Autobuzul bunelor maniere

Pentru că zeci de reforme eşuate au dus educaţia pe fundul prăpastiei prostiei, ultima şansă a şcolii româneşti a rămas într-un banal autobuz din Baia Mare. Acolo, Codul Bunelor Maniere se rescrie de la prima poruncă: să nu prea-spargi seminţe.

După modelul de secol al XIX-lea al universităţii itinerante menită să scoată poporul polonez din bezna neştiinţei, Regia de transport public din Baia Mare şi-a făcut propria şcoală mobilă de arte şi bune maniere. Mama proiectului, Eva Suhart, s-a metamorfozat kafkian din şefa corpului de control al SC URBIS SA în şefa corpului profesoral după ce a angajat la societatea de transport şase grămătici de etnie romă responsabili cu deşteptarea virtuţilor la masele de călători.

Şase romi frumoşi  îi vor supraveghea pe romii care se vor plimba cu rata (ştirea aici).

Dacă decenii la rând Cultura Românească de Navetă şi-a găsit împlinirea în celebrul dicton latin Daţi din mână-n mână, până-n fund la taxatoare, călătorii vor vedea de mâine lumina civilizaţiei şi vor recita poezii cu voie de la primăria lui Cătălin Cherecheş. Acelaşi primar vinovat în faţa Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării şi a Curţii de Apel Cluj pentru animalizarea concetăţenilor săi prin închiderea lor între ziduri este, la rândul său, elev. Nu la compania de transport SC URBIS ci la SC PUBIS unde-şi etalează întreaga inteligenţă şi competenţă administrativă luând cursuri de dans de la o tânără plătită din bani publici.

În fine, modelul romilor gardieni ai propriilor co-etnici nu e nou şi aduce puţin cu al evreilor gardieni kapo din lagărele naziste cu care zidul de la Baia Mare seamănă la miros. Oricum ar fi, liderii romi nu vor putea face din povestea autobuzului din Baia Mare o variantă contemporană a autobuzului Rosei Parks din Montgomery - Alabama, pentru că ei înşişi nu mai merg de mult cu transportul în comun.