Marian Ivan, fondatorul OPTAR, descrie experienţa sa de bolnav COVID-19: procedurile birocratice de la testare la externarea cu taxiul

Marian Ivan, fondatorul OPTAR (Organizaţia pentru Promovarea Transportului Alternativ în România), ce are ca obiectiv creşterea mobilităţii urbane inclusiv prin trasee pentru biciclişti în marile oraşe, a descris într-o postare-jurnal pe Facebook experienţa sa de după testele pozitive la COVID-19 - al său şi al soţiei sale. El denunţă o serie de greşeli birocratice şi proceduri care explică rata mare de infectări cu coronavirus în România.

Redăm integral postarea lui Marian Ivan:

Jurnal de Covid

In randurile de mai jos voi povesti evenimentele pe care le-am trait in perioada 14-18 august 2020. Voi explica care sunt greselile pe care le-am identificat in sistem in aceste 4 zile si care, consider eu, fac ca in Romania sa existe aceasta rata mare de infectari cu COVID.

Ziua 0

Vineri, 14 august

Ne pregatim sa plecam in concediul planificat si pregatit timp de 6 luni. Urmeaza sa parcurgem cu rucsacul in spate tronsonul dintre Vatra Dornei si Putna din traseul Via Transilvanica.

Rucsacii sunt pregatiti: trusa medicala, haine, acte, incaltaminte etc. In discutiile despre trusa medicala aflu de la Florentina ca simte ca i-a scazut simtul mirosului de vreo 2-3 zile. Nu-mi dau seama daca vorbeste serios sau daca vrea sa faca o gluma despre Covid. Discutam si imi dau seama ca nu stie ca acesta este un simptom Covid. Asadar, nu glumeste.

A doua zi dimineata era programat sa plecam impreuna cu alte 2 persoane, cu masina. Iar seara, la cazare, trebuia sa ne intalnim cu inca 5... asa ca nu putem ignora simptomul.

Intru pe internet si aflu ca avem posibilitatea sa ne testam chiar in acea seara.

Chiar daca toate stirile on-line spuneau ca testul costa 390 lei si ca rezultatul se da 24 de ore, cand ajung pe pagina centrului de testare aflu ca pretul a fost "redus" la 450 de lei iar rezultatele se dau in 48 de ore.

La ora 21.40 ajungem la centrul de testare din Baneasa. Acolo era o "coada" de 4 masini. Testarea se face in masina.

Luarea probelor creaza un usor disconfort: un betigas este plimbat pe amigdalite iar altul ajunge in fundul narilor.

Cand plecam de acolo ne anuntam partenerii de drumetie ca noile conditii au schimbat planul de calatorie: nu vom mai merge in grup. Vom pleca separat, doar noi 2 in masina. Si nu ne vom alatura grupului pana cand nu primim rezultatele.

Culmea este ca toti am ales calatoria cu masina pentru ca am considerat ca o calatorie cu CFR nu ne-ar fi putut asigura conditii sigure.

Colegii de calatorie ne intreaba de ce am facut testul si le povestim despre lipsa mirosului. Ne incurajeaza: sa nu ne facem griji, ei sunt siguri ca nu avem nimic iar de duminica vom calatori impreuna.

Ajunsi acasa bagam nasul in otet: simtim mirosul amandoi. Asta ne linisteste si ne da curaj sa plecam la drum in aşteptarea rezultatelor testelor.

Ziua 1

Sambata, 15 august

Ne urcam in masina si plecam spre Vatra Dornei. Verificam regulat e-mail-ul... il testam, verificam folderul SPAM. Nu am primit niciun mesaj.

Seara ajungem la pensiunea unde colegii ne-au pastrat camera de langa usa de iesire. Ei sunt plecati in oras.

Nu apucam sa despachetam cand suna telefonul. Vor sa verifice daca adresa e-mail este corecta. Urmeaza sa primim rezultatele.

In doua minute primesc e-mail-ul: amandoua teste sunt pozitive.

Ne anuntam colegii ca am primit rezultatele si ca ne vom izola in camera. Vin la fereastra si imi canta "La multi ani!". Azi am implinit 49 de ani. Le uram drum bun.

Apoi au urmat telefoane catre cei cu care am interactionat in vreun fel in ultimele 2 saptamani. I-am anuntat de rezultatele testelor.

Trebuie precizat ca amandoi suntem printre cei care am respectat regulile mai mult decat cei din jur. Daca multi din jurul nostru au ignorat regulile, la auzul vestilor incep sa se ingrijoreze. Practic, s-a format un val de persoane care chiar de a doua zi au inceput sa mearga la testare. In momentul in care scriu aceste randuri, 8 persoane au primit deja rezultatele. Toate sunt negative.

Ziua 2

Duminica, 16 august

Ne trezim la ora 5 iar in jumatate de ora suntem pe drum spre casa.

Pana spre ora 9 analizam impreuna situatia. Nu avem nicio idee cum am fi putut lua virusul.

Dupa ora 9 incep telefoanele.

Update. este important să precizez că am sunat şi la pensiunea unde am fost cazaţi pentru a preveni că în camera 1 am fost cazate două persoane testate pozitiv cu covid.

Aproape tot drumul am vorbit la telefon. Inclusiv la DSP (Directia de Sanatate Publica). I-am spus doamnei ca ne intoarcem din concediu dupa ce am aflat rezultatele. Doamna ne felicita. Ne zice ca suntem persoane responsabile. Afirma ca majoritatea celor care primesc rezultatele pozitive isi continua concediu. Principalele informatii pe care le primim:

- sa trimitem rezultatele la o adresa e-mail,

- urmeaza sa ne sune altcineva pentru ancheta epidemiologica,

- sa ne izolam 14 zile la domiciliu,

- sa facem declaratie pe proprie raspundere si sa trimitem actele la doctorul de familie pentru concediul medical,

- sa dezinfectam regulat suprafetele din casa.

Primele contradictii apar la modul in care se obtine concediul. Un medic de familie ne spune ca exista un intreg scandal intre medici si DSP, deoarece ei nu pot da concedii fara sa fim vazuti de un medic infectionist. Alt medic de familie spune ca e buna si varianta comunicata de DSP… doar ca, intradevar, DSP nu i-a raspuns niciodata la toate hartiile trimise.

Dupa pranz ajungem acasa. Ne odihneam cand am primit telefonul de la DSP pentru ancheta epidemiologica. Florentina l-a primit mai tarziu, cam dupa o ora. Amandurora ni s-a spus ca avem posibilitatea sa fim evaluati medical. Nu ni s-a dat niciun fel de detaliu despre ce presupune aceasta evaluare medicala.

Cam peste o ora primim telefon de la ambulanta. Ma intreaba daca vreau sa fiu evaluat epidemiologic. I-am explicat ca vrem sa mergem impreuna. Nu stia nimic despre Florentina. A spus ca verifica si revine.

Dar revin cei de la DSP. Ne cer rezultatele. Ii explic ca le-am trimis deja prin e-mail, in urma cu mai multe ore.

Le cauta si spune ca le-a gasit. Ii explicam ca vrem sa fim evaluati impreuna.

Suntem sunati din nou de la Ambulanta. Ne comunica ca urmeaza sa plecam impreuna.

In tot acest sir de telefone, nimeni NU ne comunica doua lucruri foarte importante:

- faptul ca pentru analize urmeaza sa fim internati minim 48 de ore (aici este o discutie, pentru ca legea spune “nu mai mult de 48 de ore”… dar in spital toti foloseau formula “minim 48 de ore”)

- faptul ca este foarte important sa avem cardul de sanatate la noi.

Lipsa acestor informatii birocratice aveau sa ne asigure cele mai traumatizante 20 de ore: internarea in spital.

Pe la 20.30 vine ambulanta. Soferul ne spune ca multi dintre cei pe care i-a transportat au fost internati 48 de ore. Nu il iau in serios. Pentru ca vorbisem cu niste medici la DSP si niciunul nu ne-a dat aceasta informatie.

Mergem spre Bals.

Primul lucru care sare in evidenta: un barbat de la firma de paza (TBG Security) se plimba prin curtea spitalului fara nicio masura de protectie. In schimb, tot personalul medical era imbracat cu combinezoane, manusi, masti si viziera. Chiar am vazut persoane cu cate doua perechi de manusi sau cu 2 masti.

Tensiunea, temperatura, saturatia de oxigen, inaltimea, greutatea, alergii… Remarc faptul ca toate acestea sunt trecute intr-un colt de maxim 4 cm patrati… pentru ca asa este formularul.

Domnul care se ocupa de noi ne intreaba daca avem schimburi, pentru internare. Ii explicam ca am venit doar pentru evaluarea medicala. Toti cei din jur rabufnesc: sunt deranjati de faptul ca cei de la DSP nu anunta pacientii ca urmeaza sa fie internati.

Facem radiografii la plamani. Aflam ca sunt inflamati, dar nu este grav.

Urmeaza sa fim internati la Victor Babes.

La Babes suntem despartiti pentru analize.

Pana medicul se imbraca am timp sa rasfoiesc fisa medicala. Constat ca in fisa mea medicala este buletinul radiologic al Florentinei. Asta ma face sa banuiesc ca la fisa ei este buletinul meu radiologic. Ii scriu pe whatsapp sa sesizeze medicul ca au fost inversate documentele. Totusi, ma anunta ca nu e nicio greseala: buletinul radiologic din fisa ei este pe numele ei.

Habar n-am ce inseamna asta… sa fie gresit numele (si varsta)? sau tot documentul?

Medicul imi ia aici temperatura si imi asculta plamanii. Ma intreaba daca am luat medicamentatie. Ii spun ca am luat 500 mg de azitromicina. Ma intreaba la ce ora, pentru ca sa scrie in fisa si sa primesc urmatoarea doza (250 mg) exact la aceasi ora. Imi explica ca este foarte important ca urmatoarea doza sa fie la exact 24 de ore dupa prima doza.

Apoi merg cu asistentele. Mi se face EKG, se ia pulsul, temperatura, mi se ia sange pentru analize.

Si asistentele se minuneaza ca nu am fost anuntat ca o sa fiu internat si ca nu am bagaj pentru internare. Primesc niste pijamale.

Soseste si Florentina. I se recolteaza sange pentru analize. Asistentele ne intreaba despre cardul de sanatate. Amandoi le avem acasa.

La 23.50 ajungem la doua saloane invecinate. Eu sunt intr-un salon cu alti 3 barbati iar Florentina este intr-un salon cu alte 5 femei.

Primim fiecare vreo 4-5 medicamente. Credeam ca sunt pentru a doua zi.

Ziua 2

Duminica, 16 august

Am stabilit cu Florentina sa pastram mastile pe fata pe toata perioada cat suntem internati. In salon este o caldura infernala. Florentina ma anunta ca ea renunta la masca, pentru ca nici colegele ei nu dorm cu masca pe fata. Observ ca nici colegii mei de salon nu dorm cu masca. Insist sa ramana cu masca. Comunicam pe whatsapp.

Am dormit in reprize, caldura fiind deranjanta.

Nu am sapun, nu am prosop, nu am papuci, nu am niciun fel de schimburi. Iar transpiratia de peste noapte ma face sa ma simt inconfortabil. Imi dau seama ca sunt in aceasta situatie din cauza faptului ca cei de la DSP nu ne-au informat ca este necesar sa fim internati.

Sun la DSP pentru a incerca sa inteleg daca a fost o eroare de comunicare sau este o intentie. In mod normal, stiu ca cei de la call-center-uri au o fisa cu informatii pe care trebuie sa o parcurga. Din discutia cu DSP inteleg clar ca e treaba fiecarui pacient sa se informeze… din lege. Apoi imi tranteste telefonul in nas.

Ma duc la Florentina ne schimbam mastile cu unele noi. Avem la noi un set complet, luat de acasa.

Apoi vine micul dejun. Nu am pofta de mancare (nişte cas si margarina pe paine), dar imi este sete. Vad ca ceaiul este transferat in canile pacientilor. Eu nu am cana… si sunt mort de sete. Ieri nu am baut decat doua energizante, cat timp am condus.

Intreb asistenta daca pot cumpara apa de undeva. Imi spune ca nu am aceasta posibilitate, dar poate vorbi cu colega din tura de noapte sa imi aduca. Insa pentru mine este clar ca nu voi mai dormi o noapte in spital.

Nu ramane decat sa rabd de sete; pentru ca nu am chef sa incerc sa beau de la chiuveta fara sa am un pahar curat. Evit orice atingere de suprafetele din spital… asta pentru binele meu.

Asistenta vine cu medicamentele. Primesc un nou pumn de medicamente. Constat ca am primit din nou azitromicina. Ii spun ca medicul a scris in fisa ca am luat o doza dubla, ieri, la 19.30, inainte de internare, deci nu inteleg de ce mi-a adus 3 doze (prima doza trebuie sa fie dubla, urmatoarele doze simple). Imi dau seama ca nimeni nu a citit fisa medicala si ca medicamentatia imi este data fara sa fiu informat despre ce contine, de ce o primesc si modul in care trebuie sa o iau.

Vorbesc cu Florentina. Si ea a primit doza tripla de azitromicina, una dubla aseara si una dimineata. Imi povesteste ca asistenta i-a spus sa ia azitromicina mai devreme de 24 de ore, ca sa scada intervalul astfel incat in zilele urmatoare sa ia si ea medicamentatia odata cu toate colegele de salon.

Florentina ma anunta ca trebuie sa cer masca, daca vreau sa o mai schimb. Pentru ca asistenta nu o da din proprie initiativa.

Solicit masca de schimb. Asistenta spune ca are doar cateva, dar ca oricum noi nu trebuie sa purtam masca (toti din salon si-au pus masca dupa ce s-au trezit). Pentru ca oricum avem COVID, deci nu are rost sa ne protejam intre noi. Dar trebuie sa ne punem mastile atunci cand intra personalul medical, pentru a-l proteja.

Nu… n-am primit masca. Dar nici nu am insistat. A fost mai mult o curiozitate a mea.

Dupa ce asistenta pleaca, vad colegii de salon cum se uita unii la altii. Imi spun ca ei sunt de 4 zile impreuna si ca nimeni nu le-a spus vreodata ca nu este necesar sa poarte masca in salon.

Discut cu Florentina pe whatsapp. Amandoi vrem sa plecam cat mai repede din spital. Eu nu mai am niciun simptom… in schimb ea imi spune ca o ustura gatul de la curentii de aer. Si la ele este foarte cald si stau cu geamurile si usile deschise. Insa ii este teama sa spuna medicului pentru ca va spune ca este din cauza COVID.

Anunt asistentele ca dorim sa fim externati, deci sa ne spuna care este procedura. Ne spune sa asteptam pana la 11, cand va veni medicul.

Inainte de vizita vine asistenta sa ne ia temperatura si sa ne masoare saturatia de oxigen. Constat ca foloseste un oximetru “de casa”, similar celui pe care il avem si noi (acasa).

La ora 11 vine medicul. Eu sunt printre cei vizati. Vine sa imi spun ca am probleme cu plamanii. Sunt atat de dornic sa ii spun ca vrem sa ne externam, incat uit sa o intreb cum au ajuns la concluzia asta, atat timp cat eu nu am analizele la fisa (am povestit mai sus ca la fisa mea era buletinul Florentinei… iar la fisa ei tot buletinul radiologic pe numele ei).

Imi spune ca ea nu are putere de decizie si sa am rabdare pana la 14, cand vine medicul care supervizeaza.

Apoi incep povestile cu colegii de salon.

Unul dintre ei povesteste ca el a fost “contact” cu o persoana testata pozitiv. Conform regulilor, trebuia sa stea izolat 14 zile… iar daca nu apare niciun simptom, era liber sa plece din izolare, chiar si fara test.

Omul imi povesteste ca in cele 14 zile nu a avut niciun simptom… insa s-a simtit responsabil si a mers sa isi faca test din banii lui, la un cabinet privat. Asa a aflat ca este pozitiv. Asa a ajuns internat in spital.

Alt coleg povesteste ca a fost testat pozitiv si ca medicii i-au spus ca mai bine sta in spital sub supraveghere, ca oricand se poate agrava boala. In plus, persoanele internate sunt testate gratuit, dupa cele 14 zile. De aceea a ales sa se interneze. Spun ca se simt mai linistiti.

Insa niciunul nu are simptome!

In jur de ora 12 se striga o lista de oameni. Suntem vreo 15 care mergem sa facem radiografie. Nu inteleg de ce trebuie sa facem o noua radiografie, fara ca starea noastra sa se fi agravat, la un interval asa scurt (13 ore).

Suntem in curtea spitalului si toti sunt fericiti: suntem la aer curat!!! Inclusiv asistentele au renuntat la combinezoane, manusi si viziere. A fost cel mai placut moment din aceasta zi.

Asteptam afara, la umbra, sa ne vina randul. Constat cum copacii din curtea spitalului sunt ciuntiti dupa modelul de “toaletare” practicat de Primariile din Bucuresti. Majoritatea dau semne ca incep sa se usuce. (vezi foto)

La 12.46 suntem anuntati ca nu mai fac radiografii pentru ca au avut peste 60 in lucru si ca restul de 6 pacienti urmeaza sa vina la schimbul urmator, dupa ora 13.

Suntem dusi inapoi, in saloane.

La 13 vine mancarea. Constat ca nu se dau tacamuri. Flo imi trimite printr-o asistenta un tacam de plastic, de la o colega de salon.

Dupa ce termin supa, un coleg imi spune sa spal castronul-cana ca sa imi dea apa sa beau.

Cand asistenta vine sa ridice vesela, ma spalam pe maini, la baie. Aud colegii cum o roaga sa imi lase cana-castron, ca sa pot bea apa. Le spune ca trebuie sa o ia. Dar imi da in schimb un pahar de plastic (de unica folosinta). Un coleg de salon primeste un pachet si imi ofera o sticla de apa.

Pe la ora 14 vine direct la mine o doamna despre care incep sa banuiesc ca este medic. Este mult mai tanara decat primul medic. Simt ca vrea sa ma sperie ca sa ma convinga sa raman internat. Ii spun ca ma simt bine si ca vreau sa fie externat. Imi spune ca sunt indicii clare ca starea mea se deterioreaza si ca este nevoie sa raman internat. Ii spun ca starea mea s-a imbunatatit permanent in ultimele 12 zile si, din contra, acum nu mai am niciun simptom.

Pare deranjata ca o contrazic. Imi tranteste un “stiti dvs mai bine decat mine, care tratez persoane infectate cu COVID”?

Incerc sa calmez discutia si sa discutam punctual.

Primul ei argument forte: am probleme renale. O intreb de ce dimineata mi s-a spus ca analizele la sange sunt bune. Imi explica faptul ca exista totusi o depasire, ceea ce poate insemna o problema cu rinichii. Imi aduc aminte ca, ieri, pe drumul de intoarcere, nu am baut decat doua energizante. Acesta poate fi un motiv pentru care poate parea ca am “probleme renale”.

Accepta acest argument si imi spune ca semnele indica o inrautatire a sanatatii, in primul rand a starii plamanilor.

O rog sa imi explice cum a ajuns la aceasta concluzie. Imi spune ca oximetrul a inregistrat un nivel scazut al oxigenului in sange (94%). Ii explic faptul ca am acasa un aparat similar cu cel pe care l-a folosit asistenta si stiu ca are variatii foarte mari. De aceea, nu cred in acea masuratoare.

Imi spune ca ma va retesta… si paraseste salonul.

S-a intors cu doua oximetre diferite… dar tot modele “de casa”. Imi explica ca acestea sunt modelele pe care le folosesc ei.

Imi pune pe degete cele doua oximetre. Amandoua arata 96%... adica atat cat arata si cel de ieri, la testarea de la Bals.

Vrea sa imi asculte plamanii, deoarece, afirma ea, radiografiile arata ca plamanii sunt inflamati. Ma asculta cu stetoscopul pe spate. Probabil cel mai lung control cu stetoscopul. Nu reuseste sa gaseasca nimic deosebit. Imi spune ca, intradevar, nu pare sa am probleme.

Totusi, insista ca nu pot sa iau decizia in numele Florentinei. Si la ea apar “plamani inflamati” iar saturatia de oxigen a fost sub 95%.

Ii explic faptul ca o cunosc pe Florentina foarte bine. Urcam deseori pe munte in drumetii si cunosc senzatia de sufocare cand oxigenul se rarefiaza la inaltimi mari. Daca as fi vazut cel mai mic semn ca unul din noi are probleme, nu as fi insistat sa ne externam.

Insa, dupa experienta din spital, amandoi am ajuns la concluzia ca, pentru noi, cel mai bine este sa ne externam. Avem oximetru acasa si ne vom monitoriza permanent.

Mi-a spus ca o va retesta si pe Florentina.

Mai tarziu primesc mesaj pe Whatsapp: la retestare saturatia a iesit 97%, exact cat a avut si cu o seara inainte, la masuratoarea de la Bals.

Asteptam sa fim chemati sa completam formularele de externare.

La 15 vine primul medic si ne intreaba de ce nu am completat formularele. Ii explic ca nu am primit vreun formular. Iesim pe hol si le completam rapid.

Apoi asteptam adeverinta de la locul de munca.

La ora 17 suntem condusi jos si ni se dau documentele de externare. Langa noi mai este o pacienta externata.

Intrebam cum se procedeaza cu transportul. Spune sa plecam cu masina noastra. Ii explicam ca am fi venit cu masina, daca stiam ca avem voie. Insa cei de la DSP ne-au spus ca trebuie sa mergem doar cu ambulanta. Deci, masina este acasa.

“Atunci luati taxi-ul.”

Mi se pare ca traiesc un vis urat: personalul medical care se protejeaza cu combinezon, masca, viziera si manusi, ne spune sa luam un taxi pana acasa, stiind ca suntem testati pozitiv.

Sun la 112. Explic situatia. Doamna de la ambulanta imi spune ca la plecare doar spitalul poate solicita ambulanta. Deci, sa caut camera de garda si sa cer sa fie chemata o ambulanta.

Imi aduc aminte ca in salon era un afis cu textul “telefon urgenta”. Prima data sun la acest numar. Imi raspunde o asistenta din sectia din care tocmai am fost externati. Ii explic situatia si ca este nevoie ca spitalul sa sune la ambulanta. Imi raspunde ca nu e treaba lor. Ce mi se pare cel mai interesant este faptul ca insista cu “nu aceasta este procedura”... insa nu reusesc sa inteleg la ce procedura se refera.

Cautam cea mai apropiata camera de garda. Reusim sa vorbim cu asistenta fara sa mai fie nevoie sa intram. Aceasta cauta medicul de garda. Dupa multe explicatii, medicul reuseste sa inteleaga situatia si promite ca da telefoane. Dupa vreo 20 de minute ne anunta ca “suntem norocosi”... ambulanta spitalului este disponibila si vom fi dusi acasa.

In ambulanta discutam cu cealalta persoana externata. Ne spune ca a fost internata 4 zile si a fost necesar sa insiste pentru a fi externata. Nici ea nu are simptome. Cu toate acestea, a simtit cum personalul medical a incercat sa o sperie pentru a o convinge sa ramana internata.

La ea, ceilalti membri ai familiei sunt “negativi”, deci timp de 14 zile vor sta separati.

Am ajuns acasa. Au trecut mai putin de 24 de ore de cand am plecat… dar simtim ca suntem foarte obosiţi si stresati.

Dupa dus si dupa ce ne schimbam, luam medicamentatia: la 19.30 azitromicina, apoi vitamina C si Zn. Dupa doua ore luam si probiotic.

Ziua 4

Marti, 18 august

Am dormit 10 ore… ne-am odihnit excelent.

