Şerban Damian, nutriţionist sportiv: „Programul sportiv de scădere în greutate nu este ceva complicat“

Nutriţionistul sportiv Şerban Damian ne vorbeşte despre atitudini corecte şi despre greşeli frecvente în procesul de slăbire. Potrivit specialistului, un program de slăbire nu trebuie să fie un chin. El trebuie să ofere o şansă schimbării obiceiurilor de viaţă, pentru a menţine rezultatele pe termen lung.

Ştiri pe aceeaşi temă

„Adevărul": De unde interesul pentru nutriţie?

Dr. Şerban Damian
: E o poveste veche. Am colaborat mult timp cu o revistă pentru fitness şi culturism şi, pentru că în culturism există un mare interes pentru partea de nutriţie, uşor-uşor am devenit şi eu interesat. Medic fiind, oamenii mi-au cerut sfaturi şi mi-am dat seama că este de preferat să am şi pregătirea creditată în această zonă, care să susţină aceste sfaturi. Mi se pare un domeniu extrem de interesant, vast, este mult mai mult decât îşi poate imagina cineva care citeşte trei articole pe internet, nu-l putem cuprinde probabil într-o viaţă.

Sunteţi alergător de maraton. Ca să facem o paralelă, cât este voinţă şi cât este ştiinţă în procesul de pierdere în greutate?

Este greu să stabilim procentual cât depinde de natura noastră şi cât de ştiinţă, dar aş spune că preponderent contează ştiinţa. O abordare corectă va aduce întotdeauna rezultate, chiar şi în forme grave de obezitate, în timp ce, dacă ne bazăm doar pe întâmplare, pe soluţii venite după ureche, rezultatele sunt de cele mai multe ori nesatisfăcătoare.

Cu ce să începem atunci când vrem să ne îmbunătăţim stilul de viaţă, astfel încât rezultatele să se menţină?

Dacă vorbim despre o persoană care vrea să scadă în greutate, primul pas ar fi informarea, iar următorul, să ajungă la un specialist. Din punctul meu de vedere, este mult mai simplu să mergi pe o cale bătătorită, pe care ţi-o recomandă cineva care are nişte studii în spate şi o experienţă, decât să o faci pe cont propriu, prin metoda încercărilor şi eşecurilor, până când, eventual, dai de drumul corect. Următorul pas este să accepţi să te laşi pe mâna specialistului, să nu vii cu idei preconcepute, cu prea multe păreri personale. Nutriţia nu este o ştiinţă atât de necunoscută publicului larg, iar pacientul are impresia că ştie cam cum trebuie să se desfăşoare lucrurile şi uneori încearcă să-şi impună punctul de vedere, ceea ce nu este întotdeauna cel mai bun lucru.

În luna mai, la finalul maratonului de la Copenhaga, cu un traseu de 42 km



Apropo de specialişti - ce înseamnă specialist în nutriţie? Sunt multe persoane care se numesc nutriţionişti şi totuşi recomandă diete pe care alţii le contraindică total.

În România, nutriţionistul este asimilat cu medicul specialist în diabet, nutriţie şi boli metabolice, specializare care se obţine după ce ai făcut şase ani de Medicină Generală şi apoi încă cinci de rezidenţiat. Există şi medici cu pregătire în străinătate, cum sunt şi eu: medic de familie la bază, cu această pregătire în nutriţie sportivă, deci nu în diabet, şi nici în medicină sportivă. Pe lângă aceste specializări, în străinătate există colegii de nutriţie. Acum există şi în România, la Târgu Mureş şi la Iaşi, unde se pregătesc nutriţionişti sau dieteticieni. Aceştia însă nu sunt medici, n-aş putea să spun exact la ce nivel ar trebui încadraţi, practic au o pregătire similară cu cea a asistenţilor medicali. Şi ar mai fi de spus că, pe lângă aceştia, există foarte multe persoane care se autointitulează nutriţionişti şi care nu au nicio diplomă de nutriţionist: fie sunt medici şi, pentru că profesează în domeniul nutriţiei, îşi arogă acest titlu, fie nu au nicio pregătire şi, cu tupeu, se intitulează nutriţionişti, că doar trăim în România.

Dietele extreme au efecte grave asupra sănătăţii

Ce îi sfătuiţi pe cei care vor să slăbească repede?

Să-şi reconsidere această noţiune de „repede". Pentru că ceea ce ar putea părea la prima vedere o scădere rapidă în greutate, adică în câteva zile sau săptămâni, nu este o slăbire reală, ci reprezintă de fapt o piedică în calea scăderii în greutate. Una este să adopţi un program coerent şi să-ţi rezolvi problema de greutate în nişte luni de zile, dar să ţi-o rezolvi o dată pentru totdeauna, şi alta este să faci nenumărate cicluri de diete care te slăbesc pe termen scurt, apoi te îngraşi la loc.

Aţi vorbit despre slăbire urmată de îngrăşare (aşa numitul efect „yo-yo"). Care ar fi cele mai nocive dintre dietele populare?

Dietele extreme, cu scădere abruptă şi foarte brutală a aportului caloric, de genul supă de varză, mâncat te miri ce timp de 14 zile, două măsline pe zi şi un castravete, genul acesta de diete care practic restricţionează foarte mult aportul energetic, dau un oarecare rezultat pe termen scurt, însă, în final, sunt dezastruoase pentru sănătate. În plus, mai există tot felul de diete care se bazează pe suplimente nutritive dubioase. De exemplu, capsula de slăbit sau tot felul de plante chinezeşti netestate, care pot da efecte secundare foarte grave, şi am avut pacienţi care au venit cu astfel de probleme. Nu există o documentare ştiinţifică pentru a fi utilizate.

Ce părere aveţi despre dieta disociată?

Chiar dacă este eficientă în perioada folosirii ei, dieta disociată este... doar o dietă. Mai bine zis, nu este o abordare corectă, pentru că noi, ca fiinţe, suntem făcuţi să mâncăm asociat, deci disocierea este o îndepărtare de la regulile normalităţii. Iar atunci când revin la alimentaţia normală, aproape inevitabil pacienţii încep să reia în greutate. Deci nu reprezintă o abordare sustenabilă pe termen lung, o abordare care să-i dea pacientului şansa să-şi schimbe obiceiurile de viaţă în aşa fel încât să-şi poată menţine greutatea obţinută.

Cum asociem alimentele, cum ar arăta un meniu zilnic pentru o persoană care vrea să slăbească?

Asocierile sunt mai mult sau mai puţin cele pe care le folosim în alimentaţia de zi cu zi, nu există nişte asocieri anume. Primul pas este de a limita aportul de alimente care aduc foarte multă energie, şi aici vorbim de dulciuri, de produse de patiserie, paste făinoase, alcool, de sucuri. De asemenea, aceeaşi asociere de alimente poate fi gătită în mai multe feluri şi sunt produse complet diferite. De exemplu, carnea gătită în ulei devine un preparat cu mult mai multe calorii.

"Ceea ce ar putea părea la prima vedere o scădere rapidă în greutate, adică în câteva zile sau săptămâni, nu este o slăbire reală, ci reprezintă de fapt o piedică în calea scăderii în greutate.''

Sportul reglează apetitul alimentar

Cum ar putea un sedentar să se apuce de sport fără să se simtă descurajat pe parcurs?

Pas cu pas, acesta e cuvântul. Pentru o persoană care nu este obişnuită cu activitatea fizică, s-ar putea să fie intimidant dacă începe cu exerciţii multe sau intense. Chiar şi mersul pe jos poate fi util pentru perioada de început, atunci când persoana vine dintr-un sedentarism complet. Exerciţiile trebuie să fie simple, uşor de practicat. Se începe cu mişcare obişnuită, cu alergare, cu lucruri care necesită un efort mic de învăţare, dar care sunt consumatoare de energie. Este de preferat ca şi aceste exerciţii să se facă sub îndrumarea unui antrenor, pentru că deprinderea corectă a mişcărilor este foarte importantă, la fel şi creşterea efortului. Deci, programul sportiv de scădere în greutate nu este ceva complicat, este nevoie de constanţă, de aplicarea lui de cel puţin trei ori pe săptămână, câte 45-60 de minute, după care se poate trece la lucruri mai complexe şi foarte eficiente.

