Cât de mult ştim, cu adevărat, despre rolul somnului
0
Cele mai multe dintre funcţiile corpului sunt bine înţelese: ştim de ce bate inima, de ce avem nevoie să respirăm şi care este rolul rinichilor. Nu acelaşi lucru putem spune, însă, și despre somn. În ciuda faptului că petrecem o treime din viață dormind, funcţia fundamentală a somnului rămâne un mister.
Înţelegem, în schimb, ce se întâmplă atunci când nu putem dormi. Există o scădere a capacităţii noastre cognitive, starea de spirit se deteriorează, iar dacă perioada de insomnie este îndelungată, poate apărea un comportament psihotic.
Dacă sunt privaţi de somn, șobolanii mor în aproximativ trei săptămâni. Astfel de studii, însă, oferă prea puţine informaţii cu privire la adevăratul rol biologic al somnului, doctorul David White pentru Huffington Post.
Au existat numeroase teorii care încearcă să explice de ce toate fiinţele de pe această planetă au nevoie de somn. Unii cred despre somn că este un pas evolutiv născut din nevoia de a sta departe lucrurile rele, atunci când afară se întunecă. Desluşirea ştiinţei somnului, însă, a cunoscut progrese uimitoare de-a lungul timpului. În prezent, experții sunt de acord că somnul are legătură cu creierul şi că serveşte la maximizarea funcțiilor acestuia.
Două teorii se bucură de cel mai mare sprijin ştiinţific:
- Ipoteza Adenozinei, potrivit căreia somnul are rolul de a controla chimia neurală sau de a regla nivelul anumitor substanțe din creier, care nu pot fi ajustate în timpul stării de veghe.
- Ipoteza homeostazei sinaptice susține că somnul reduce numărul sau puterea sinapselor sau a conexiunilor dintre celulele creierului, care cresc constant pe durata insomniei.
Prima ipoteză susţine că una dintre funcţiile somnului este aceea de a regla o moleculă numită adenozin. Fosforul, principalul component al adenozinei trifosfat, reprezintă sursa primară de energie, care permite celulelor să funcţioneze normal. Anumite celule nervoase ale creierului (neuronii) sunt destul de active în timpul stării de veghe și devin mai puțin active în timpul somnului.
Ipoteza este susținută de două dovezi. În primul rând, în contextul în care nivelul de adenozină creşte constant pe durata insomniei şi scade în timpul somnului, înseamnă că odihna este importantă pentru reglarea acestei molecule. În al doilea rând, cafeina, stimulentul cel mai utilizat din lume, este un adversar al adenozinei: cafeina blochează capacitatea adenozinei de a „opro” aceste celule și de a provoca somnul. Drept urmare, organismul rămâne treaz sau primește o scurtă explozie de energie.
A doua ipoteză este destul de diferită şi se concentrează pe sinapse - conexiunile dintre celulele nervoase din creier. Potrivit acestei teorii, puterea acestor sinapse se acumulează în mod constant pe parcursul zilei. În timpul în care ești treaz, celulele trebuie să înveţe noi funcţii, prin consolidarea sinapselor. De exemplu, dacă învăţăm cum să executăm o anumtă sarcină în timpul zilei, multe sinapse devin mai puternice, iar în anumite zone ale creierului chiar se pot forma unele noi. Acest proces contribuie la formarea memoriei. Cu toate acestea, învăţarea prin intermediul consolidării sinapselor cere un sacrificiu: sinapsele mai puternice necesită energie pentru a se menţine, ocupă mai mult spaţiu pe suprafața celulelor, consumă rezervele necesare pentru funcţionarea celulelor şi, în cele din urmă, saturează capacitatea de a învăţa.
Așadar, în fiecare zi, conexiunile trebuie să fie reduse la un nivel de bază, în caz contrar, procesele vitale ale creierului ar putea fi compromise. Somnul oferă această oportunitate. Acesta este modul prin care noile amintiri formate în timpul zilei sunt integrate printre cele vechi, iar creierul își poate da seama ce sinapse sunt mai importante , reducându-le sau eliminându-le pe celelalte.
Dovezile care sprijină această ipoteză arată că sinapsele se formează în timpul zilei şi sunt reduse în timpul somnului.
Studiile arată că un fel unic de activitate a creierului, care se manifestă în timpul somnului, devinde destul de intensă în anumite zone ale creierului, unde a avut loc învățarea.
Cel mai probabil, nu există un singur rol al somnului, ci multiple procese neuronale care pot apărea numai atunci când creierul este în mare măsură deconectat de la mediul înconjurător, conchide doctorul David White: „În timp ce cunoştinţele noastre cu privire la ştiinţa somnului sunt în continuă creștere, există un consens privind necesitatea unei nopți de odihnă“.
Se încarcă comentariile...
