Între viaţa de circ şi cariera de antrenor

Între viaţa de circ  şi cariera de antrenor

Daniel Popescu a fost unul dintre componenţii de bază ai echipei României în ultimii şase ani

Gimnastul Daniel Popescu a acceptat să vorbească pentru „Adevărul Sporturi“ despre motivele reale ale retragerii din activitatea competiţională, dar şi despre intenţiile sale de viitor. După ce şi-a încheiat conturile cu lotul olimpic şi clubul Dinamo, Daniel a revenit acasă, la Reşiţa, unde se relaxează înainte de a-şi alege următorii paşi în viaţă.

Ştiri pe aceeaşi temă

„Adevărul Sporturi": S-a speculat mult pe seama retragerii tale. Care sunt motivele reale care te-au determinat să renunţi la gimnastică atât de devreme?

Daniel Popescu: Mai mulţi factori m-au determinat să iau această decizie grea. Colaborarea cu fostul coordonator al lotului nu a fost chiar ceea ce mi-aş fi dorit, iar venirea lui Marius Urzică s-a petrecut prea târziu, când eu luasem deja o decizie. Am realizat lucruri frumoase în acest sport, am făcut ceva pentru România, dar în ultima vreme s-au strâns şi destule dezamăgiri. Am o vârstă acum, ultimul an competiţional nu a fost deloc unul reuşit şi nici din punct de vedere medical nu sunt în cea mai bună formă. Mă gândeam la retragere încă de acum un an, după Jocurile Olimpice de la Beijing, dar am zis să mai aştept, să văd ce se schimbă la lot. Acum, că m-am convins, pot să spun că nu-mi pare rău că am ales să mă retrag.

Au încercat oficialii federali să te întoarcă din drum?

Am vorbit, atât cu domnii Adrian Stoica şi Ioan Suciu, cât şi cu Marius Urzică. Anul acesta sunt Europene şi Mondiale pe echipe şi au încercat să mă convingă că aş mai putea face faţă. Marius a vrut să mă întoarcă din drum, dar decizia era deja luată. Poate dacă ar fi venit mai devreme, ar fi fost altceva. Am 21 de ani de gimnastică în spate şi nu puteam face muncă voluntară. Trebuie să mă gândesc şi la viitorul meu. Acum, când mi-am anunţat retragerea, au încercat să mă avanseze în grad şi la club, să-mi mărească salariul, dar a fost prea târziu.

Te apuci de antrenorat, ca Răzvan Şelariu, sau te tentează mai mult viaţa de acrobat al Cirque du Soleil?

Momentan vreau să mă odihnesc, pentru că a fost o uzură fantastică, atât din punct de vedere psihic, cât şi fizic. Mă gândesc la Cirque du Soleil, la fascinanta lume a circului, dar, totodată, mă gândesc şi la cariera de antrenor. Cu cei de la Cirque du Soleil am avut câteva contacte şi, în proporţie de 90 la sută, acolo am toate uşile deschise. La circ este o viaţă destul de uşoară în comparaţie cu gimnastica de înaltă performanţă, numai că nici acolo nu stai o viaţă, ci trei sau patru ani. Cred că mult mai împlinit aş fi ca şi antrenor. Am  vorbit şi cu Răzvan, care a ales Qatarul, şi mi-a spus că este foarte mulţumit. O duce bine acolo din toate punctele de vedere şi cred că asta mi-aş dori şi eu.

Ai fi dispus să dai curs unei eventuale oferte de a antrena în ţară?

Sincer să fiu, cred că afară valorile se apreciază cu adevărat. La noi, mai puţin. Eu împlinesc 27 de ani şi trebuie să mă gândesc la posibilităţile de a mă realiza. O carieră de antrenor peste hotare cred că mi-ar aduce pe lângă satisfacţii profesionale şi stabilitate pe plan financiar. Nici la Cirque du Soleil nu ar fi rău, dar voi lua o decizie în legătură cu viitorul meu cât mai curând. Mi-am rezolvat problemele cu clubul Dinamo şi am revenit acasă, la Reşiţa, unde vreau să mă odihnesc până prin luna februarie. Orice aş alege să fac de acum încolo, vă promit că veţi mai auzi de Daniel Popescu.

Profil

Data şi locul naşterii: 1 iunie 1983, Reşiţa
Studii: Universitatea de Educaţie Fizică şi Sport din Bacău

Performanţe:

Medalie de bronz cu echipa României laJocurile Olimpice de la Atena în 2004

Vicecampion european cu echipa la Volos în 2006

Medalie de argint la sărituri la Campionatele Mondiale de la Stuttgart din 2007

Medalie de bronz cu echipa la Campionatele Europene de la Lausanne din 2008

citeste totul despre: