Cât de departe este România de ţintele de reciclare impuse de Uniunea Europeană

Cât de departe este România de ţintele de reciclare impuse de Uniunea Europeană

România se află la coada Europei în privinţa reciclării, cu o rată de patru ori mai mică decât media europeană, reflectând situaţia dezastruoasă a gestionării deşeurilor din ţara noastră.

Ştiri pe aceeaşi temă

Până în 2020, România trebuia să ajungă la 50% rată de reciclare pentru a nu fi penalizată de către Uniunea Europeană. Acestă ţintă a fost ratată, având în vedere că doar 11% din deşeurile municipale sunt reciclate, ceea ce ne face ţara cu a doua cea mai slabă rată de reciclare din UE, sub noi fiind doar Malta cu 6,5%. Un procent ruşinos, având în vedere că media europeană este de 47%, cea mai mare rată fiind în Germania, 67%.
 
Următorul prag trebuie atins în 2025, când România trebuie să ajungă la 55% rată de reciclare, o ţintă greu de atins pentru ţara noastră, care încă se luptă cu închiderea gropilor de gunoi ilegale şi cu importurile ilegale de deşeuri. Ceea ce ne duce la o altă provocare pentru România: reducerea până la 10% a cantităţii de deşeuri municipale depozitate, până în 2035. În prezent, românii depozitează 70% din gunoiul pe care-l produc, în timp ce media europeană este de 24%, restul se reciclează.
 
PLASTICUL, LIBER ÎN NATURĂ
 
Printre eşecurile României privind obligaţiile pe care le are faţă de UE se numără şi faptul că Ministerul Mediului a ratat transpunerea în legislaţia naţională a directivei europene privind limitarea impactului unor produse de plastic asupra mediului, care avea termen de implementare data de 3 iulie 2021. Această directivă vizează scoaterea de pe piaţă a produselor de unică folosinţă din plastic: pungi, farfurii, tacâmuri, pahare, ambalaje, beţigaşe de urechi, baloane, filtre de ţigări, şerveţele umede şi alte produse de igienă din plastic, produse care reprezintă un mare factor de poluare deoarece nu pot fi reciclate şi ajung direct la gropa de gunoi sau, în cel mai rău caz, sunt aruncate în mod iresponsabil în natură. În privinţa acestei directive, Ministrul Mediului, Tanczos Barna, a declarat că se lucrează „la o ordonanţă prin care măcar la festivaluri să fie interzise din vara asta folosirea produselor care sunt în directivă“.
 
O altă măsură care ar putea contribui la ţinta de reciclare şi împiedicarea poluării cu peturi este Sistemul de Garanţie-Returnare care, potrivit Comisiei Europene, are potenţialul de reducere a gunoiului cu peste 80%, iar nivelurile de reciclare pentru ambalaje de băuturi pot atinge 90-98%. Acest sistem înseamnă că preţul produsului va fi suplimentat cu 50 de bani la sticlele de până la 3 litri, o garanţie ce poate fi recuperată la returnare. Anul trecut a fost elaborat un proiect de Horărâre de Guvern în acest sens, care nu a fost trimis spre aprobare aşa cum era planificat. Ministrul actual a reluat procesul de consultare, anunţând că sistemul va fi pus în aplicare de la 1 aprilie 2022.
 
FOTO Shutterstock
 
HARTA RECICLĂRII CU PUNCTELE DE COLECTARE ÎN ROMÂNIA
 
În aşteptarea unor măsuri din partea statului care să impună, să sprijine şi să faciliteze colectarea selectivă şi reducerea deşeurilor care sfârşesc la gropile de gunoi, soarta mediului se află în mâinile cetăţeanului, în eforturile şi alegerile pe care acesta este dispus să le facă pentru o Românie mai curată.
 
Pentru a veni în ajutorul celor care aleg în mod voluntar să recicleze, „ViitorPlus – Asociaţia pentru dezvoltare durabilă“ a creat „Harta Reciclării“, prima platformă naţională, interactivă, pe categorii, care permite identificarea şi localizarea punctelor de colectare selectivă a deşeurilor reciclabile din România, oferind utilizatorilor şi posibilitatea de a contribui la baza de date a hărţii prin adăugarea de noi puncte de colectare selectivă. 
 