Cu cât timp înainte şi după sport avem voie să mâncăm şi ce anume?

Teoretic, putem să mâncăm imediat înainte de sport, chiar şi în timpul, dar şi după. Însă, evident, acel „ce" este important. În mod normal, se indică să lăsăm o pauză de o jumătate de oră după ce am mâncat până la activitatea fizică, iar după antrenament se poate mânca, de exemplu, un fruct, dacă există senzaţia de foame. Depinde şi când este poziţionat antrenamentul: dacă este dimineaţa, după micul dejun, putem mânca cereale cu lapte sau un ou cu o felie de pâine sau o salată - toate acestea sunt utile pentru a furniza energie. Iar după antrenament se poate mânca un fruct sau o porţie de concentrat proteic, pentru cei care se antrenează mai intens.

Iar dacă antrenamentul are loc seara şi apoi ni se face foame?

Sportul este un reglator al apetitului, de obicei oamenii nu au o foame nebună după sport, chiar se pot limita la a mânca moderat. Este în regulă să se mănânce după sport, chiar şi când este făcut seara. Bineînţeles, depinde ce: dacă mănânci o salată şi o felie de pâine, un peşte la cuptor sau iaurt - este o masă foarte bună. Toate acestea sunt absolut în regulă şi chiar este util să mănânci după efort, pentru că organismul are nevoie să-şi reîmprospăteze depozitele de glicogen din muşchi, are nevoie de vitamine şi de minerale. În plus, foamea din timpul serii este dictată şi de ceea ce am mâncat peste zi: dacă mănânci un mic dejun şi un prânz cum trebuie, în mod sigur masa de seara nu va fi copioasă. Este bine şi să lăsăm o oră de pauză între ora ultimei mese a zilei şi ora de culcare.

O greutate normală este o scuză pentru a nu face sport?

Dacă vorbim despre scăderea în greutate, sportul este un mijloc, însă el are multiple alte funcţii pentru buna funcţionare a organismului: menţine sănătatea oaselor, a articulaţiilor, din punct de vedere psihic ne poate menţine pe linia de normalitate, ajută la buna funcţionare a sistemului cardiovascular şi respirator. Este foarte posibil să ai toată viaţa greutatea normală şi să te îmbolnăveşti pentru că nu ţi-ai folosit corpul inclusiv pe componenta aceasta fizică.

Cât de important este ca un copil să deprindă în primii ani de viaţă reguli corecte de nutriţie şi să facă mişcare?

Deprinderile induse din primii ani de viaţă au cele mai mari şanse să se menţină, şi aici un rol esenţial este exemplul personal al părinţilor şi al mediului în care trăiesc: grădiniţă, vecini şi aşa mai departe. Dacă nu-şi formează obiceiuri bune de la vârste mici, le va fi mult mai greu să se mobilizeze când vor fi adolescenţi, de exemplu, când practic devin conştienţi de aceste necesităţi.

 Ar fi utilă introducerea unor programe educaţionale în şcoli?

Din câte ştiu, există astfel de programe, nu ştiu şi cât de mult se pun în practică. Însă diriginţii sau învăţătoarele ar putea să le transmită copiilor nişte noţiuni de bază. Ar fi foarte util să-i educăm şi pe părinţi, pentru că degeaba-i spui copilului că trebuie să mănânce fructe dacă acasă nu există acest obicei.

"Dacă vorbim despre scăderea în greutate, sportul este un mijloc, însă el are multiple alte roluri pentru buna funcţionare a organismului.''

Carte de vizită

- 36 de ani
- nutriţionist sportiv acreditat de către Comitetul Olimpic Internaţional (singurul medic din România care a urmat acest program)
- medic specialist medicină de familie, absolvent al Facultăţii de Medicină Generală din cadrul UMF "Carol Davila", Bucureşti.
- autor a două cărţi de specialitate - „Stretching. Secretul flexibilităţii" şi „Superfit. Esenţialul în fitness şi culturism"
- alergător de maraton (12 maratoane la activ) şi preşedinte al Ro Club Maraton (www.maraton.info.ro)
- oferă consultaţii la Centrul de nutriţie Superfit din Bucureşti, 0722.616785, www.superfit.ro

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările