Dacă până acum câteva zile coronavirusul chinezesc (care, apropo, e pe cale să întoarcă planeta pe dos) părea pentru români o chestiune foarte îndepărtată - mai degrabă subiect de banc decât de îngrijorare - după ce epidemia a izbucnit şi în Italia (unde avem vreo 2-3 milioane de conaţionali) lucrurile au devenit, brusc, alarmante. Românii şi-au dat seama că Asia nu-i chiar pe Marte, ci la doar câteva ore de zbor cu avionul, iar Italia e şi mai aproape, atât de aproape încât poate fi considerată deja o provincie autohtonă.

Frontierele s-au pulverizat. Iluzia că o epidemie se opreşte, ca proasta, în Vamă, nedumerită încotro să se îndrepte, este pur şi simplu o iluzie. Mii de oameni traversează zilnic frontierele ţării. Doar o mică parte dintre ei sunt cumva verificaţi. Nici măcar acum, când un virus mortal zburdă prin Europa, nu se întâmplă prea multe. De fapt, autorităţile române combat molima cu declaraţii pe propria răspundere. Declari matale, frumos, călătorule, că nu ai intrat în contact cu virusul. De parcă ai cum să ştii asta. De parcă virusul ar umbla pe stradă cu o pancartă de gât, bălăngănind un clopot de avertizare, ca leproşii din Evul Mediu.

Dacă tu crezi că nu ai virusul şi, pe baza asta declară că eşti ok, poţi să mergi unde vrei. La meci, la mall, la concert, acasă. În 10-12 de zile, cât durează incubaţia bolii, poţi infecta zeci de mii de alţi oameni – în esenţă, prin regula progresiei geometrice, toată ţara – însă autorităţile sunt liniştite: au la dosar declaraţia ta pe proprie răspundere! Chiar şi dacă vor muri mii de oameni, ei sunt acoperiţi. Carevasăzică au făcut totul. N-au precupeţit niciun efort. Se ştie.

Aproape că nici nu-ţi mai vine să te miri că în România nu există, furnizate oficial, niciun fel de informaţii clare legate de coronavirus. Am intrat luni, 24 februarie, pe portalurile oficiale importante. Ar fi trebuit, dată fiind gravitatea situaţiei, să avem încă de pe prima pagină a acestora avertismente serioase, precise. Descrierea simptomelor, lista măsurilor urgente pe care trebuie să le ia populaţia în caz de suspiciune de infectare, măsurile preventive. Nu există nimic! Găseşti tot fel de informaţii bâjbâite pe tot felul de site-uri private. Oficial, autorităţile au altă treabă.

Starea asta de amorţeală seamănă cumva (păstrând proporţiile) cu faimoasele replici ale celebrului Cristi Borcea. Echipa lui mergea prost, era în picaj, DNA stătea să-l lege, falimentul bătea la uşă, dar el cerea linişte pentru a se putea pregăti de Liga Campionilor. La noi, onor Guvernul se pregăteşte de alegeri anticipate. Are o obsesie. Vrea puterea absolută. În rest, poporul poate să moară liniştit, să se ducă naibii, să-şi ia câmpii. Important este ca domnul Orban şi domnul Iohannis să aibă majoritate în Parlament. Să taie şi să spânzure în linişte. Să-şi branşeze acoliţii la funcţiile publice bine plătite, la ştuţul cu banii ţării. Că destul au furat „ăilalţi”. Trebuie să mai fure şi alţii. Să fie echilibru, domnule! Poporul? Cui îi pasă de popor?

Pneumonia chinezească este la porţile României. E posibil să fie deja în ogradă. Aşa, şi? Să stea la coadă! Noi avem de forţat anticipate. Noi încă nu am stabilit sexul îngerilor. Noi ne-am căţărat acolo sus şi vă scuipăm pe scăfârlii, fraierilor, căci ţara nu mai este de mult a voastră, ci a grupurilor infracţionale organizate al căror unic scop este să ţină strâns ţâţa puterii. Să tragă tot folosul. Să vă mulgă, să vă buzunărească, să vă – scuzaţi expresia, e o „licenţă poetică”! – pişe-n freză. Voi? Căutaţi-vă altă ţară, căci asta deja nu vă mai aparţine vouă, ci măreţei caste a politrucilor!

P.S.: Mă abţin să spun ceva despre hoardele de inconştienţi care încearcă să acrediteze faptul că epidemia de coronavirus ar fi o invenţie media sau o conspiraţie planetară a farmaciştilor. De unde nu-i, n-ai ce cere...