Printre proiectele ViitorPlus se mai numără „EcOprovocarea“ – un program educaţional extra-curricular de protecţia mediului adresat elevilor de gimnaziu şi liceenilor –, „BiroulECO“ – consultanţă şi traininguri dedicate companiilor care doresc să reducă impactul asupra mediului generat de activităţile din cadrul birourilor –, şi „Recicleta“ – un serviciu de transport cu cargo-triciclete, care colectează cantităţi mici de materiale reciclabile de la persoane fizice, companii, şcoli şi scări de bloc din Bucureşti.
 
Programul„Recicleta“ dispune de cargo-triciclete pentru transportul reciclabilelor în Bucureşti 
FOTO ViitorPus
    
CAUZELE GRADULUI SCĂZUT DE RECICLARE
 
Gabriela Iordan, specialist în comunicare în cadrul programului „Recicleta“ ViitorPlus, spune că principalele cauze pentru care stăm atât de prost la reciclare sunt: lipsa unei infrastructuri clare de colectare separată de proximitate, lipsa unor campanii naţionale de informare şi educare pentru populaţie, lipsa unui mecanism de tipul „Plăteşte cât arunci“ şi neaplicarea amenzilor pentru aruncarea deşeurilor amestecate la tobogane sau în aceeaşi pubelă.
 
„În primul rând, o infrastructură corectă presupune colectarea la baza fiecărei clădiri pe minimum 5 fracţii separate – hârtie-carton, plastic-metal, sticlă, vegetal compostabil şi rezidual nereciclabil/necompostabil. Recipientele trebuie îngrădite şi supravegheate cu camera de luat vederi, iar accesul cetăţeanului care locuieşte în clădire să se facă pe bază de cartelă/cheie. Pentru o colectare corectă şi eficientă este imperios necesară închiderea toboganelor de pe etaje. Acestea încurajează aruncarea gunoiului la grămadă, amestecat şi voluminos, înfundă tubulatura, favorizează costuri ridicate de reparare şi întreţinere şi neplăceri precum invazii de gândaci, rozătoare, mizerie, mirosuri“, a explicat Gabriela Iordan.
 
Reciclabilele sunt ridicate din containerele amplasate în scările de bloc de cei de la „Recicleta“ 
FOTO ViitorPlus
 
Reciclarea e un subiect complex care necesită o educare riguroasă, de aceea, în privinţa campaniilor de informare, Ministerul Mediului şi primăriile ar trebui să desfăşoare „o campanie amplă pe termen lung, la nivel naţional, timp de 10-20 de ani“, spune reprezentanta ViitorPlus. „Aceasta presupune comunicarea pe toate mediile online şi offline a beneficiilor colectării separate şi dezavantajelor neaplicării ei, a materialelor care se pot recicla şi composta, modalitatea de sortare şi pregătire încă de la sursă, pentru că deşeurile reciclabile trebuie să fie necontaminate, presate, pliate pentru a nu ocupa loc. În plus, infrastructura de separare de la fiecare clădire trebuie să fie însoţită de afişe la avizier şi pe recipiente, de documente semnate de fiecare cetăţean că a luat cunoştinţă de regulile de colectare corecte şi despre consecinţele nerespectării acestora, adică taxe de salubrizare mai mari, amenzi“, spune Gabriela.
 
În ceea ce priveşte educaţia publicului tânăr, ViitorPlus recomandă Ministerului Educaţiei să introducă, în curricula obligatorie, ora săptămânală de educaţie pentru mediu şi dezvoltare durabilă, de la grădiniţă până la liceu. 
    
REGULA CELOR TREI „R“
 
„Campaniile de informare şi educare trebuie să se concentreze în primul rând pe primii «R» ai unui comportament ecologic, adică: Reducerea consumului şi a risipei şi Reutilizare/ Reparare. Reciclarea trebuie promovată abia apoi, pentru că nu toate materialele se reciclează sau compostează. Pentru ce punem la pubela de rezidual, adică deşeuri nereciclabile şi necompostabile, este nevoie să facem eforturi să reducem acel deşeu, să îl refuzăm, să reparăm pentru prelungirea vieţii produsului, să reutilzăm pentru acelaşi scop sau altul“, a mai adăugat Gabriela Iordan (foto).
 
