Mi-au povestit vrute şi nevrute despre experienţa lor care, cred eu, îi poate ajuta pe cei indecişi dacă să îşi încerce sau nu norocul în ţara tuturor posibilităţilor.
 
După ce am stat de vorbă, am încercat să sintetizez totul în două episoade: unul va fi strict legat de muncă, iar al doilea despre cum te simţi ca locuitor în America.
 
Aveţi grijă la agenţia care face legătura dintre voi şi viitorul angajator
 
Agenţia din ţară este intermediarul. Ea are o fişă de posturi şi trebuie să ţină interviuri în numele angajatorilor, aceştia primind doar CV-urile aplicanţilor. Dacă aţi fost selectaţi trebuie să plătiţi nişte taxe, dintre care pe unele le veţi recupera la întoarcere. Agenţia trebuie să fie cât mai transparentă şi să se asigure că ceea ce aţi semnat în ţară se aplică odată ce aterizaţi în SUA: postul pentru care aţi aplicat, numărul de ore, salariul în funcţie de orele muncite, cazare dacă este cazul. Când căutaţi o agenţie de Work and Travel cercetaţi-o înainte pe Internet.
 
Nu (prea) se fac discriminări
 
Ai ajuns în America şi ai început să lucrezi. De obicei, joburile pentru care românii pot aplica sunt de muncă fizică sau din categoria vânzător, promoter ş.a. Ţi se arată de la început ce trebuie să faci şi cam atât. Nu stă nimeni să te îndrume mai mult. Însă nu se fac discriminări: că eşti român, bulgar, mexican sau american nu contează, tratează la fel pe toată lumea.
 
Îţi găseşti job bătând la uşă 
 
Poţi avea doar jobul aranjat încă din ţară sau îţi mai poţi lua şi altele, în funcţie de câte poţi să duci. Există şi riscul să fii dat afară şi să trebuiască să umbli prin localuri, magazine, benzinării, hoteluri ca să îţi găseşti de lucru. Ştefan a trebuit să plece de la primul serviciu şi şi-a căutat mai bine de o săptămână altceva de lucru. De obicei, a aplica pentru un post înseamnă să completezi un formular pe care mai toate firmele îl au. Ce se întâmplă mai departe depinde de angajator – unii te refuză din prima, alţii te opresc pe loc sau te sună când au nevoie.
 
Cel mai bun job l-au avut la un hotel unde, pe lângă salariu, făceau bani din bacşişuri.
 
Cu şefii rămâi prieten, cu colegii nu 
 
E greu să îţi faci prieteni americani. Nu prea se formează un colectiv, dar asta şi din cauza faptului că joburile sunt sezoniere, însă rămâi prieten cu şefii mai ales dacă tu eşti un om conştiincios, cu bun-simţ şi isteţ. Sunt foarte prietenoşi, poţi vorbi de toate cu ei şi la nevoie iţi sar în ajutor.
 
Odată a fost avertizare de uragan într-o zonă destul de apropiată de oraşul în care ei lucrau. În State, când este avertizare de acest gen nimeni nu iese din casă. Nu vezi pe stradă picior de om, roată de maşină. Mihaela trebuia să plece de la un loc de muncă la altul, iar când primul şef a aflat că ea a ieşit pe stradă s-a suit în maşină şi a venit după ea. Nu a sunat-o pe mobil, s-a dus glonţ ca să se asigure că ajunge bine la celălalt loc.
 
De muncit, munceşti pe rupte
 
Ca să strângi bani trebuie să munceşti 12-14 ore pe zi, însă orele de lucru sunt plătite bine, iar cheltuielile sunt rezonabile. Cu un job precum cele de mai sus îţi poţi plăti chiria, mâncarea – care în general e un pic mai scumpă decât cea din România şi să îţi iei ţoale – care sunt mult mai ieftine decât cele de aici.
 
Tips-uri ca să îţi reduci cheltuielile: 
 
- pleacă împreună cu 1-2-3 prieteni ca să împărţiţi chiria;
- la ei Bisericile oferă mâncare ca la cantină. Micul dejun este bufet suedez, iar la cină ai mâncare consistentă. Totul este gratuit. Nu ştiu dacă toate fac asta, însă vă puteţi interesa;
- mergi cu bicicleta dacă lucrezi într-un oraş mic;
- vânează promoţiile din supermarket.
 
După chestiunile astea practice vă las să vă gândiţi un pic. Următorul articol va fi despre ce e în sufletul omului care la 20 şi un pic de ani se rupe de tot pentru a sta 3 luni într-o cu totul altă lume.