Reţeta eşecului: cum a ajuns naţionala României să strângă mai puţine puncte decât Azerbaidjan şi Ungaria

Cândva, naţionala României stârnea pasiune şi emoţii. Acum, prima reprezentativă e subiect de bancuri în spaţiul virtual. De la Generaţia de Aur, s-a ajuns la Generaţia Telecomanda şi la Sindromul Daum.

La Podgorica, tricolorii au fost învinşi cu 1-0 într-o partidă de nivelul ligii secunde a echipelor naţionale. Rezultatul va prelungi absenţa României de la Cupa Mondială la 20 de ani în vara anului 2018, atunci când Rusia va găzdui turneul final. 

Printr-un discurs simplist şi populist promovat pe canalele media, mulţi arată cu degetul spre Daum sau spre Burleanu. Chiar dacă au partea lor de vină, în realitate, problema e mult mai profundă şi nu se va remedia prin schimbarea unui selecţioner sau a unui şef de federaţie. Probabil, de aceea s-au şi ratat Mondialele din 2002, 2006, 2010, 2014 şi acum 2018, deşi, în aceşti ani, selecţionerii s-au tot schimbat, iar, începând din 2014, Federaţia Română de Fotbal (FRF) are o nouă conducere.

Tătăruşanu: „Nu e un eşec, dacă nu ne calificăm“

Aproape toate analizele ratării calificării încep cu Christoph Daum. „Adevărul“ şi-a propus însă să înceapă cu actorii principali: jucătorii primei reprezentative. Iar asta pentru că acelaşi nucleu de jucători a fost implicat şi la dezastrul de la Euro 2016, acolo unde s-a pierdut inclusiv meciul cu Albania! Atunci, pe bancă nu mai era hulitul Daum, ci Iordănescu. 12 dintre fotbaliştii care au prins lotul pentru Euro 2016 au fost implicaţi şi acum în „dubla“ cu Armenia şi Muntenegru.

După primul meci din preliminariile Mondialului din 2018, remiza de la Cluj cu Muntenegru, Ciprian Tătăruşanu era întrebat într-un interviu dat la Digi Sport, dacă ar fi un eşec ca naţionala să ia doar patru puncte din următoarele două partide cu Armenia şi cu Kazahstan. 

„N-ar fi un eşec nici dacă nu ne-am califica. De ce să fie eşec? E fotbal, în fotbal se poate întâmpla orice. Noi dăm totul, dar dacă adversarul e mai bun ca noi merită să câştige şi să se califice“, a fost răspunsul portarului de la Nantes. Iar când porneşti cu o astfel de mentalitate şi pregăteşti, de fapt, eşecul, rezultatul final nu poate fi decât...un eşec!

Lipsa de atitudine şi de motivaţie a tricolorilor s-a văzut, în mod repetat, în ultimii ani în partidele cruciale. În 2013, barajul de calificare pentru CM 2014 s-a pierdut în mod dezolant în faţa Greciei. Mai ales în returul de pe „Arena Naţională“, în faţa unui stadion arhiplin, tricolorii aproape că au irosit întreaga primă repriză, pe când mulţi s-au aşteptat ca adversarii să fie „urcaţi pe garduri“. 

Povestea s-a repetat, luni, la Podgorica.. Doar victoria ar fi păstrat şansele României la calificare. Într-un astfel de meci, tricolorii au tras un singur şut pe spaţiul porţii, în minutul 40, prin Chipciu! Iar după ce Muntenegru a deschis scorul, băieţii lui Daum au acceptat cuminţi trecerea minutelor şi înfrângerea.

Chiricheş, căpitanul gafeur

Liderul acestei echipe fără atitudine se numeşte Vlad Chiricheş. După victoria chinuită cu Armenia, el a ieşit la interviu şi s-a arătat dezgustat de jocul slab şi de „victoria întâmplătoare“ a naţionalei. La Podgorica, fundaşul lui Napoli a fost printre cei mai slabi de pe teren. A fost depăşit uşor în mai multe rânduri şi a fost bătut de Jovetici la duelul aerian din care s-a marcat. 

Iar Chiricheş are „concurenţă“ serioasă pentru titlul de cel mai slab om al României cu Muntenegru. Stancu şi Andone au stat aproape degeaba pe teren. Stanciu, când a intrat în repriza a doua, dar şi când a fost titular cu Armenia, n-a făcut nimic notabil. Şi tupeistul Maxim, care a îndemnat publicul să tacă în meciul cu Armenia, n-a fost în stare să creeze nicio acţiune periculoasă. Singurul care s-a ridicat un pic peste media echipei a fost Benzar.