Ne masuram saturatia de oxigen. Amandoi avem 97%. Stiu ca poate fi eroare in plus sau in minus… dar ne simtim excelent si lucrul asta este evident.

Concluzii

Dupa toate evenimentele din ultimele zile, noi inca nu am reusit sa aflam care este procedura pentru a afla daca dupa cele 14 zile mai avem virusul.

UPDATE - in timp ce finalizam acest text mi-am dat seama ca trebuie sa completez aceasta informatie. De aceea am sunat la DSP ca sa intreb ce se intampla dupa 14 zile de carantina. Mi s-a comunicat ca dupa 14 zile, daca nu am simptome, pot iesi pe strada. Adica, retestarea nu mai este obligatorie! Asta in timp ce, povestesc mai jos, exista cazuri cand virusul a fost identificat timp de 5 saptamani la o persoana!!

Inregistrarea cu DSP (de la 2.10 incepe discutia):

https://soundcloud.com/marian-ivan-705467951/0217950054-dsp-bucure-ti-1?ref=clipboard

Este evident faptul ca procedurile din Romania nu tin cont de realitatile medicale. Acum, contactii cu persoanele pozitive trebuie sa stea in carantina timp de 14 zile. Apoi, daca nu au avut simptome, pot iesi din carantina. Nimeni nu le asigura niciun test care sa confirme ca sunt sau nu purtatori de virus COVID. Este cazul colegului de salon care dupa 14 zile de carantina fara niciun simptom, cand a facut testul a constatat ca era pozitiv. Nu a avut niciun simptom! Doar pentru ca a fost responsabil, si-a facut testul din bugetul familiei. Sora mea, aflata in Anglia, mi-a povestit ca o persoana infectata cu care a intrat in contact a avut rezultate pozitive timp de 5 saptamani. Asadar, terminarea carantinei de doar 14 zile fara sa existe un test de control mi se pare o grava eroare medicala.

In opinia mea, spitalele abuzeaza de internarea bolnavilor asimptomatici. Cred ca au nevoie de deconturile primite pentru fiecare bolnav mai mult decat au nevoie ca pacientii sa ramana in spital. Iar asta cred ca deformeaza grav actul medical. Cred ca se irosesc foarte multe resurse. Sunt sigur ca exista si forme mai grave ale bolii, dar pentru cazurile fara simptome nu cred ca este necesar ca oamenii sa fie internati, uneori perioade foarte lungi.

In cazul meu, am identificat multe greseli birocratice:

- faptul ca nu am fost informat ca urmeaza sa fiu internat

- faptul ca nu am fost prevenit ca imi trebuie cardul de sanatate

- faptul ca la fisa mea medicala se afla buletinul radiologic al partenerei mele

- faptul ca mi s-au dat doi pumni de medicamente fara sa existe o minima informare privind motivele si modul de administrare

- faptul ca nu s-a tinut cont de medicatia trecuta in fisa (nu trebuia sa iau antibioticul inainte de 24 de ore de la ultima doza)

- faptul ca am fost trimisi acasa cu taxiul (sau se ne descuram pe cont propriu) cu toate ca se stia ca suntem pozitivi la testul COVID.

Simptomele mele:

- in noaptea de 5 august, frigul de peste noapte imi activeaza o raceala usoara.

- dupa 2-3 zile simt o stare febrila, cu dureri in toti muschii. Insa nimic anormal fata de o raceala obisnuita in forma usoara.

- de atunci, starea s-a ameliorat continuu. In ultimele zile inainte de testare am simtit doar o jena la respirat, dar, repet, nimic neobisnuit fata de simptomele unei raceli obisnuite. Aceasta jena a disparut dupa ce am luat prima doza de azitromicina. De atunci nu mai am niciun fel de simptom de boala.

Niciun moment n-am asociat simptomele bolii cu cele ale prezentei virusului COVID. Daca nu as fi primit informatia ca Florentinei i-a scazut perceptia mirosului, nu as fi facut testul COVID.

Voi continua sa povestesc ce se va intampla in urmatoarele zile.