Un alt aspect care ne creează probleme este legat de tarifele mici pentru depozitarea la groapa de gunoi, evidenţiază reprezentanta asociaţiei: „Suntem ţara cu cel mai mic cost, ceea ce determină firmele de salubritate să nu implementeze colectarea separată să le trimită la incinerare şi să depoziteze la gropile de gunoi neconforme, care ar trebui închise urgent. Este nevoie, de asemenea, de creşterea măsurilor de control pentru importurile de aşa-zise materiale reciclabile, care se dovedesc a fi total nereciclabile, chiar toxice, şi care ajung să fie depozitate pe teritoriul României. Este o consecinţă vizibilă şi gravă a unei slabe legislaţii de mediu, neaplicarea controalelor şi a tarifelor mici de depozitare la gropi în România. Taxa de salubrizare zero sau tarifele mici la gunoi sunt de tristă amintire şi ne-au condus la dezastrul ecologic în care ne aflăm – deşeuri aruncate pe fiecare câmp, pădure, râu, lac, mare“.
 
„Este nevoie ca fiecare dintre noi să facă un pas în faţă şi să iasă din starea de auto-suficienţă şi confort. Un grad de civilizaţie înalt şi de calitate a vieţii se construieşte prin implicarea noastră a tuturor, prin implicarea în comunitatea de la bloc, de pe stradă, de la serviciu, de la şcoală, prin implicarea în programele grupurilor de acţiune locală, a ONG-urilor, prin trimiterea unor sesizări şi semnarea unor petiţii. Voluntariatul şi implicarea proactivă în comunitate sunt un exerciţiu pe care trebuie să îl facem de când ne naştem până la sfârşitul vieţii. Ne va fi bine nouă, personal, doar dacă celor din jur, spaţiului public şi mediului le va fi bine, dacă vor fi curate şi sănătoase. Nu mai putem trăi în bula nepăsării dacă chiar ne pasă de noi şi de generaţiile tinere“, a conchis Gabriela Iordan.
 
FOTO Adevărul
 

Comunităţile Zero Waste, exemple de bune practici în România

 
Dacă majoritatea marilor oraşe ale României nu se pot lăuda cu nişte sisteme bine puse la punct care să scadă gradul de depozitare a deşeurilor şi să sprijine reciclarea, surpriza vine din partea unor mici oraşe şi comune ale căror primari şi-au propus să ofere un model demn de urmat. În jur de 20 de comunităţi din România au aderat la „Reţeaua Europeană a Oraşelor şi Comunităţilor Zero Waste“.
 
Programul „Oraşe Zero Waste“ este coordonat la nivel naţional de Zero Waste România şi reprezintă o reţea de oraşe şi comunităţi aflate în proces de certificare zero waste, pe baza unui sistem care are în vedere măsuri şi soluţii specifice economiei circulare. Sistemul de certificare a fost elaborat pe baza celor mai performante bune practici din domeniu în peste 400 de comunităţi din Europa, printre care Ljubljana (Slovenia), Hernani (Spania) şi Capannori (Italia). Certificarea Zero Waste se acorda abia după atingerea unui procent de minimum 90% deviere de la depozitare şi reducerea cantităţii de deşeuri amestecate la 70 kg pe cap de locuitor/an în zone urbane, respectiv 50 kg pe cap de locuitor/an în zone rurale. 
 
Acest proces poate dura de la 12 luni la 10 ani, în funcţie de motivaţia şi de implicarea comunităţilor. Potrivit Elenei Rastei, expertă în economie circulară la „Zero Waste România“, costurile cu infrastructura pentru o comună de dimensiuni medii variază între 20.000 de euro şi 30.000 de euro.
 
REŢEAUA ORAŞELOR PERFORMANTE
 
În România, oraşele şi comunităţile cu cele mai bune performanţe, aflate în proces de certificare, sunt: comunele Sălacea, Cociuba Mare şi Valea lui Mihai, toate din judeţul Bihor, şi oraşul Târgu Lăpuş din Maramureş. Pe lângă acestea, alte oraşe sunt încă în proces de implementare: municipiile Iaşi şi Roman, oraşele Mizil şi Colina Nouă.
 
„Toate aceste comune şi oraşe au lucrat gratuit cu specialiştii Zero Waste şi au avut primari cu voinţa de a implementa măsurile recomandate şi de a găsi fonduri, iar surse de finanţare se găsesc din plin. Succesul a fost o combinaţie între a le oferi oamenilor infrastructură şi a-i amenda pe cei care nu respectă regulile. Aşadar, drumul este deschis, exemple de urmat avem, este nevoie de dorinţa comunităţilor de a avea o ţară mai curată“, a spus Elena Rastei într-un interviu pentru Formula AS.
 
