Ce mineral ignorat trebuie să incluzi în alimentaţie

Nucile braziliene sunt considerate cea mai bună sursă de seleniu FOTO: Shutterstock

Unele boli de piele, problemele cu tiroida, afecţiunile cardiace sau chiar cancerul pot fi consecinţe ale carenţei de seleniu. Iată de ce majoritatea oamenilor au un nivel prea mic al acestui mineral în corp şi de unde îl poţi lua.

Nivelurile de seleniu din solurile Europei şi ale României sunt atât de mici, încât afectează lanţul trofic, dieta noastră, chiar şi riscul de boli, avertizează specialiştii. De ce? Pentru că sursele de seleniu care ne-ar fi cel mai la îndemână sunt cerealele (deci şi pâinea) şi carnea (de vită, de pui).
„Seleniul este un microelement esenţial pentru sănătatea umană. Necesarul zilnic al acestui mineral este estimat între 50 şi 200 de micrograme. Problema este că el nu se găseşte în cantităţi suficiente în solul ţării noastre şi, deci, aportul prin alimente este nesatisfăcător“, explică profesorul doctor Gheorghe Mencinicopschi, directorul Institutului de Cercetări Alimentare din Bucureşti.

Este un apărător redutabil al sănătăţii celulare

Deşi prea puţin cunoscut şi adeseori ignorat inclusiv de către medici, seleniul este foarte important pentru menţinerea stării de sănătate. De altfel, corpul nostru foloseşte seleniul pentru a produce „selenoproteine“, nişte substanţe antioxidante care previn degradarea celulară.
O dovadă în acest sens este un studiu recent realizat de oamenii de ştiinţă de la Universitatea East Anglia. Ei au constatat că persoanele care îşi asigură zilnic necesarul de seleniu, dar şi de vitaminele C şi E au un risc cu 67% mai mic de a suferi de cancer pancreatic decât cele care nu includ suficient seleniu în dietă.
De asemenea, o altă cercetare recentă a demonstrat că vârstnicii care mănâncă zilnic alimente bogate în seleniu îşi întreţin mai bine capacităţile cognitive decât ceilalţi. „Persoanele cu o dietă dezechilibrată, cum sunt tinerii care consumă fast-food, dar şi fumătorii, consumatorii de alcool, gravidele şi bătrânii au un necesar crescut de seleniu“, întăreşte prof. dr. Mencinicopschi.
Cu toate acestea, statisticile realizate în Marea Britanie arată că o persoană aduce în corp prin alimentaţie doar jumătate din necesarul zilnic de seleniu. Iar pe termen lung, consecinţele pot fi devastatoare avertizează specialiştii.

Previne bolile de inimă

„Seleniul stimulează producţia de prostaglandine benefice, antiinflamatoare, care au un rol important în coagularea sângelui, prevenind apariţia aterosclerozei şi agregării plachetare. Scăderea concentraţiei seleniului în sânge determină reducerea nivelului colesterolului «bun» şi creşterea riscului de infarct şi de accident vascular cerebral“, precizează prof. dr. Mencinicopschi. De asemenea, acest mineral inhibă diviziunea şi răspândirea celulelor canceroase.

De unde îl poţi lua

Nucile braziliene sunt considerate cele mai bune surse de seleniu, cu un conţinut de aproximativ 245 de micrograme (mcg) la 100 g. Alte alimente care, consumate zilnic, ne pot oferi o cantitate importantă de seleniu sunt:

Făina de grâu integrală – 53 mcg/100g
Codul şi tonul – 53 mcg/100 g
Somonul – 40 mcg/100 g
Sardinele – 38 mcg/100 g
Creveţii – 16 mcg/100g
Ouăle – 11 mcg/100 g
Carnea roşie fără grăsime – 7-10 mcg/100 g

Cum se manifestă carenţele

Un prim semn al carenţei moderate de seleniu este apariţia aşa-numitelor „puncte albe“ sau „puncte de grăsime“ pe faţă. Dacă însă nivelul acestui mineral este foarte mic multă vreme, pot apărea simptome de tipul afecţiunilor articulare şi cardiace. De fapt, careneţele severe de seleniu pot duce la două boli specifice. Este vorba despre boala Keshan, care se manifestă prin tulburări ale ritmului inimii şi prin pierderi de ţesut cardiac, şi despre afecţiunea Kashin-Beck, care duce la deteriorarea articulaţiilor.