Daum, fără bun-simţ

Pe lângă faptul că are nişte fotbalişti slabi, România a avut pe bancă în această campanie şi un selecţioner expirat al cărui ultim trofeu la nivel de club a fost câştigat acum opt ani.

Aducerea unui selecţioner străin a fost o idee bună, însă FRF a dat-o în bară prin alegerea lui Christoph Daum. Neamţul s-a dovedit a fi un vânzător de iluzii şi un tip lipsit de bun simţ. Făcând o selecţie dubioasă şi comiţând greşeli tactice flagrante, Daum le-a dat apă la moară contestatarilor săi. Inclusiv la Podgorica, selecţionerul a luat nişte decizii inexplicabile.

În primul rând, n-a renunţat la sistemul cu doi „închizători“ într-un meci pe care trebuia să-l câştige. Apoi, după suspendarea lui Pintilii, a fost forţat să-l reprofileze pe Găman din fundaş în mijlocaş defensiv, fiindcă n-a luat în lot un al doilea „închizător“, deşi avea varianta Hoban de la CFR Cluj. Ca un amănunt, Găman a fost titular cu Muntenegru, deşi n-are niciun meci oficial în acest sezon la echipa de club, Karabukspor. Chiar şi aşa, şi-a făcut datoria pe faza defensivă, însă, provenind din fundaş central, aportul său la construcţie a fost zero!

Tot zero a fost şi numărul ocaziilor avute de Florin Andone la Podgorica. Daum a refuzat să-i convoace pe Alibec şi pe Keşeru pentru „dubla“ cu Armenia şi Muntenegru şi a insistat, fără logică, cu Andone, care are un gol în 17 selecţii la naţională! Şi, ca să-şi completeze „capodoperă“, neamţul l-a scos pe Andone în repriza a doua, la Podgorica, iar România a încheiat partida, atacând cu Băluţă! 

Parcă pentru a-şi arăta obrăznicia, după o prestaţie dezolantă precum cea de luni seara, Daum a apărut la microfonul TVR şi a vorbit despre „progres“!

O federaţie cu discurs de politicieni

România, ca ţară, n-a rezolvat de aproape 30 de ani anumite probleme grave, precum lipsa autostrăzilor sau sistemul sanitar aflat la pământ, fiindcă politicienii dau mereu vina pe cei care au fost înaintea lor.

Actuala conducere a Federaţiei Române de Fotbal aplică aceeaşi strategie. Din 2014 până acum, problemele esenţiale au rămas nerezolvate. Fotbalul juvenil e la pământ, Liga I e mai slabă de la un an la altul, iar naţionala mare ratează Mondialul, la fel ca pe vremea lui Mircea Sandu. În faţa acestor rateuri, Răzvan Burleanu aminteşte doar despre problemele pe care le-a moştenit, promiţând, în schimb, un viitor strălucit care nu se ştie când şi dacă va veni.

Iar la cum arată, în acest moment, fotbalul românesc, mai degrabă acest viitor strălucit nu va veni niciodată. E o consecinţă firească a faptului că trăim într-o societate în care interesul personal e mai presus de orice şi ambalarea nimicului a ajuns operă de artă.

România a strâns mai puţine puncte decât Azerbaidjan!

Actuala campanie de calificare s-a ratat când mai sunt două etape de jucat în grupe. Mai mult, România a „reuşit“ performanţa de a strânge în opt partide mai puţine puncte decât nişte echipe care ne sunt aparent inferioare. Astfel, dacă tricolorii au 9 puncte în acest moment, putem vedea că în alte grupe Bulgaria a adunat 12 puncte, Ungaria 10, Azerbaidjan 10, Slovenia 14 şi Scoţia  tot 14 puncte!

Luni

Armenia – Danemarca 1-4

 Koryan 6 / Delaney 16, 81, 90+3, Eriksen 29 

Muntenegru – România 1-0

Jovetici 75 

Polonia – Kazahstan 3-0

Milik 11, Glik 74, Lewandowski 86 (pen.)

1. Polonia 8 6 1 1 18-11 19

2. Muntenegru 8 5 1 2 18-7 16

3. Danemarca 8 5 1 2 18-7 16

4. România 8 2 3 3 8-8 9

5. Armenia 8 2 0 6 8-19 6

6. Kazahstan 8 0 2 6 4-22 2

5 octombrie: Armenia – Polonia, Muntenegru – Danemarca, România – Kazahstan

8 octombrie: Danemarca – România, Kazahstan – Armenia, Polonia – Muntenegru