SĂLACEA, O POVESTE DE SUCCES
 
În 2018, autorităţile publice din Sălacea, o comună din judeţul Bihor, s-au angajat oficial să depună eforturi pentru implementarea soluţiilor Zero Waste. În numai trei luni, Sălacea a ajuns de la un grad de colectare separată a deşeurilor de la 1% până la 61% şi o reducere a deşeurilor de la 99% la 55%. Pentru asta, pubelele stradale şi containerele au fost îndepărtate şi înlocuite de un sistem de colectare separată la sursă, pe cinci fracţii, inclusiv deşeuri biodegradabile. Acest sistem a reprezentat o premieră la nivelul întregii ţări. Sălacea şi-a găsit model în oraşul Rogno, Italia – un oraş asemănător ca dimensiuni cu Sălacea, cu rată de reciclare de peste 70%. 
 
La Sălăcea, sătenii sortează deşeurile în containerele şi sacii puşi la dispoziţie de primărie FOTO Zero Waste România
 
În Valea lui Mihai, din judeţul Bihor, sătenii colectează gunoiul pe cinci fracţii, pe un model inspirat de oraşul Hernani, din Spania, locul cu unul dintre cele mai înalte grade de colectare separată a deşeurilor din UE: 90%. Încă din 2014, Târgu Lăpuş din Maramureş era acceptat în reţeaua oraşelor „Zero Waste“.
Din 2019, şi comuna bihoreană Cociuba Mare a trecut de la colectarea deşeurilor în două fracţii la cinci fracţii, adunând separat deşeuri menajere, resturi biodegradabile, plastice, hârtii şi cartoane, respectiv sticle. De când a fost implementat sistemul, rata de colectare separată a ajuns la 66% şi cantitatea de deşeu menajer a scăzut de trei ori. Familiile plătesc pentru acest serviciu 70 de lei pe an/persoană, cu excepţia copiilor sub 14 ani sau a persoanelor cu handicap.
 
Oraşul Târgu Lăpuş din Maramureş a reuşit o rată de reciclare de 12 ori mai mare faţă de media pe ţară, mai exact o rată de 68% din totalul deşeurilor municipale colectate. Acest lucru a fost posibil prin crearea şi implementarea unei strategii de gestionare a deşeurilor la nivel local, oraşul având un serviciu de salubrizare propriu. Planul local de gestionare a deşeurilor şi regulamentul de salubrizare au fost îmbunătăţite constant, de la 1 ianuarie 2018 fiind posibilă colectarea deşeurilor pe 15 categorii, pentru care Primăria Târgu Lăpuş a identificat şi soluţii de reciclare. 
 
La începutul anului, şi oraşul Comăneşti din judeţul Bacău şi-a asumat implementarea soluţiilor şi măsurilor aferente programului „Oraşe Zero Waste“. În prima etapă, oraşului Comăneşti i-a fost atribuit statutul de oraş „precertificat“ şi a fost acceptat în Reţeaua Europeană a Oraşelor şi Comunităţilor Zero Waste. Întregul proces este proiectat astfel încât tranziţia către adoptarea măsurilor Zero Waste să decurgă progresiv şi fără dificultăţi, până în anul 2024. 
 

Mafia importurilor ilegale de deşeuri transformă România în groapa de gunoi a Europei

 
În ultimii ani, traficul ilegal cu gunoaie a crescut periculos de mult în România. Sub pretextul reciclării, tone de deşeuri intră clandestin în ţară şi ajung să fie depozitate pe câmpuri ori arse în fabricile de ciment. 
 
Deşi România este sufocată de propriile deşeuri pe care nu este capabilă să le gestioneze, paradoxal, sunt importate zilnic containere cu sute de tone de deşeuri provenite din Europa. 
 
În 2019, reporterii BBC au aflat că firmele de reciclare din România, care se ocupă de reprocesarea deşeurilor din ţară, riscă să rămână fără activitate, culmea, din cauza lipsei de materie primă, iar din acest motiv, importă deşeuri selectate din ţări europene. Contactat de BBC, Constantin Damov, directorul unei firme de reciclare, a spus că doar 50 la sută din capacitate este acoperită cu materiale locale, în timp ce celelalte 50 de procente sunt completate cu materiale din exteriorul ţării. „Industria de reciclare din România depinde de gunoaiele străine, pentru că la noi nu există colectare selectivă“, a declarat acesta.
 
