afara ei.

De acest lucru mi-am dat seama prima dată, în Belgia. Şi cei de acolo vor să plece în altă parte, să înveţe ce nu se face în ţările lor. Este foarte bine. Dar la ei se mai şi întorc, pe când la noi vor fi sau chiar sunt spitale unde nu se mai poate face medicină, din lipsa doctorilor. Deja sunt secţii ici, colo, unde nu se mai fac linii de gardă sau se închid din lipsa medicilor.