Materiale de milioane USD de la Krivoi Rog - reexportate in beneficiul antreprenorului general ARCOM

Romania a exportat la Krivoi Rog, incepand din 1986, anul in care a demarat constructia Combinatului de Imbogatire a Minereului de fier (CIM - Krivoi Rog), materiale de constructii si utilaje in

Romania a exportat la Krivoi Rog, incepand din 1986, anul in care a demarat constructia Combinatului de Imbogatire a Minereului de fier (CIM - Krivoi Rog), materiale de constructii si utilaje in valoare de sute de milioane de dolari. Cu tot cu costul mainii de lucru, Romania a investit in Ucraina 800 de milioane de dolari. Cota de participare a Romaniei a ajuns, in prezent, la aproape 30 la suta, iar patru cincimi din volumul lucrarilor angajate sunt finalizate. Daca Romania si-ar onora contractul, ar putea revendica cele aproximativ 30 milioane de tone de minereu de fier imbogatit, care i se cuvin. Pentru moment, insa, nu se intrevede nici cea mai mica speranta de continuare a lucrarilor sau de recuperare a banilor investiti. In schimb, materiale si utilaje duse in Ucraina de-a lungul timpului, in regim de import definitiv, fara taxe vamale, TVA si cu transportul asigurat din granita de catre ucraineni, au inceput sa paraseasca depozitele de la Krivoi Rog inca de acum 10 ani. Destinatiile - din cele mai diferite: Malo - Iaroslavet (Rusia), Astrahan (Rusia), Turkmenia si, bineinteles, Romania. Milioane, poate chiar zeci de milioane de dolari din banii publici se intorc, astfel, sfidandu-se si legea ucraineana si cea romaneasca, in beneficiul antreprenorului general, societatea ARCOM Bucuresti. Un combinat de tocat milioane de dolari In urma parafarii, din 1983, a asa-numitei "Conventii Krivoi Rog", Romania, alaturi de alte patru state socialiste membre ale CAER: Bulgaria, Cehoslovacia, RDG si URSS, a purces la construirea CIM-Krivoi Rog, combinat aflat in imediata apropiere a celui mai mare zacamant de minereu de fier la suprafata din lume. Krivoi Rog-ul urma sa alimenteze actualul Sidex Galati. Trei firme mari, pe atunci de stat, au fost desemnate sa se ocupe de gigantica lucrare. Uzinexportimport asigura utilajele, ARCIF se ocupa de imbunatatirile funciare, iar ARCOM aducea mana de lucru si, mai ales, gestiona fondurile in calitate de antreprenor general. Dupa 1992, nemtii si bulgarii s-au retras, cehii si-au pasat investitia slovacilor, Romania si Ucraina ramanand singurele state care inca mai pompau bani in combinat. In 1996, lucrarile s-au sistat pe o perioada nedeterminata, CIM-Krivoi Rog intrand in conservare. Pe la sfarsitul lui '93 si inceputul lui '94, ARCOM se pregatea intens de privatizare. Ciudat, aproape toate santierele care aveau contracte de prestari servicii cu ARCOM la Krivoi Rog au inceput sa aglomereze contabilitatea antreprenorului general cu o sumedenie de "bonuri de consum" fictive pentru o serie de materiale, toate scumpe si de cea mai buna calitate. Astfel, toata aceasta marfa, desi fizic exista, era radiata din contabilitate. Lua nastere, in acest fel, asa-numita "stare de custodie". Scopul - limpede ca lumina zilei: pentru a se putea privatiza prin metoda MEBO, la un pret cat mai mic, patrimoniul ARCOM trebuia diminuat cat mai mult. Privatizarea a durat doi ani, terminandu-se in 1996. Exact anul in care guvernul Ciorbea a sistat lucrarile la Krivoi Rog. Scopul fusese atins, cu atat mai mult cu cat din august 1995, prin hotarare de guvern, ARCOM si ARCIF s-au vazut proprietare, la un pret derizoriu, peste toate angaralele de la Krivoi Rog. Formula castigatoare: "pretul mediu contabil" Nicolae Gabreanu, actualul director general al ARCOM, pe atunci simplu director chiar la Krivoi Rog, zice in schimb ca toate acestea au fost practic bagate pe gat ARCOM-ului, fara un consimtamant din partea acestuia. Gabreanu aduce in sprijinul sau tocmai acea hotarare de guvern de care aminteam. Aceasta spune la art. 5: "Materiile prime, materialele, semifabricatele si piesele de schimb aflate in stoc la 31 decembrie '94 la Combinatul minier Krivoi Rog se transmit, cu plata, in proprietatea societatilor ARCOM-SA si ARCIF-SA. Valoarea reevaluata a stocurilor se deduce esalonat din situatiile de plata in anii 1995-1996, proportional cu valoarea acestor situatii de plata". Adica ce inseamna asta? Sa spunem ca o lucrare are o valoare de deviz stabilita la preturile la zi. Lucrarea se intinde pe mai multi ani. In momentul in care antreprenorul se apuca de munca cu materialele aflate in stocul sau la un pret mediu contabil, facandu-se calculul de deviz, se obtine o alta valoare, care, normal, este mult mai mica decat suma initiala. Adica daca un pix costa in '92 cinci lei, in 1994 - zece lei, si in 1996 - patruzeci de lei. Calculul pretului mediu contabil aduna cele trei sume si le imparte la trei. Rezultatul: un pix = 18,33 lei. Adica nici jumatate. Curat gheseft prin hotarare de guvern! Dupa stoparea lucrarilor, ARCOM se vede deci proprietar asupra tututor materialelor aflate pe stoc. Ne referim si la cele evidentiate in contabilitate, dar, mai ales, la cele aflate in asa-zisa "stare de custodie". Oricum, practic, tot ARCOM era stapan si peste ele si pana la aparitia acestei ciudate hotarari (HG 573/1995 ce modifica HG 959/1994). Si atunci incepe sarabanda reexporturilor. Ca un calcul statistic, numai in 1997, filiala ARCOM Krivoi Rog a expediat in Romania: 6.588 de metri patrati de tabla cutata, 195 de km de cablu electric de cupru, 74 km de cabul electric de aluminiu (de 0,6; 1; 6 sau 10 kV), 4.156 de corpuri de iluminat, 530 tone tevi metalice, 632 de tone profile metalice si produse metalurgice etc. Toate acestea au fost duse in Romania sau in alte tari din spatiul fostei URSS, in conditiile in care intrasera in Ucraina in regim de import definitiv. Directorul general Nicolae Gabreanu se apara cum ca au avut acceptul partenerului ucrainean. Corect, dar ce nu spune dumnealui e ca ucrainenii si-au dat acordul cu greu si numai cu conditia ca in cazul reluarii lucrarilor, toate aceste materiale - platite din banul public - sa se intoarca la Krivoi Rog. Suntem curiosi pe unde va scoate camasa ARCOM-ul in cazul in care s-ar hotari continuarea investitiei sau, in situatia in care Romania ar vrea sa-si recupereze banii. Atunci s-ar face evaluarea stocurilor existente in Ucraina. Evident, suma revendicata de Romania ar fi diminuata cu milioane si milioane de dolari.