ROMÂNIA, IEFTINĂ LA IMPORT
 
În ultimii doi ani, după ce China şi câteva ţări din Asia au refuzat să mai primească deşeuri, presiunea a crescut pe ţările est-europene. Garda de Mediu şi Garda de Coastă descoperă zilnic în Portul Constanţa Sud-Agigea containere pline cu deşeuri (foto jos) ce sosesc la noi din diferite colţuri ale lumii, în special din ţările Uniunii Europene.
 
Exportatorii preferă să trimită deşeurile în România pentru că, la noi, procesarea unei tone de gunoi costă doar 17 euro, în timp ce în UE ajunge şi la sume cuprinse între 150 şi 500 de euro. Cele mai multe transporturi vin din Germania şi Italia, dar şi din Marea Britanie, Slovenia şi Portugalia.
 
Deşeuri importate din Germania FOTO Poliţia de Frontieră
 
DEŞEURILE IMPORTATE AJUNG LA GROPILE DE GUNOI
 
Problema este că prea puţine dintre aceste deşeuri ajung să fie reciclate. Majoritatea acestor gunoaie, trecute în acte drept deşeuri sau produse second-hand, au de cele mai multe ori ca destinaţie gropile ilegale de gunoi, locuri unde se incinerează în fiecare noapte. Însă importul deşeurilor din afara ţării, în scopul eliminării, este ilegal. 
 
Octavian Berceanu, şeful Gărzii de Mediu, a explicat la Digi24 cum reuşesc firmele importatoare să fenteze legea. „Am avut câteva experienţe pe introducerea deşeurilor textile. Actele sunt schimbate fix la intrarea în ţară. Se emit din afară două seturi de acte, acolo sunt deşeuri pur şi simplu, pentru transportul care trece prin Europa, iar când intră în România apar ca haine second-hand în acte. O parte mică ajunge să fie vândută, o altă parte ajunge în cuptoarele de cogenerare de la fabricile de ciment şi o altă parte este vândută în baloţi de 30 de kg cu 10 lei. Cel care cumpără sortează nişte haine de acolo, iar restul sunt aruncate în albiile râurilor. Când avem ploaie, vedem toate aceste deşeuri aduse de ape“.
 
Berceanu mai spune că există o presiune la graniţă pentru importurile de deşeuri, iar aceasta este încurajată de corupţia sistemică evidentă în România: „Sunt rapoarte care ne spun clar că aceste structuri de crimă organizată au funcţionat şi încă funcţionează bine pe teritoriul României şi sunt o punte pentru importurile ilegale de deşeuri“. El afirmă că acum se lucrează la neutralizarea acestor structuri de crimă organizată şi a fost schimbată tactica: sunt controale cu comisari dintr-un judeţ în alt judeţ.
 
EXPLOZIA DEŞEURILOR IMPORTATE ILEGAL
 
Conform datelor obţinute de „Adevărul“ de la instituţiile implicate în controalele deşeurilor care sosesc în porturile româneşti – Biroul Vamal, Poliţia de Frontieră şi Garda de Mediu Constanţa –, în 2021 a explodat numărul de cazuri de importuri ilegale descoperite. Aproximativ 2.000 de tone de deşeuri au fost blocate doar în primele luni ale acestui an.
 
Până anul trecut, au fost depistate doar transporturi izolate cu deşeuri ilegale, însă din 2020 numărul acestora a crescut brusc, ajungând la 382 de tone, iar în 2021 a explodat: 1.812 tone în luna mai.
 
90 de containere pline cu deşeuri amestecate, în special cu componente sparte ale unor produse electrice şi electrocasnice, au sosit în ultimele luni din Germania în Portul Agigea. Un container conţine, în medie, 20 de tone de marfă. Gunoaiele ar fi trebuit să ajungă la o firmă din judeţul Prahova, o firmă specializată în importul acestor deşeuri.
 
„Aceste deşeuri ar fi ajuns pe la gropile noastre de gunoi sau se incinerau ilegal pe terenuri şi ar fi fost foarte nociv pentru mediu“, a declarat Steluţa Popescu, şefa Comisariatului Gărzii de Mediu Constanţa.
 
Autorităţile române, verificând deşeurile la vamă FOTO Călin Gavrilaş
    
Oficial, nemţii au scris în acte că acele containere conţin deşeuri reciclabile din plastic sau cauciuc, ceea ce, legal, putea să facă obiectul importului. Dar, la deschiderea lor, realitatea a arătat că sunt doar gunoaie amestecate, produse care nu se pot introduce în România.
 
