Interviu Cătălin Cîrstoveanu, medic neonatolog: «Mi-aş dori să spun că nu mai este nevoie să ne operăm copiii în străinătate»

Cătălin Cîrstoveanu

Medicul Cătălin Cîrstoveanu de la Spitalul „Marie Curie“ din Bucureşti este omul din spatele viitorului Centru de Chirurgie Cardiacă Pediatrică. A început proiectul după ce, ani întregi, a însoţit copiii cu branule în mânuţe la spitalele din Europa unde puteau fi operaţi.

„Adevărul Weekend Sănătate": Câţi copii se nasc, anual, în România cu defecte cardiace?

Dr. Cătălin Cîrstoveanu: Se nasc între 1.000 şi 1.500 de copii cu defecte cardiace. Jumătate din ei mor în primele şase luni de viaţă dacă nu sunt operaţi, iar în România, numărul operaţiilor pe cord făcute la copii este în scădere.

Cum se explică această scădere?

Există puţine centre în ţară unde se fac aceste intervenţii. Unul este centrul de la Târgu Mureş, unde se făceau 300 de intervenţii pe an, centrul de la Timişoara a fost practic desfiinţat, la Iaşi nu se fac intervenţii chirurgicale de acest fel, iar la Bucureşti, la Militari şi la Fundeni se fac la copiii care au peste 7 ani. La nou-născuţi se fac la „Marie Curie", dar mortalitatea este de 60%, fiindcă până acum nu exista acest Centru de Chirurgie Cardiacă Pediatrică. Aici, potrivit statisticilor, mortalitatea copiilor cu defecte cardiace este de numai 5%. O altă explicaţie este faptul că aceşti copii se pot opera în străinătate şi că părinţii aleg să meargă cu ei acolo unde au mai multă încredere că operaţia va fi un succes. Trebuie să avem medici specializaţi, de la cei care pun diagnosticul până la cei care duc la finalitate cazul, aşa cum este în Europa. Dar să ştiţi că doctorii sunt la fel peste tot şi nici în afara ţării nu ai garanţia că îţi salvezi copilul.

Când trebuie pus diagnosticul pentru ca aceşti copii să aibă o şansă?

Trebuie făcut un screening la naştere. Există un test simplu, cu un aparat numit pulsoximetru. Acesta poate depista dacă există maladii congenitale de cord prin faptul că măsoară cantitatea gazelor din sânge. Se vede atunci dacă saturaţia de oxigen este normală şi, implicit, dacă inima copilului are probleme. Apoi mai sunt ecografiile cardiace, care ar trebui făcute copiilor în primele şase luni de viaţă. Dacă un nou-născut pleacă din spital fără diagnostic, cel mai probabil, peste câteva luni ajunge în urgenţă şi există riscul să nu mai poată fi salvat, pentru că şi atunci există bâlbâieli în punerea diagnosticului.

La ce fel de bâlbâieli vă referiţi?

Părinţii vin cu copilul la urgenţă fiindcă este cianotic (n.r. - vineţiu), nu ia în greutate, oboseşte uşor. După ce copilul este stabilizat, părinţii merg cu el, de obicei, la medicul neonatolog care l-a îngrijit sau la pediatru. Specialistul se gândeşte că ar putea fi un defect cardiac şi se impune să-l trimită la un cardiolog, dar se pune şi întrebarea la cine. Părinţii încep periplul prin spitale, de la un specialist la altul, şi uite-aşa se pierde timp preţios până când micuţul ajunge unde trebuie şi primeşte un diagnostic clar.

Ce îi alarmează pe părinţii care vin la urgenţă cu copiii?

Cel mai des, faptul că cei mici sunt cianotici, că respiră cu dificultate, că nu iau în greutate. La analize, medicul poate observa că saturaţia de oxigen centrală şi cea periferică nu sunt normale, poate observa zgomote anormale ale inimii, la palpare poate găsi un puls slab femural sau, din contră, prea puternic, copilul poate avea şi detresă respiratorie, respiraţie pierdută, poate avea endocardită bacteriană (n.r. - infecţie a ţesuturilor care căptuşesc inima).

La ce riscuri este expus un copil cu defect cardiac dacă nu este diagnosticat la timp?

Cum spuneam, 60% din aceşti copii mor în spitale doar pentru că în România nu există centre specializate. Deci, dacă defectul congenital cardiac este grav, riscul major este să moară în perioada de nou-născut sau până să împlinească un an de viaţă. În cazul celor cu defecte mai puţin grave, se poate întâmpla să facă unele complicaţii precum insuficienţa cardiacă sau hipertensiunea pulmonară, să primească aceste diagnostice şi să fie trataţi medicamentos pentru aceste afecţiuni, ani la rând, fără ca problema lor de sănătate să îşi găsească rezolvare.

Există şi cazuri de defecte congenitale uşoare, care nu necesită operaţie?

În general, nu se pune problema în această manieră. Se fac tot felul de intervenţii, şi mai mici, şi mai complicate, toate pentru a creşte calitatea vieţii copilului. După operaţie sau după operaţii, fiindcă sunt şi cazuri în care sunt necesare intervenţii succesive, copiii aceştia pot avea o viaţă normală. Nu vor fi sportivi de performanţă, dar vor trăi normal.

Care este povestea Centrului de Chirurgie Cardiacă de la „Marie Curie"?

Investiţia pentru Centrul de Chirurgie Cardiacă de la Spitalul „Marie Curie" a fost de 3,5 milioane de euro. În momentul de faţă, Centrul a primit şi aprobarea pentru personal, 90 de persoane, adică mai mult decât am cerut iniţial. Vom avea şase echipe operatorii cu cei mai buni chirurgi cardiaci pediatri din Europa, plus un profesor american. La sfârşitul anului vom fi pregătiţi pentru primele intervenţii chirurgicale. Mi-aş dori să vă spun că se vor opera la „Marie Curie" toate cele o mie şi ceva de cazuri noi care apar în fiecare an şi că nu va mai fi nevoie să ne ducem copiii la operaţii în străinătate.

Cifre

În România, din 10 copii cu defect cardiac, şase mor în primele luni de viaţă.

Curriculum Vitae

- Nume: Cătălin Gabriel Cîrstoveanu
- Anul şi locul naşterii: 19.06.1967, Piteşti
- Stare civilă: căsătorit, doi copii
- Formare: Medic primar neonatolog, coordonator  terapie intensivă şi nou-născuţi, Spitalul de Pediatrie „Maria Sklodovska Curie", asistent universitar la Universitatea de Medicină şi Farmacie „Carol Davila", Bucureşti