Un caz revelator al practicilor ilegale este cel al unui cetăţean german care în 2018 şi 2019 a importat pe numele firmei pe care o avea în România 204 tone de deşeuri, constând în ambalaje şi alte materiale plastice. Gunoiul a fost depozitat pe raza judeţului Ilfov, iar documentele au fost modificate astfel încât să apară ca fiind provenite din România. În august 2020, Dambeck Markus a fost trimis în judecată la Judecătoria Medgidia.
 
 
CUM SE DEPISTEAZĂ NEREGULILE ÎN PORTUL CONSTANŢA
 
Prima instituţie care intră în contact cu aceste transporturi este Biroul Vamal de frontieră. Vameşii care analizează actele transportului sunt obligaţi să-i cheme la control şi pe comisarii de mediu şi cei ai protecţiei consumatorilor dacă este vorba despre marfă declarată second-hand sau deşeu. Se face o analiză de risc şi se poate trece la controlul fizic al containerului. În funcţie de ce decide Garda de Mediu sau Protecţia Consumatorilor, marfa este sau nu lăsată să intre pe teritoriul României.
 
„În cazul returnării deşeurilor pe cale maritimă, biroul vamal poate semnala riscul identificat pentru ca transportul ilegal de deşeuri să nu fie introdus printr-un alt punct pe teritoriul vamal al UE şi, dacă este cazul, întocmeşte acte de sesizare penală pentru infracţiunile prevăzute în legislaţia vamală de zonă liberă. În cazul identificării de transferuri de deşeuri ilegale, sesizarea penală este efectuată de Garda Naţională de Mediu“, a declarat pentru „Adevărul“ Cătălin Picuş, director general DGRFP Galaţi.
 
„UN FENOMEN GENERAL“
 
Ministrul Mediului, Tánczos Barna, afirmă că deşeurile care ajung în România din alte ţări europene sunt aduse de firme româneşti, trecute în documentele oficiale drept materie primă pentru reciclare, însă la verificarea unor astfel de containere au fost găsite microcipuri, materii prime pentru alt tip de reciclare decât cel declarat în acte, iar firma care le aduce „rămâne cu 10% prelucrată şi 80% ajunge la groapă“.
 
„Eu cred că este mult spus «groapă de gunoi a Europei», dar este un fenomen generalizat, un fenomen care se bazează pe acea regulă care permite introducerea în statele membre dintr-un alt stat membru a materiei prime pentru reciclare. Ceea ce se aduce în aceste containere declarativ este materie primă pentru reciclare. Declarativ, pentru că de foarte multe ori în containere se găseşte şi altceva decât ceea ce este declarat“, a spus ministrul Mediului în cadrul emisiunii „Insider politic“, de la Prima TV
    
PLANUL DE UN MILIARD DE EURO PENTRU DEŞEURI
 
În prezent, statul român are de înfruntat patru proceduri de infrigement pe Mediu, din care două au legătură directă cu deşeurile. Este vorba despre avertismente care pot duce la amenzi usturătoare şi blocarea a miliarde de euro destinaţi României prin bugetul multianual (7 ani) al Uniunii Europene - Programul Operaţional Sectorial (POS) Mediu. 
 
În Planul Naţional de Redresare şi Rezilienţă, care ar trebui să aducă României 29,2 miliarde de euro, un subcapitol important este cel referitor la „Managementul deşeurilor“, pentru care Guvernul a cerut 1,2 miliarde de euro de la Comisia Europeană. Potrivit proiectului PNRR, fondurile europene vor putea fi accesate atât de administraţiile publice locale sau centrale, cât şi de firmele private.
 
Astfel, până în anul 2026 gropile de gunoi supraîncărcate ar urma să dispară, deşeurile să fie valorificate, sortarea selectivă să se întâmple cu adevărat, iar supravegherea traseului gunoiului să se facă inclusiv prin montarea de scanere pe maşinile care colectează resturile menajere.
 
Nu ne rămâne, deci, decât să sperăm că în următorii ani vom vedea investiţii importante în acest sector. Până atunci, însă, în lipsa unei infrastructuri adecvate, reciclarea rămâne în cea mai mare parte în grija cetăţenilor care aleg să se informeze corect, să adopte un stil de viaţă responsabil, orientat spre reducerea deşeurilor (zero-waste), să colecteze selectiv şi să arunce deşeurile în containerele speciale din jurul locuinţei, la cel mai apropiat punct de colectare sau în magazinele care desfăşoară campanii de reciclare.
 

 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările